Ordin de protecţie. Sentința nr. 2822/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2822/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2822/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
Sentința civila Nr. 2822
Ședința din camera de consiliu de la 02.03.2015
Instanța constituita din:
Președinte: C. Ș.
Grefier: RĂDIȚA P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. M..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta-victimă C. N. în contradictoriu cu pârâtul-agresor C. A., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință din camera de consiliu au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat și pârâtul, personal și asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus relațiile solicitate de la IGPR, după care,
La interpelarea instanței, reclamanta-victimă, personal, învederează că nu a fost contactată de pârât de la termenul trecut, doar a primit ieri pe facebook un mesaj „O primăvară frumoasă”. Casa unde locuiește în prezent pârâtul este a mamei lui, iar el este tutorele acesteia.
Cu privire la locuința unde va sta reclamanta și minorul, apărătorul reclamantei-victime învederează că după ce va intra în postnatal părinții reclamantei îi vor pune la dispoziție un apartament în V.. În Fâstâci se află casa de vacanță a părinților reclamantei.
In conformitate cu dispozitiile art 318 si urm. Noul Cod proc.civ, instanta procedeaza la audierea martorilor B. M., S. M. și Bastar D., sub prestare de juramant, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Apărătorul reclamantei-victime pune concluzii de admitere a acțiunii, interzicerea pârâtului să se apropie de reclamantă, de minor și de părinții reclamantei, de casa din Fâstâci și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic cu reclamanta, precum și obligarea pârâtului la ședințe de consiliere psihologică, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului-agresor pune concluzii de respingere a acțiunii. Sunt simple afirmații nedovedite, singura probă adusă de reclamantă este mama acesteia. În ceea ce privesc certificatele medicale depuse de reclamantă arată că atâta timp cât nu există legătură de cauzalitate între momentul lovirii și cel care a lovit, acestea nu sunt dovedite. Un astfel de ordin de protecție afectează relația dintre copil și tată.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că la dosar există 3 certificate medico-legale, cel aflat fila 34, cel din 27 ianuarie în care se arată că sunt loviri cu corp dur se coroborează cu declarația mamei reclamantei care a spus că a asistat la scene de violență și se coroborează și cu extrasul de pe portalul instanțelor depus la dosar din care rezultă caracterul violent al pârâtului prin Decizia Tribunalului București nr. 132/2014 pentru distrugere și lovire. Prin coroborarea acestor probe rezultă că acțiunea este întemeiată, astfel că în temeiul art. 26 lit. d, e, f și h din Legea nr. 217/2003 solicită admiterea acțiuniii. Cu privire la solicitarea reclamantei-victime de obligare a pârâtului la consiliere psihologică arată că la dosar nu s-a depus niciun act cu vreun presupus diagnostic.
În replică, apărătorul pârâtului-agresor menționează că în ceea ce privește dosarul penal, pârâtul a acționat în legitimă apărare numai că a depășit limitele acesteia. Acea condamnare de 3 luni a fost dată când pârâtul nu a fost prezent și nu a fost nici apărat.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2015 sub nr._, reclamanta-victimă C. N. în contradictoriu cu pârâtul-agresor C. A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă-300 m, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei minorul C. Ș. V. – 300 m, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe determinate față de locul de muncă al victimei din Piața Amzei sector 1 și față de unitatea școlară a minorului Grădinița nr. 240, interdicția pentru pârât de a se deplasa in anumite localități sau zone determinate pe care i frecventează ori le vizitează periodic - . Cozmești, jud. V. - acolo unde locuiesc părinții victimei și în orașul V., ., ., ., județ V., interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima, obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute, încredințarea minorului C. Ș. V., născut la data de 03.06.2010 mamei, obligarea pârâtului 1200 lei pe lună pentru întreținerea minorului și plata chiriei și obligarea pârâtului de a urma ședințe de consiliere psihologică.
În motivare, a arătat că îl cunoaște pe pârâtul din anul 2000 și s-au căsătorit în 2006, iar în anul 2010 a venit pe lume și un băiețel. Problemele au început sa apară la puțin timp după căsătorie. Pârâtul a devenit mai întâi agresiv verbal, iar cu timpul a început să o și lovească pe reclamantă fără nici o părere de rău, sa manifeste presiuni asupra acesteia, sa o controleze si chiar sa o forțeze sa întrețină relații sexuale. Prima agresiune fizica s-a anul 2011 (pentru care a scos un certificat medico-legal). Pârâtul era foarte nervos, consumase alcool, ceea ce îl agita si mai tare. Pur si simplu s-a enervat si a început sa îi reproșeze reclamantei că nu produce suficient fata de cat se aștepta el, apoi a început sa o lovească. Din cauza episoadelor violente si a scandalurilor pe care paratul le provoca din ce in ce mai des, reclamanta a decis să plece de acasă locuind câteva luni cu chirie (in 2012), însă în urma insistențelor pârâtului, care a promis că-și va schimba atitudinea și a faptului că era și un minor de crescut, reclamanta s-a întors acasă. In 2013 a mai avut loc un incident, când reclamanta a fost lovită de către pârât. Ulterior reclamanta a mers la INML pentru un certificat medico-legal care atesta leziunile suferite.
La un moment dat pârâtul a adus-o si pe mama lui acasă la părți, aceasta fiind bolnava de Alzheimer. In afara de faptul ca scandalurile se țineau lanț, mai era si pe soacra reclamantei în grijă, pe lângă tot felul de animale in casa. Ajunseseră la un moment dat sa aibă 3 câini si 4 pisici pe care îi țineau in casa, iar în boxa de la subsol pârâtul ținea încă 20 de pisici. Din această cauză au avut mereu probleme cu vecinii, care erau deranjați de zgomot si de miros, pe buna dreptate.
Minorul asista la toate episoadele de violenta dintre părinți si începuse sa devină abătut si neatent la grădinița, era aproape tot timpul tensionat si supărat. Uneori, când se enerva mai tare, paratul îl lovea si pe copil, o lovea chiar si pe mama lui. O lovea in special pentru ca nu ii răspundea, pentru ca ea nu auzea ceea ce ii spunea el si avea pretenția de la ea sa se comporte ca un om normal deși ea are grave probleme de sănătate.
Pe 1 ianuarie 2015 reclamanta a mers la biserica, la slujba si când am ajuns acasă, copilul i-a spus ca tatăl lui s-a bătut atât pe el cat si pe bunica, iar soacra ii tot repeta "Mi-a dat in cap, mi-a dat in cap!".
De curând a aflat ca este însărcinată in 13 săptămâni si a decis sa păstreze sarcina. Paratul a primit vestea ca reclamanta este însărcinată ca pe un dezastru, ca pe o greutate. A început sa tipe la soție si sa ii spună ca lor nu le mai trebuie un copil, a bruscat-o si a lovit-o, o tot trăgea spre ușă să se ducă să facă întrerupere de sarcină chiar in acea seara. A lovit-o foarte tare, cu pumnii si picioarele. Aceasta discuție a avut loc pe data de 27.01.2015 si in timp ce o lovea pârâtul îi spunea " Îți scot copilul ăsta din tine, ai sa vezi tu". A bătut-o de față cu minorul. Și de această dată reclamanta a mers la INML pentru a scoate un certificat medico-legal.
Ulterior, reclamanta i-a propus pârâtului să divorțeze, astfel că în data de 28 ianuarie 2015 a părăsit locuința împreună cu minorul. De atunci, pârâtul o amenință într-una că o omoară, încearcă sa o caute prin toate locurile pe care știe ca le frecventează, pe toate căile posibile.
A menționat că în data de 30 ianuarie a depus acțiunea de divorț. Pârâtul îi amenință fratele și cumnata că va avea el grijă să îi facă să sufere așa cum suferă el. Are dosar penal pentru uz de armă în trafic, în urma unei șicane în trafic l-a împușcat pe un alt participant la trafic cu un pistol cu bile de cauciuc, bilă care a lovit-o pe doamna care stătea în scaunul din dreapta al mașinii în tâmplă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 217/2003.
La data de 20.02.2015 pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
A arătat că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal la sfârșitul lunii ianuarie 2015 împreună cu minorul, tatăl nemaiputând lua legătura cu ea sau cu minorul până în prezent. Afirmațiile paratei din cererea introductiva, sunt total neadevărate si menite sa inducă in eroare instanța de judecata. Această cerere de emitere a ordinului de protecție este menita sa preconstituie probe pentru acțiunea de divorț intentata de soția sa, întrucât el nu a fost de acord cu desfacerea căsătoriei dintre noi, punând mai presus de orice neînțelegere dintre soți, interesul superior al minorului care are nevoie si de ambii părinți pentru a se dezvolta armonios si a creste .. Acest ordin de protecție ii îngrădește dreptul meu de a avea legături personale cu minorul.
A menționat că el nu a violentat-o niciodată pe soția sa și cu atât mai mult față de minor, care este rațiunea sa de a fi. El este cel care suportă în exclusivitate cheltuielile căsniciei, angajând si o menajera care este si bona copilului.
In legătura cu afirmația potrivit căreia pârâtul ar fi agresat-o pe mama sa, aceasta este lipsita de suport real si tendențioasa. Mama pârâtului, in vârsta de 79 de ani suferă de aceasta boala cumplita Alzheimer, nemaiavând discernământ si nemaiputând percepe realitatea, a susținut la un moment dat, in repetate rânduri ca minorul "o lovește in cap si ii rupe ziarul". Nu și-a dat seama pe moment daca este adevărat sau nu si l-a certat pe minor pentru acest episod, însă nu l-a lovit nici pe el si cu atât mai mult pe mama sa, fapt care poate fi atestat si de menajeră care era in casa in acea zi.
Referitor la animalele de companie pe care le avea in casa, a arătat faptul ca acestea au fost toate aduse de către soția sa, iar daca aceasta considera ca in prezent ar fi un impediment pentru continuarea relațiilor dintre noi, el poate renunța la ele in orice moment.
În ultima perioadă, reclamanta a început să frecventeze anumite culte religioase, unde este învățată cum sa procedeze in viața de zi cu zi, fiind puternic influențată de aceștia. Probabil ca tot acolo a fost sfătuită sa părăsească domiciliul conjugal si sa intenteze divorț. Este adevărat ca nu a fost de acord cu cea de-a doua sarcina, întrucât consideră ca nu este momentul din punct de vedere financiar pentru a mai avea un copil, având numeroase credite, unele dintre ele făcute chiar de către soție, însă nu a violentat-o pe soția sa.
Cu privire la mesajele telefonice pe care i le-a dat soției, a arătat că după ce reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, a căutat-o peste tot, întrucât nu știa de ea nimic si nici de copil, fiind o familie, consideră ca trebuie sa fie informat. Putea sa discute cu el înainte de a acționa in aceasta maniera, puteau sa apeleze la ajutor specializat, la un consilier marital. Mesajele pe care i le-a dat reclamantei pe telefon sunt mesaje ale unui soț si tata disperat care nu cunoaște unde se afla familia sa, nu sunt mesaje de amenințare ci doar încerca sa o determine pe reclamantă sa stea de vorba cu el si sa se gândească la minor.
A menționat că în ceea ce privește pretinsul său comportament agresiv si plângerile penale formulate împotriva sa, el a fost cel agresat in trafic de alt participant care s-a ținut după el si care a dorit sa îl lovească, spărgându-i geamul mașinii, iar pârâtul încercând sa se apare si sa-1 determine pe acesta sa el lase in pace a tras cu pistolul in direcția mașinii sale, nu înspre el, iar acele bile au ricoșat si au zgâriat-o pe prietena sa care se afla in mașina pe scaunul din partea cealaltă direcție in care a tras.
Inițial a fost condamnat la o amenda penala, reținându-i-se si circumstanța atenuanta a depășirii limitei legitimei apărări, iar in recurs, deoarece atât pârâtul cat si avocatul său, au fost in imposibilitate de prezentare si de a-și formula apărarea, nebeneficiind de apărare calificata, s-a dispus aceasta condamnare cu suspendare.
Celelalte plângerile de care face vorbire petenta in acțiunea sa introductiva sunt plângeri, in care pârâtul este parte vătămată, datorită unui incident, in care a fost atacat de un câine de talie mare agresiv aparținând unor vecini din alt .="Style3"> In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 205 C.pr.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 2 al.1, art. 2 ind. 1 lit. a,b,c, f, g art. 2 ind. 2 lit. a,b si art. 26 al.1,3 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie:
Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Art. 26. - (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsuri -obligații sau interdicții.
Partile in litigiu au calitatea de soti, din relatia lor de casatorie rezultand minorul C. S. V., ns. la data de 03.06.2010, aflat in prezent la resedinta bunicii materne iar pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti este inregistrat dosarul nr._, care are ca obiect cererea de divort formulata de reclamantă. Instanța reține că reclamanta-victimă a parasit domiciliul conjugal împreună cu minorul la data de 28.01.2015 și s-au mutat la o altă adresă despre care a solicitat să nu îi fie adusă la cunoștință pârâtului, instant dispunând depunerea plicului conținând adresa reclamantei și nr. de telefon la Registrul de Acte Originale al Instanței.
Reclamanta din cauza de față a învederat instantei ca exista o stare de pericol cu privire la integritatea si viata acesteia si a fiului, depunând la dosar un număr de trei certificate medico-legale, ultimul datând din data de 27.01.2015(f.34) din cauza incidentului petrecut in locuinta conjugala, când a fost bătută de pârât, care era deranjat de faptul că reclamanta a rămas însărcinată și dorește să păstreze copilul.
Paratul nu a recunoscut la interpelarea instanței că a lovit-o pe reclamantă, iar despre ultimul certificat a declarat că nu știe, el nu a lovit-o pe reclamantă sau pe copil.
Din analiza materialului probator, instanța retine că intre părți există in prezent o stare conflictuală, reclamanta fiind nemulțumită de comportamentul violent al pârâtului, ce a determinat-o să părăsească pe ascuns domiciliul conjugal împreună cu minorul și să se mute la o adresă ce nu a dorit să îi fie comunicată acestuia. În prezent, instanța reține că minorul a fost încredințat bunicii materne, B. M., care l-a dus la locuința de vară a acesteia situată in ..
Reclamanta se teme de actele de violenta ce ar putea fi comise de catre parat si s-a mutat temporar impreuna cu copilul la o adresa care a dorit sa ramana secreta pe durata desfasurarii procesului. Paratul nu a negat faptul ca incercat sa o contacteze pe sotia sa, inclusiv prin mesaje telefonice, sustinand ca a facut-o cu scopul de a o readuce impreuna cu minorul in locuinta conjugala.
Instanta observa că, impotriva paratului se fac cercetari si sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 199 alin.1 CP, rap. la art. 193 CP al.1 si 2 din Legea nr. 143/2000.
Din declarația martorei, B. M., mama reclamantei, instanța reține că pe data de 29.01.2015 a venit la București și s-a întâlnit cu fiica ei, care i l-a dat pe fiul acesteia să îl ducă acasă la martoră, în județul V.. A observat cum reclamanta era vânătă pe obraz și a declarat mamei că a fost bătută de pârât, pentru că el numai dorește al doilea copil, acesta fiind motivul pentru care a plecat de acasă cu copilul. A declarat că a asistat la prima scenă de violență din partea pârâtului asupra fiicei sale când minorul avea 6 luni și acesta i-a dat cu pumnul în cap și a lovit-o și la picioare. Martora a declarat că fiica ei îi povestea de bătăile primite de la soț, știe că are mai multe certificate medico-legale. Minorul care se află în prezent la bunicii materni a povestit că a fost bătut de tată și a observat la acesta că este afectat și a devenit mai violent.
Instanța nu va ține seama de declarația martorei S. M., menajera părților, care vine în continuare la pârât de două ori pe săptămână, fiind plătită de acesta, fiind apreciată ca subiectivă, ce nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
Martora Bastar D., vecină cu pârâtul de 40 de ani a declarat instanței că nu are cunoștință și nu a asistat la șcene de violență sau certuri între soți.
Instanta a coroborat susținerile reclamantei-victime cu cele trei certificate medico-legale, din care rezultă că reclamanta a suferit leziuni traumatice ce au fost produse prin lovire cu un corp dur și cu declarația martorei B. M., din aceste rezultând că paratul-agresor este capabil de acte de violenta fizica si verbala cu caracter grav fata de un membru al familiei sale, respectiv fata de sotia sa, si ca de teama sotului reclamanta victima a plecat pe ascuns de acasă și locuiește într-o locuință necunoscută pârâtului.
In consecinta, instanta consideră ca integritatea fizica sau psihica, reclamantei-victime si a copilului partilor, sunt puse in pericol prin actele de violenta fizica si verbala comise de catre paratul-agresor.
Astfel ca instanta va admite în parte cererea de emitere a unui ordin de protectie și pentru consideratiile expuse, apreciind ca reclamanta-victimă a fost supusă unei violente fizice și psihologice din partea paratului-agresor si, pentru inlaturarea starii de pericol cu privire la integritatea fizica sau psihica a acesteia și a minorului, se impune emiterea unui ordin de protectie prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 3 luni de la data emiterii prezentului ordin, va dispune in temeiul disp. art. 26 al.1 lit. d din Legea nr. 217/2003, obligarea paratului-agresor sa pastreze o distanta minima de 300 m fata de reclamanta-victima și minor; in temeiul disp. art. 26 al.1 lit. f din Legea nr. 217/2003, va dispune interzicerea pentru paratul-agresor a oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta-victima; In temeiul disp. art. 26 al.1 lit. h din Legea nr. 217/2003 va dispune incredintarea (exercitarea autoritatii parintesti) cu privire la minor si va stabili locuinta minorului la locuinta mamei reclamantei-victime, B. M., situată in .; va dispune obligarea paratului-agresor C. A., sa pastreze o distanta minima de 300 m fata de locuinta mamei reclamantei-victime, B. M., situată in . și față de locuința asteia, situată în V., ., ., ., jud. V. și față de locul de muncă al reclamantei-victime-DITL, S. 1, situat în Piața Amzei, sector 1.
Instanta va respinge ca neintemeiata cererea reclamantei privind obligarea paratului-agresor la suportarea costurilor locuintei temporare, constand in valoarea chiriei si utilitatilor, avand in vedere ca nu s-au prezentat dovezi in acest sens.
In temeiul art. 27 ind. 7 al.1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se va comunica de indata structurilor Politiei Romane de la locuinta victimei si a agresorului iar in temeiul art. 27 ind. 7 al.2 si 4 din Legea nr. 217/2003 va dispune punerea de indata in executare a prezentului ordin de protectie de catre sau sub supravegherea politiei.
In baza disp. art. 274 C.p.c., va obliga paratul-agresor sa plateasca reclamantei-victime suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de aparator și va dispune obligarea pârâtul-agresor la plata catre stat a sumei de 100 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru apărarea sa, suportat din fondurile Ministerului de Justitie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta-victimă C. N., CNP:_, cu domiciliul în sector 3, București, ., ., . cu pârâtul-agresor C. A., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, ., ., ..
In temeiul disp. art. 23 al.1 din Legea nr. 217/2003:
Emite urmatorul ORDIN DE PROTECTIE prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 3 luni de la data emiterii, dispune urmatoarele:
In temeiul disp. art. 23 al.1 lit. d din Legea nr. 217/2003:
Obligarea paratului-agresor C. A., CNP_ sa pastreze o distanta minima de 300 m fata de reclamanta-victimă și față de minorul C. S. V., ns. la data de 03.06.2010.
Obligarea paratului-agresor C. A., sa pastreze o distanta minima de 300 m fata de locuinta mamei reclamantei-victime,B., situată in ., jud. V. și față de locuința asteia, situată în V., ., ., ., jud. V. și față de locul de muncă al reclamantei-victime-DITL, S. 1, situat în Piața Amzei, sector 1.
In temeiul disp. art. 23 al.1 lit. f din Legea nr. 217/2003:
Interzicerea pentru paratul-agresor a oricarui contact cu reclamanta-victima, inclusiv telefonic, prin corespondență sau in orice alt mod.
In temeiul disp. art. 23 al.1 lit. h din Legea nr. 217/2003:
Incredinteaza minorul C. S. V., ns. la data de 03.06.2010, (exercitarea autorității părintești) catre reclamanta-victimă.
Stabileste locuinta minorului la locuinta mamei reclamantei-victime, S. M., situată in ., jud. V..
EXECUTORIU.
In temeiul art. 31 al.1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se comunica de indata structurilor Politiei Romane de la locuinta victimei si a agresorului.
In temeiul art. 31 al.2 si 4 din Legea nr. 217/2003 dispune punerea de indata in executare a prezentului ordin de protectie de catre politie si, respectiv, sub supravegherea politiei.
Obligă pârâtul-agresor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător ales, în cuantum de 100 lei.
Obliga pârâtul-agresor la plata catre stat a sumei de 100 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru apărarea sa, suportat din fondurile Ministerului de Justitie.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publică, azi, 02.03.2015.
Președinte, Grefier,
C. Ș. Rădița P.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 6821/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2775/2015. Judecătoria... → |
|---|
