Sechestru asigurător. Încheierea nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Încheierea nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4364/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 30.01.2015

Instanța constituită din:

Președinte: A. M. Verican

Grefier: D. Ș.

Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații V. I. ȘI F. I. M., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații, prin avocat substituent Țîrdei C., care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind contestatoarea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează că s-a depus dosarul de executare, după care,

Instanța pune in discuție competența de soluționare a cauzei.

Intimații, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 3 este instanța competentă.

Instanța, cf. art.131 C.pr.civ. procedează la verificarea competenței și constată că Judecătoria Sectorului 3 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza avand in vedere disp. at. 650 C.pr.civ. in vigoare la data sesizării instanței, și imprejurarea că această instanța a incuviințat executarea silită.

Instanța pune in discuție durata estimativă a cercetării procesului.

Intimații, prin avocat, apreciază că dosarul va fi soluționat in termen de o lună de zile.

Instanța, in temeiul art. 238 C.pr.civ., estimează durata cercetării procesului la o o lună de zile.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, instanța acordă cuvantul asupra probelor.

Intimații, prin avocat, solicită incuviințarea probei cu inscrisurile de la dosar.

Instanța, considerand proba cu inscrisuri admisibilă potrivit art. 255 C.pr.civ., in temeiul art. 258 și art. 250 C.pr.civ. o incuviințează pentru părți.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanța dispune inchiderea cercetării judecătorești și acordă cuvantul asupra fondului, in dezbateri.

Intimații, prin avocat, arată că această procedură referă legalitatea și temeincia executării silite pentru ipoteza in care executorul judecatoresc se conformează dispozițiilor privind executarea silită, caz in care contestația la executare se cere a fi respinsă. Mai arată că la fila nr. 4 din intâmpinare există referiri cu privire la vocația succesorala a creditorilor, față de pretinderile contestatoarei că acestia nu ar fi avut dreptul de a solicita executarea silită. Aceste referiri iși pastrează pertinenta in fața prezentei instanțe, instanța de executare, care urmează a constata că sumele au fost in mod corect incasate. Referitor la susținerile contestatoarei privind disp. OG nr. 22/2002, invederează că atata timp cat debitorul nu a făcut dovada inexistenței fondurilor, orice referire la disp. acestei ordonanțe este nefondată. Astfel fiind, solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Avand nevoie de timp pentru a delibera,

PENTRU ACESTE MOTIVE

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 13.02.2015.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2015.

Președinte Grefier

A. M. Verican D. Ș.

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 13.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte: A. M. Verican

Grefier: D. Ș.

Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații V. I. ȘI F. I. M., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.

Dezbaterile asupra fondului cauzei, au avut loc în ședința publică de la 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.02.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Având nevoie de timp pentru a delibera,

PENTRU ACESTE MOTIVE

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 27.02.2015.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.

Președinte Grefier

A. M. Verican D. Ș.

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 27.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte: A. M. Verican

Grefier: D. Ș.

Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații V. I. ȘI F. I. M., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.

Dezbaterile asupra fondului cauzei, au avut loc în ședința publică de la 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.02.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera,

PENTRU ACESTE MOTIVE

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 13.03.2015.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.

Președinte Grefier

A. M. Verican D. Ș.

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 13.03.2015

Instanța constituită din:

Președinte: A. M. Verican

Grefier: D. Ș.

Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații V. I. ȘI F. I. M., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.

Dezbaterile asupra fondului cauzei, au avut loc în ședința publică de la 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.03.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera,

PENTRU ACESTE MOTIVE

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 27.03.2015.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2015.

Președinte Grefier

A. M. Verican D. Ș.

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 27.03.2015

Instanța constituită din:

Președinte: A. M. Verican

Grefier: D. Ș.

Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații V. I. ȘI F. I. M., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.

Dezbaterile asupra fondului cauzei, au avut loc în ședința publică de la 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.03.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera,

PENTRU ACESTE MOTIVE

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 31.03.2015.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2015.

Președinte Grefier

A. M. Verican D. Ș.

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4361

Ședința publică din data de 31.03.2015

Instanța constituită din:

Președinte – A. M. Verican

Grefier – D. Ș.

Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații V. I. ȘI F. I. M., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.

Dezbaterile asupra fondului cauzei, au avut loc în ședința publică de la 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 13.02.2015, 27.02.2015, 13.03.2015, 27.03.2015 și pentru astăzi, 31.03.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin contestația înregistrata pe rolul Judecătoriei Sector 3 la data de 18.07.2014 sub nr._, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații V. V. și F. I. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună anularea executarii silite declansate in dosarul de executare nr. 335/2014 al B. D. și D., suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și întoarcerea executării silite.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat ca la data de 31.11.2006 Cmisia Județeană C. – Comisia pentru Aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele petenților V. V. și F. I. M. Hotărârea nr. 99/31.11.2006 prin care s-au stabilit compensații bănești în valoare totală de 140.724 lei.

A mai arătat că prin somația emisă la data de 14.07.2014, B. D. și D. a fost înștiințată că trebuie să achite creditorilor suma de 202.825,22 lei reprezentând debit actualizat și cheltuieli de executare, titlul executoriu invocat fiind Hotărârea nr. 99/31.11.2006 emisă de comisia Județeană C.. A mai învederat că în ceea ce privește încheierea de actualizare, din analiza acesteia s-a constatat că B. D. și D. a actualizat suma de 56.289,60 lei (tranșa I) cu coeficientul de inflație pentru perioada decembrie 2006 – mai 2014, iar suma de 84.434,40 lei (tranșa II) cu coeficientul de inflație pentru perioada decembrie 2007 – mai 2014.

A mai arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii 290/2003 este prevăzută de art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006, iar ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.

Cu privire la modalitatea de actualizare a creanței aceasta este prevăzută de dispozițiile art. 18 alin. 6 din HG 1120/2006.

A arătat de asemenea că la data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României OUG 10/2014 prin care s-a suspendat pe o perioadă de 6 luni plata voluntară a despăgubirilor. A mai arătat că somația a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor OG 22/2002 întrucât nu a fost respectat termenul de 6 luni în care putea să execute.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, OG 22/2002, OUG 80/2013.

În dovedirea susținerilor au fost depuse înscrisuri în copie la filele 6-15 din dosar.

Contestatoarea ca instituție publică este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul OUG 80/2013.

La data de 08.10.2014, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare formulate ca neîntemeiate. În fapt a arătat că hotărârea pusă în executare reprezintă titlu executoriu, iar executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 3 București, creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar tranșele de plată prevăzute de HG 1120/2006 au fost depășite. Au mai arătat intimații că debitoarea refuză executarea Hotărârii emise în anul 2006, iar executarea silită a fost începută la data de 17.03.2014, iar în ceea ce privește dispozițiile OG 22/2002 debitoarea nu a făcut dovada lipsei fondurilor, astfel încât nu este îndreptățită să invoce aceste dispoziții legale. În ceea ce privește aplicabilitatea OUG 10/2014 în cauză au arătat că aceasta nu poate fi aplicată retroactiv și de asemenea că este incidentă în situația executărilor voluntare, iar nu și în cazul executărilor silite. au mai arătat intimații de asemenea că dețin un bun în sensul jurisprudenței CEDO, iar acesta a fost încălcat.

La data de 23.01.2015, executorul judecătoresc a comunicat instanței în copie conformă cu originalul dosarul de executare silită nr. 335/2014 la filele 62-90 din dosar.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:

Dosarul de executare silită nr. 335/2014 al B. D. și D. s-a format la cererea creditorilor V. I. și F. I. – M. în urma formulării cererii de executare silită din data de 17.03.2014 (f.64) pentru executarea silita a creanței in valoare de 140.724 lei actualizată acordată prin Hotărârea nr. 99/30.11.2006 emisă în baza Legii 290/2003 (f. 65-66).

Prin încheierea pronunțată la data de 17.04.2014 în dosarul nr._/301/2014 (f.81) Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită.

Prin încheierea din data de 14.07.2014 a fost actualizată creanța cu rata inflației de către executorul judecătoresc la suma de 193.650,30 lei (f.82).

Executarea silită s-a efectuat prin poprire, iar prin încheierea din data de 14.07.2014 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită în cuantum de 9.245,29 lei (f.83).

În esență, debitoarea invocă următoarele motive de contestație la executare:

  1. Executarea silită s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. 6 din HG 1120/2006.
  2. Au fost încălcate dispozițiile OG 22/2002.
  3. Creanța a fost greșit actualizată față de dispozițiile art. 18 alin. 6 din HG 1120/2006.
  4. Au fost încălcate dispozițiile OUG 10/2014.

1. In ce privește primul motiv de nelegalitate al executării silite, invocat de contestatoare, instanța constata ca în temeiul art. 18 alin. 5 și 6 din HG nr. 1120/2006 compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:

a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;

b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;

c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.

Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.

In cauza, titlul executoriu este reprezentat de Hotărârea nr. 99/30.11.2006, emisa de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii 290/2003, iar prin raportare la dispozițiile art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006 și la cuantumul creanței solicitată de către creditor, respectiv suma de 140.724 lei actualizată, tranșele privind compensațiile bănești acordate creditorilor trebuiau achitate integral până în anul 2008 conform art. 18 alin. 5 lit. c din HG 1120/2006.

Așadar, realizarea integrala a creanței ar fi trebui sa aibă loc, daca s-ar fi respectat calendarul de plăți stabilit potrivit HG nr. 1120/2006, cel mai târziu la 31.12.2008.

Or, in cauza, pana in prezent, creditorilor nu le-a fost platita nici macar parțial creanța, in dosarul de executare silită neexistând nicio dovadă în acest sens depusă de către debitoare. În aceste condiții există o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, creditorul deținând un bun în sensul convenție încă din anul 2007 de care nu a beneficiar până în prezent, timp de 7 ani de zile.

In anul 2014, si fara a dovedi situatii obiective de natura a justifica neachitarea transelor cuvenite intimatului-creditor potrivit HG nr. 1120/2006, debitorul invoca, in favoarea sa, dispozitiile aceluiași act normativ ce o obligau la respectarea tranșelor prevăzute în acesta.

Instanța apreciază ca aceasta durata de 7 ani de la emiterea titlului și până în prezent în care debitoarea nu și-a executat deloc obligațiile este excesiva, neputând fi câtuși de putin considerata rezonabila, oricare ar fi circumstanțele concrete care au condus debitoarea la această situație de neexecutare.

De asemenea, instanța reține că statul nu se poate prevala de faptul ca resursele sale bugetare sunt prea mici pentru a despăgubi toate persoanele îndreptățite chiar in temeiul normei edictate de către autoritatea legiuitoare, trebuind sa estimeze la momentul adoptarii Legii 290/2003 resursele materiale necesare platii despagubirilor respective.

În concluzie, instanța constată că motivul de nelegalitate invocat de către debitoare în sensul aplicării HG 1120/2006 este neîntemeiat, pe de o parte întrucât debitoarea însăși nu a respectat dispozițiile actului normativ invocat, fiind depășit cu 7 ani termenul de achitare a creanței prevăzut de acest act normativ, iar pe de altă parte o interpretare a acestor dispoziții în continuare în favoarea debitoarei nu ar conduce decât la încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO care prevalează în temeiul art. 20 din Constituția României oricărui act intern contrar acestuia.

2. Referitor la nerespectarea prevederilor Ordonanței nr. 22/30.01.2002, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.

Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).

Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).

De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".

Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. De asemenea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.

Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.

Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.

În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.

Dispozițiile derogatorii ale O.G. nr.22/2002, dar și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile relative la dreptul de proprietate asupra unui „bun” și la dreptul de desdăunare civilă fiind raporturi juridice de drept privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.

Instanta mai retine că prin Deciziile nr.529/11.10.2005, nr. 161/22.04.2003., Curtea Constituțională a României a statuat ca dispozitiile OG 22/2002 sunt constitutionale, reținând că acest act normativ are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor, precum și faptul că OG nr. 22/2002 consacră, în materia executării creanțelor față de instituțiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea că instituie restricții în urmărirea fondurilor bănești ale acestora, cât și pentru că limitează o atare urmărire exclusiv la fondurile bănești. Prin Decizia nr. 127/2008, instanța de contencios constituțional a constatat că procedura de executare a obligațiilor de plată aparținând instituțiilor publice se desfășoară într-un termen rezonabil, iar prin Decizia Decizia nr.188/2010 si nr. 190/2010, Curtea Constituțională a României a statuat, cu privire la acte normative similare, edictate în materia executării creanțelor față de stat și instituțiile publice, că eșalonarea plății creanțelor este impusă de rațiuni economice.

Însă, aceste dispozitii trebuie interpretate nu numai prin raportare la normele constitutionale, ci si la cele ale Convenției europene, avand in vedere că, potrivit art. 11 și 20 din Constituție, tratatele privind drepturile omului au prioritate față de dreptul intern.

Curtea Europeană, în jurisprudența sa (Cauza Burdov contra Rusiei din 2002, invocată chiar de contestatoare), a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”

De la Cauza Burdov contra Rusiei (2002), jurisprudența Curții de la Strasbourg a evoluat în sensul arătat mai sus, în Cauza Ș. contra României (2005), lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.

Însă, amânările, eșalonările edictate de stat în favoarea instituțiilor sale, coroborate de atitudinea debitorilor-instituții de stat, care stabilesc din ce în ce mai multe conturi cu destinație specială în care virează sumele de bani pentru a scăpa executării silite promovată de creditorii statului, iar prin aceasta întocmind liste de așteptare cu creditorii care trebuie să-și satisfacă creanțele determină parcurgerea unor proceduri anevoioase, nu satisfac cerința termenului rezonabil.

Pe de altă parte, instanța reține că și interpretarea dată de contestatoare art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”. În speță, contestatoarea nu a comunicat și nici nu a dovedit executorului în dosarul de executare menționat aspectele învederate. Totodată, de la data la care s-a născut obligația de plată în sarcina contestatoarei au trecut mai multe de 6 luni, ori contestatoarea nu și-a îndeplinit voluntar obligațiile.

3. In ce privește actualizarea creanței, instanta apreciaza ca in mod corect executorul a procedat la actualizarea creantei stabilite prin Hotărârea nr. 99/30.11.2006 in temeiul art. 628 alin.3 C.pr.civ. și HG 1120/2006 și RIL ÎCCJ XXI/2007, începând cu luna decembrie 2006 pentru prima tranșă și decembrie 2007 pentru cea de-a doua tranșă, fiind încuviințată chiar și executarea silită cu posibilitatea actualizării creanței cu rata inflației.

4. În ceea ce privește aplicare dispozițiilor OUG 10/2014, instanța reține că aceasta a intrat în vigoare în 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la data de 14.03.2014.

Conform art. 2 din OUG 10/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea 112/2014, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.

Cererea de executare silită a fost formulată la data de 17.03.2014, după . OUG 10/2014, însă acest act normativ suspenda pentru 6 luni plata voluntară a creanțelor, nefăcând referire la executările silite. Astfel, plata voluntară a creanței și demararea executării silite sunt noțiuni distincte, ce nu se confundă.

In concluzie, constatand ca petenta nu a facut dovada unor situatii obiective de natura a justifica neachitarea platilor cuvenite intimaților, ca aceștia dețin un „bun” in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, iar imposibilitatea de a obtine executarea unui creante recunoscute inca din anul 2006 constituie o ingerinta in dreptul creditorilor la respectarea bunurilor, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.

In ce priveste cererea de suspendare a executarii pana la solutionarea contestatiei, aceasta va fi respinsa ca ramasa fara obiect având în vedere că a fost soluționată și contestația la executare silită.

Fiind respinsă contestația la executare silită formulată, urmează a fi respinsă în consecință și cererea de întoarcere a executării silite, actele de executare fiind menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul in București, .. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimații V. I., CNP_, ȘI F. I. M., CNP_, ambii cu domiciliul ales in București, .. 57, etaj 2, ., ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasă fără obiect.

Respinge cererea de intoarcere a executării silite ca neîntemeiată.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2015.

Președinte, Grefier,

A. M. VericanD. Ș.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sechestru asigurător. Încheierea nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI