Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 4433/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4433/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4433/2015
Dosar nr._ /2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI – SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 4433
Ședința publică din data de 01.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A.
GREFIER: R. T.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta J. I. M. si pe pârâtul F. SA, având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”.
Dezbaterile adupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.03.2015, iar la data de 25.03.2015 a amanat pronuntarea pentru data de 01.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 12.11.2013 sub nr._, reclamanta J. I. M. a chemat in judecata pe paratul F. S.A, solicitand sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare pentru locuința situata in București, .. ..
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca locuința o deține ca titulara a contractului de inchiriere nr. 358/01.01.2005, incheiat cu paratul a cărui angajata a sustinut ca a fost, avand si contractul prelungit cu acte adiționale. Paratul are in patrimoniu caminele de nefamilisti nr. 1 si nr. 2 din ., sec. 2 si a refuzat sa prelungească tuturor locatarilor contractele de inchiriere, incepand cu anul 2005, de cand a actionat-o in instanta, desi a notificat societatea in acest sens, dar a operat tacita relocatiune. Paratul a fost de acord in anul 2004 cu vanzarea locuințelor, insa aceasta nu a mai avut loc deoarece noua conducere a S.C. F. S.A. a refuzat vanzarea, motiv pentur care a introdus acțiune pentru ca instanta de judecata sa cenzureze refuzul indeplinirii de către unitatea detinatoare a obligației de a vinde. Dosarul care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, cu nr._/2005 s-a solutionat in 2008, avand câștig in toate fazele de judecata, hotararea instantei de fond - sentința civ. nr. 5142/ 09.06.2006 - ramanand definitiva si irevocabila. In ceea ce privește prețul vanzarii, reclamanta a evaluat locuința la valoarea de 2.000 lei, urmând ca prin expertiza tehnica in constructii evaluatorie sa fie stabilit prețul locuinței, raportat la criteriile stabilite prin cele doua acte normative menționate mai sus, si anume Legea 85/ 2992 si Decretul - Lege nr. 61/1990.
In drept reclamanta si-a intemeiat cererea pe dospozitiile art. 942-971 C.civ, Legea nr. 85/ 1992, Decretul Lege nr. 61/ 4990. art. 973-975 C.civ.
In dovedirea cererii reclamanta a solciitat proba cu înscrisuri si proba cu expertiza evaluatorie in constructii si a depus fotocopiile urmatoarelor inscrisuri: cartea de identitate a reclamantei, sent.civ. nr.2647/22.02.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._, nota de evaluare a apartamentelor.
La data de 02.07.2014, prin serviciul Registratura, paratul a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibila, în subsidiar, ca neîntemeiată si obligarea reclamantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu. A aratat ca este proprietarul a două blocuri, cămine de nefamiliști și a terenului aferent acestora în suprafață totală de 5.496,95 m.p., imobilele fiind situate în ., sector 2, București. In anul 2005, aceasta a procedat la dezmembrarea imobilelor proprietatea sa și a intabulat la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliară fiecare cameră în parte, împreuna cu terenul aferent. Intre paratul și reclamanta din prezenta cauză, a intervenit la data de 01.01.2005, contractul de închiriere nr. 358, prin care paratul s-a obligat să pună la dispoziția reclamantei folosința apartamentul nr. 39 din blocul nr. 2, etaj. 2. Aceasta camera închiriată nu beneficiază de utilitățile obișnuite oricărei locuințe, în sensul că nu deține baie și nici bucătărie, acestea fiind comune tuturor camerelor de pe palierul respectiv. In legatura cu hotărârea A.G.A. din data de 12.07.2004, invocata de reclamanta, prin care s-a dispus vanzarea integrală a celor două cămine de nefamiliști, cameră cu cameră, aceasta anulată prin sentința civilă nr. 2726/28.04.2005, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă, iar reclamanta nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5142/09.06.2006, astfel încât acesta nu se poate prevala de aceste hotărâri și cele statuate în cuprinsul lor în speța de față. Paratul a invocat excepția inadmisibilitatii, motivand ca aceasta camera ce se solicita a fi vanduta nu este o locuinta in sensul prevăzut de Decretul - Lege nr. 61/1990 șl de Legea nr. 85/1992. Nu a existat un refuz al paratei de a înstrăina camera în discuție, împreună cu terenul aferent, considerand ca este culpa reclamantei, care nu a facut o ofertă concretă de cumpărare si care să conțină toate elementele la care partile sa poata sa se raporteze. În drept, si-a intemeiat cererea pe dispozițiile Decretului - Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992. (f.82-88).
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice alte probe considerate utile cauzei.
La termenul din data de 23.09.2014 instanta a incuviintat reclamantei probele cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza imobiliara, iar paratului proba cu inscrisuri.
La data de 13.01.2015, prin serviciul Registratura, a fost depus la dosar raportul de expertiza tehnica imobiliara (f.78-78-88).
La termenul din data de 11.03.2015 paratul a depus la dosar raspunsul dat la interogatoriu (f.128).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca, prin sent.civ. nr.4597/25.03.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._/301/2012, care este definitiva, paratul din prezenta cauza a fost obligat sa incheie cu reclamanta din prezenta cauza contractul de vanzare cumparare pentru imobilul – locuinta situat in Bucuresti, ., ., detinut cu titlu de chirie, in conditiile Lg. nr.85/1992 si ale Decr. Lg. nr.61/1990 (f.119-125, vol.II).
Cu toate ca in sarcina sa a fost stabilita obligatia de a vinde reclamantei imobilul respectiv, paratul nu a inteles sa se comformeze dispozitiilor date prin respectiva hotarare definitiva si nu a incheiat cu reclamanta contractul de vanzarecumparare, partile nejungand la o intelegere in privinta pretului vanzarii.
Nu se pot retine sustinerile paratului legate de neindeplinirea conditiilor necesare pentru ca spatiul ce face obiectul litigiului sa fie socotit locuinta, avand in vedere ca aceste chestiuni au fost invocate si in cadrul dosarului nr._/301/2012 in care a fost pronuntata sent.civ. nr.4597/25.03.2013 prin care s-a instituit in sarcina paratului obligatia de a-l vinde reclamantei. Nici argumentele paratei legate de necesitatea vinderii terenului impreuna cu locuinta nu pot fi avute in vedere din acelasi motiv si anume ca prin sent.civ. nr.4597/25.03.2013 s-a retinut ca dreptul reclamantei, in calitate de chirias al paratului, de a cumpara locuinta nu este conditionat de cumpararea terenului aferent, acesta putand intra in proprietatea sa doar la cererea chiriasului si nu a vanzatorului.
Astfel cum s-a dispus prin sentinta prin care s-a stabilit obligatia de vanzare in sarcina paratului, contractul de vanzare cumparare a imobilului trebuie sa de incheie in conditiile Lg. nr.85/1992 si ale Decr. Lg. nr.61/1990, ceea ce inseamna ca si pretul vanzarii urmeaza a fi stabilit prin raportare la aceste acte normative.
In raportul de expertiza efectuat in cauza s-a mentionat ca, in conditiile Decr. Lg. nr.61/1990 si Lg. nr.85/1992, valoarea imobilului in litigiu este de 2529,23 lei, pe care expertul a rotunjit-o la suma de 2500 lei (f.78-88, vol.II).
Avand in vedere ca paratul nu s-a conformat obligatiei de a face si anume de a incheia contractul de vanzazare cumparare cu reclamanta, obligatie ce a fost stabilita in sarcina sa printr-o hotararare judecatoreasca definitiva in temeiul dispozitiilor art.1528 C.civ., se va constata ca intre parat, in calitate de vanzator, si reclamanta, in calitate de cumparatoare, a intervenit vanzarea avand ca obiect imobilul situat in București, ., ., ., la prețul de 2529,23 lei, prezenta hotarare urmand sa tina loc de act de vanzare cumparare autentic.
In baza art.453 C.p.c. va fi obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 1300 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata reclamanta J. I. M., CNP_, cu domiciliul in București, ., ., ., si pe pârâta F. SA cu sediul in București, ., Sector 3.
Constata ca intre parat, in calitate de vanzatoare, si reclamanta, in calitate de cumparatoare, a intervenit vanzarea avand ca obiect imobilul situat in București, ., ., ., la prețul de 2529,23 lei.
Prezenta hotarare tine loc de act de vanzare cumparare autentic.
Obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 1300 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusa la aceasta instanta. Pronuntata in ședința publica astazi, 01.04.2015.
Președinte, Grefier,
I. A. R. T.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4384/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4304/2015. Judecătoria... → |
|---|
