Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 4476/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4476/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4476/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4476
Ședinta publică din data de 02.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. Ș.
Grefier: Rădița P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. E. F. in contradictoriu cu pârâtul P. V., cu participarea Autorității Tutelare-PRIMĂRIA S. 3 și a Autorității Tutelare-PRIMĂRIA S. 2, având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și pârâtul, personal și asistat de avocat, lipsă fiind Autoritatea Tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au depus referatele de anchetă psihosocială, după care,
Apărătorul pârâtului depune un set de înscrisuri cu privire pensia de întreținere pe care tatăl o achită și ceea ce îi cumpără pentru minoră. Sunt bonuri cu privire la lucrurile pe care tatăl le-a cumpărat pentru minoră, care dovedesc că e un tată care are o relație foarte bună cu fiica sa și se îngrijește foarte bine de aceasta.
La interpelarea instanței dacă este adevărat că ia minora și nu o mai aduce acasă, ci direct la grădiniță, pârâtul, personal, învederează că acest lucru se întâmplă doar cu acordul mamei.
Apărătorul pârâtului arată că acest lucru s-a întâmplat într-o seară când copilul era bolnav, mama a fost anunțată că este bolnav copilul, iar tatăl l-a dus în starea în care era.
Reclamanta, personal, învederează că trebuia să-i comunice că nu îl mai aduce. I-a trimis seara la 7 mesaj că nu îl mai aduce.
Apărătorul pârâtului menționează că era vorba despre starea de sănătate a minorei și până la urmă tatăl a dus-o așa.
La interpelarea instanței cu privire la stabilirea domiciliului minorei la tată solicitată odată cu pensia de întreținere, apărătorul pârâtului arată că în continuare pârâtul dorește stabilirea domiciliului la el, întrucât apartamentul în care locuiește în prezent minora cu mama este un apartament luat cu credit imobiliar, la care nu s-au mai achitat ratele, astfel că stabilitatea acelui domiciliu este pusă sub semnul întrebării. Această cerere de stabilire a domiciliului la tată s-a făcut în condițiile în care reclamanta a afirmat că nu poate cu o pensie, pe care au stabilit-o de comun acord, să îngrijească copilul.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat si exceptii de invocat, instanta acorda cuvantul asupra probelor.
Reclamanta, personal, arată că nu are probe.
Apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul disp. 258 raportat la art. 255 coroborate cu art. 237 pct. 7 din Noul Cod de procedură civilă, apreciind-o admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, instanța încuviințează pentru reclamantă și pârât proba cu înscrisuri și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, personal, solicită admiterea acțiunii. Solicită ca pârâtul să spună care sunt acele zile. Dorește ceva hotărât printr-o hotărâre judecătorească. Nu dorește ca minora să rămână peste noapte la el. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului pune concluzii de respingere a acțiunii ca neîntemeiată. Solicită să rămână în continuare același program de vizitare, având în vedere că acest program a fost respectat, cele două zile au fost stabilite de ambele părți de comun acord, se anunță telefonic.
La interpelarea instanței, reclamanta, personal, arată că nu dorește să vorbească prin telefon, ci personal. Când a adus minora, i-a lăsat-o și nu i-a zis nici măcar „pa”.
Apărătorul pârâtului învederează că aceste lucruri nu au legătură cu copilul. Minora este foarte bine dezvoltată. Solicită să se aibă în vedere că pârâtul este de acord cu înscrierea minorei la diverse cursuri, la care tatăl este de acord să ducă. De câte ori reclamanta are nevoie, în plus față de programul de vizită, să stea cu minora, niciodată pârâtul nu a refuzat să ia copilul de la creșă.
Reclamanta, personal, arată că nu a fost cazul.
Apărătorul pârâtului menționează că au fost astfel de situații. Solicită cheltuieli pe cale separată.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2014 sub numărul_, reclamanta C. E. F. in contradictoriu cu pârâtul P. V. a solicitat modificarea programului de legături personale cu minora stabilit prin sentința civilă nr. 141/08.01.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2013 de Judecătoria Sectorului 3 București.
În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 141/08.01.2014 instanța a încuviințat tatălui să aibă legături cu minora până la împlinirea vârstei de 2 ani, în sensul că o poate lua în domiciliul său în prima și a treia săptămână din fiecare lună, sâmbătă și duminică de la ora 10 și până la ora 20 și două zile în cursul săptămânii, cu anunțarea mamei, în prealabil, la telefon, iar dupa varsta de 2 ani pârâtul poate lua minora in primul si al treilea sfarsit de saptamana din fiecare luna, de sambata ora 10 si pana duminica ora 20 si de asemenea doua zile in cursul saptamanii cu anuntarea mamei, in prealabil, la telefon, de asemenea minora va petrece in fiecare an cu tatal, o saptamana in vacanta de vara si sarbatorile de Paste si C., din anii impari, si in anii pari cu mama.
În toată această perioadă, de la pronunțarea divorțului și până în urmă cu aproximativ 2 luni, acest program de vizită s-a respectat întocmai. Începând cu data de 24.10.2014 pârâtul, în mod deliberat, nu a mai respectat programul de vizită, în sensul că, deoarece în hotărârea de divorț nu este menționat faptul că în cele două zile din cursul săptămânii minora rămâne sau peste noapte la domiciliul său, acesta s-a hotărât să prelungească vizita și să o aducă dimineața direct la creșă. Au început și șicane din partea pârâtului, cât și din partea concubinei acestuia, atât prin mesaje cât și la domiciliu.
A menționat din cauza acestor lucruri este periclitată dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială a copilului. Întrucât minora dădea semne de oboseală, a mers cu ea la un psiholog pentru o evaluare psiho-motorie, în urma căreia i s-a recomandat ca minora să aibă o periodicitate a orarului zilnic, săptămânal, lunar, pentru a se evita suprasolicitarea și sentimentul de nesiguranță. A precizat că tatăl o ia pe minoră în cursul săptămânii, cele două zile fiind alese aleatoriu.
Având în vedere că în urma evaluării s-a constatat că minora are o inteligență peste medie, care trebuie stimulată permanent, evitându-se plafonarea și plictiseala, precum și faptul că pârâtul nu are un program de vizită expres stabilit în cursul săptămânii, reclamanta nu poate niciodată să organizeze programul minorei.
A solicitat stabilirea unui program precis de vizită al minorei, astfel: - în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri seara de la ora 17.30 și până duminică la ora 20.00, cu mențiunea ca minora să fie luată de la creșă și adusă la domiciliul mamei, cu anunțarea telefonică, în prealabil, a mamei; - o săptămână în vacanța de vară; - sărbătorile de Paști și de C. din anii impari, cu mențiunea ca minora va fi adusă la domiciliul mamei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 401 și urm. C.proc.civ.
La data de 09.01.2015 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că reclamanta a fost de acord cu programul stabilit de instanță, iar până la acest moment nu a intervenit nicio schimbare care ar atrage după sine modificarea prezentului program de vizită. Tatăl și-a respectat programul de vizită chiar dacă uneori și-ar fi dorit să petreacă mai mult timp cu fiica sa, tocmai pentru a nu tensiona relațiile cu mama acesteia. A menționat că reclamanta a abordat o atitudine de șicanare a pârâtului, putându-se observa din nenumăratele plângeri penale neîntemeiate făcute la poliție ( patru plângeri într-un termen de 6 luni, la care a renunțat ulterior) și din cererile de chemare în judecată formulate, aceasta fiind a doua cerere într-un an de zile. A participat în mod activ la cheltuielile de creștere și educare ale minorei, astfel că, pe lângă pensia de întreținere stabilită de instanță, a cumpărat minorei hăinuțe, încălțăminte, a dus-o la piese de teatru pentru copii sau activități care sunt corespunzătoare vârstei ei.
Din fișa de evaluare psiho-motorie depusă de reclamantă rezultă foarte clar că minora este bine dezvoltată din punct de vedere psiho-motor. Acest fapt dovedește că minora trăiește într-un climat propice dezvoltării și educării ei.
A precizat că reclamanta nu i-a adus la cunoștință în niciun moment că a înscris minora la vreun curs sau activitate extra-creșă sau măcar intenția de a face acest lucru. A fost dintotdeauna și este în continuare dispus să-i dea concursul acesteia pentru că și el, în calitate de părinte, are același interes: o creștere și dezvoltare armonioasă și normală a minorei. Programul stabilit de instanță prin sentința 141/08.01.2014 nu ar face imposibilă sau nu ar împiedica înscrierea minorei la anumite cursuri, tatăl putând să-i respecte acest program asigurând prezența și însoțirea minorei la aceste activități.
A mai arătat că o schimbare a programului de vizită ar putea crea motive de nesiguranță sau stare de bulversare pentru minoră, aceasta fiind foarte atașată de tată; de multe ori, minora plânge atunci când trebuie să o ducă la mama ei, exprimându-și dorința de a rămâne cu tatăl și logodnica acestuia. F. soție extrage din recomandarea psihologului doar o expresie „ pentru a se evita suprasolicitarea și sentimentele de nesiguranță” care luată separat ar putea fi înțeleasă greșit. Psihologul recomandă „să se organizeze programul copilului astfel încât să se îmbine armonios activitățile de învățare cu cele de relaxare ... pentru a se evita suprasolicitarea și sentimentele de nesiguranță”, prin urmare, programul de vizită actual nu intervine asupra programului sau stării de sănătate sau afectivității sau psihicului minorei.
A precizat că aceste acțiuni ale mamei minorei (cereri de chemări în judecată sau plângeri penale) nu pot fi decât niște șicanări cauzate de nemulțumirile personale pe care le are față de tatăl minorei cu privire la trecutul comun sau alte cauze.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, anchetă psiho-socială la domiciliul pârâtului și la domiciliul reclamantei și orice altă probă care se va dovedi utilă soluționării cauzei.
La data de 05.02.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor formulate de pârât.
A învederat faptul că pârâtul, de nenumărate ori, a anunțat-o, prin mesaje, că nu poate lua minora de la cresă în cele două zile de vizită pentru că nu se poate învoi de la muncă. De multe ori l-a sunat pe pârât să-i aducă la cunoștință anumite lucruri legate de minoră, însă acesta fie nu a răspuns, fie când a răspuns i-a comunicat să-i dea mesaj că nu e obligat să-i răspundă.
A precizat că prima chemare în judecată a fostului soț a fost pentru majorarea de pensie de întreținere, raportată la câștigul efectiv al pârâtului. Începând cu luna aprilie 2014 pârâtul nu a mai vrut să achite nimic, motivând că este suficient ca el să cumpere haine minorei din când în când, iar cei 200 lei pe care îi plătește, ajung pentru întreținerea minorei. După divorț pârâtul a început să aibă manifestări violente asupra reclamantei, făcând scandal și amenințând-o, acesta fiind motivul depunerii plângerilor penale, care au fost clasate și nu retrase.
Pensia de întreținere la noua valoare a început să fie achitată de pârât din ianuarie 2015, fără a i se plăti din urmă. Plățile minorei sunt efectuate în cont de către concubina pârâtului, de unde reiese faptul că pârâtul nu are timp nici măcar de plățile pentru copilul lui.
A mai arătat că tatăl nu dorește comunicarea decât prin mesaje. Minora este foarte atașată de mamă și nu de puține ori plânge când trebuie să meargă la tati și la concubina acestuia. Pârâtul și concubina acestuia i-au indus minorei ideea că mama sa este concubina tatălui, însă după ce mama i-a explicat cum stau lucrurile, minora s-a liniștit.
Pârâtul dorește schimbări ale programului de vizitare și în week-end-urile de drept, lucru cu care reclamanta a fost de acord.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin sentința civilă nr. 141/08.01.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2013 de Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, prin acord, exercitarea autorității părintești în comun asupra minorei B. E., ns. la data de 31.07.2012, fiind încuviințat în favoarea pârâtului următorul program de vizitare: până la împlinirea vârstei de 2 ani, în sensul că o poate lua în domiciliul său în prima și a treia săptămână din fiecare lună, sâmbătă și duminică de la ora 10 și până la ora 20 și două zile în cursul săptămânii, cu anunțarea mamei, în prealabil, la telefon, iar dupa varsta de 2 ani pârâtul poate lua minora in primul si al treilea sfarsit de saptamana din fiecare luna, de sambata ora 10 si pana duminica ora 20 si de asemenea doua zile in cursul saptamanii cu anunțarea mamei, in prealabil, la telefon, de asemenea minora va petrece in fiecare an cu tatal, o saptamana in vacanta de vara si sarbatorile de Paste si C., din anii impari, si in anii pari cu mama.
Conform dispoziților art. 401 alin.1 C.civ., părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Dreptul corelativ al copilului de a menține relații personale cu ambii părinți este prevăzut de art.14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului Art. 15 din aceeași lege prevede modalitățile prin care se pot realiza aceste relații personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul.
In consecinta, fiind o măsură în interesul superior al copilului, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantă întrucât, deși minora are o vârstă fragedă (3 ani) trebuie sa simta prezenta activă a tatalui in viata sa si sa se obisnuiasca cu acesta, nefiind administrate probe, din care să rezulte schimbarea împrejurărilor care au fost avute în vedere la momentul stabilirii programului de vizitare.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca fiind neîntemeiată actiunea.
Instanța va lua act că nu se solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. E. F., CNP:_, cu domiciliul în sector 3, București, Codrii Neamtului, nr. 13, ., . cu pârâtul P. V., CNP:_, cu domiciliul ales în sector 4, București, ., ., . cu participarea Autorității Tutelare-PRIMĂRIA S. 3, sector 3, București, .-4 și a Autorității Tutelare-PRIMĂRIA S. 2, cu sediul în sector 2, București, .-13, cu sediul în ca fiind neîntemeiată.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel.
Pronunțată in ședință publica azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. Ș. Rădița P.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2820/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4478/2015. Judecătoria... → |
|---|
