Obligaţie de a face. Sentința nr. 5095/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5095/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5095/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5095
Ședința publică din data de 16.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D.-I. S.
Grefier: A.-T. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul ȘOFÂLCĂ V. in contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, C. L. AL SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, prin Președintele Consiliului L. S. 3 și P. S. 3 BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea și, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B. la data de 21.03.2013 sub nr de dosar_, reclamantul ȘOFÂLCĂ V. in contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, C. L. AL SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, prin Președintele Consiliului L. S. 3 și P. S. 3 BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la desființarea și ridicarea lucrării de construire drum asfaltat și utilități (canalizare și altele subterane, dacă este cazul), edificată nelegal pe porțiunea de teren de 267 mp, care face parte din terenul proprietatea exclusivă a reclamantului, în suprafață totală de 2.230 mp, teren și lucrări situate la adresa poștală ., nr. 106-110, sector 3, precum și obligarea pârâților la readucerea terenului în starea inițială și predarea către reclamant a terenului în suprafață de 267 m.p. (din care, 208 m.p. ocupați actualmente de drum asfaltat și 59 mp teren devenit inutilizabil datorită traseului drumului), liber de orice lucrare de construire sau utilități subterane, încuviințarea autorizării reclamantului de a obține, el însuși sau prin alte persoane specializate, dar pe cheltuiala pârâților, înlăturarea ori ridicarea drumului asfaltat și a utilităților aferente de pe terenul în suprafață de 208 m.p., lucrări edificate de pârâți cu încălcarea obligației „de a nu face", în limitele stabilite prin hotărârea judecătorească ce se va da.
În subsidiar s-a solicitat ca în măsura în care executarea în natură a obligației de către debitori ori restituirea în natură a terenului în suprafață de 267 m.p. a devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, caz fortuit sau a altui eveniment asimilat acestora, restituirea, prin echivalent, prin acordarea de daune-interese, evaluate provizoriu la suma de 147.560 lei (RON), în baza expertizei tehnice extrajudiciare, urmând ca definitivarea prejudiciului efectiv și a beneficiului nerealizat să aibă loc cu ocazia administrării probatoriului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 9267/20.08.2009, pronunțată de Judecătoria sector 3 București în dosarul de partaj succesoral nr._/301/2006, definitivă și irevocabilă prin nerecurare la 16.09.2009, s-a pronunțat o hotărâre de expedient prin care s-a luat act de tranzacția judiciară intervenită între reclamanții Șofîlcă V., Șofîlcă R. și Șofîlcă G., pe de o parte, și O. D. - C., pe de altă parte, și s-a dispus ieșirea din indiviziune de pe urma succesiunii defunctului părinte Șofîlcă I..
În temeiul acestei hotărâri judecătorești, printre alte bunuri succesorale, subsemnatului reclamant i s-a atribuit în deplină și exclusivă proprietate și posesie și terenul în suprafață de 2.230 m.p., situat la adresa poștală București, ., nr. 106-110, sector 3, identificat prin lotul nr. 2 din Anexa A, Varianta 1, la Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, efectuat în dosarul nr. 19._ al Judecătoriei sector 3 București de către expertul tehnic judiciar D. Z., teren care face parte din terenul în suprafață de 6.700 mu (respectiv 6690 mp rezultată din măsurătorile expertului tehnic judiciar topo D. Z.), situat la aceeași adresă poștală, cu număr cadastral 8532, intabulat la Cartea Funciară (OCPI București sector 3) cu nr._ nedefinitivă, pe numele lui Șofîlcă I., autorul reclamantului.
Acest teren făcea parte din terenul în suprafață de 6.700 m.p., dobândit în timpul vieții sale de ȘOFÎLCĂ I., autorul reclamantului, în baza sentinței civile nr. 1184/19.02.2004 a Judecătoriei sector 3 București, dată în dosarul nr. 6387/2003, definitivă și irevocabilă, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 16.08.2005 din același dosar, suprafața de 6.700 m.p. fiind intabulată in cartea funciară nr._, prin încheierea nr._/19.07.2005, dată de Biroul de carte funciară al judecătoriei sector 3. Așadar, a arătat că atât reclamantul, cât și ceilalți comoștenitori, au exercitat după decesul părintelui acestora o posesie publică și legitimă asupra suprafeței de 6.700 m.p., care figura cu număr cadastral 8532 și număr de carte funciară_.
Deși hotărârea judecătorească nr. 9267/20.08.2009 a rămas definitivă și irevocabilă la 16.09.2009, conform considerentelor încheierii din 22.03.2011, pronunțată de judecătoria sector 3 București în dosarul de partaj succesoral nr._/301/2006, abia la data pronunțării acestei încheieri de ședință (22.03.2011) a fost în măsură să intre în posesia unei copii legalizate de pe sentința civilă nr. 9267/20.08.2009, în care s-a pronunțat hotărârea de expedient privitoare la consfințirea tranzacției judiciare, atunci fiind admisă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată.
După obținerea copiei legalizate (la data de 31.03.2011) de pe sentința judecătorească nr. 9267/20.08.2011, a încercat să-și intabuleze dreptul exclusiv de proprietate asupra suprafeței de 2.230 m.p. și să efectueze, în acest scop, documentația cadastrală aferentă, angajând un expert tehnic judiciar, în specialitatea topografie, în persoana d-lului ing. M. B. M..
S-a precizat că la data efectuării expertizei tehnice judiciare topografice de către expertul Z. D. (anul 2007) în dosarul de partaj succesoral nr._/301/2006 pe terenul în suprafață de 6.700 mp care a constituit obiectul expertizării și lotizării, ca și în vecinătatea sa, nu existau construite drumul asfaltat și rețeaua de canalizare despre care se face vorbire în cauză.
Cu ocazia operațiunilor de identificare a suprafeței sale de teren și de efectuare a măsurătorilor topografice, a constatat cu surprindere, conform constatărilor și concluziilor expertului judiciar, că pe terenul proprietatea sa este construit un drum asfaltat cu două benzi de circulație de 3,5 m și două trotuare laterale cu lățimea de cea 1,5 m, iar chiar în axul drumului există cămine de vizitare a rețelei subterane de canalizare. Astfel, dreptul său exclusiv de proprietate a fost încălcat prin construirea, în mod nelegal, a drumului asfaltat pe o porțiune de 208 mp., iar o suprafață de 59 mp din terenul proprietatea sa exclusivă a devenit inutilizabilă din cauza formei și dimensiunilor laturilor rămase disponibile după grevarea cu drum asfaltat a suprafeței de 208 mp, precum și din cauză că celelalte terenuri proprietate privată (nefiind cunoscută identitatea proprietarilor) aflate la vest față de terenul proprietatea sa, nu mai au deschidere și acces la drumul asfaltat, din cauza enclavei de 59 mp care a fost separată din corpul proprietății sale prin drumul asfaltat care a separat aceste suprafețe.
În susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 8-53 vol. 1 dosar) și proba cu expertiza tehnică judiciară topografică pentru identificarea amplasamentului lucrării de construire a drumului și a existenței suprapunerii cu terenul și cu expertiză judiciară pentru evaluarea daunelor-interese.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1523 alin. 2 lit. b) teza a 2-a, și lit. e), art. 1527 alin. 1 din Noul Cod Civil; art. 1349, art. 1373, art. 1382 din Noul Cod Civil; art. 1635 alin. 1, art. 1636, art. 1637 alin. 1 teza 1, alin. 2; art. 1638, art. 1639 din Noul Cod Civil), art. 1529 din Noul Cod Civil.
La data de 30.04.2013, pârâtul M. București prin Primar General, a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În apărare s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. București, prin Primar General întrucât autorizarea a fost acordată de către pârâtă la cererea Primăriei S. 3 București, iar în conținutul autorizației s-a precizat că emitentul nu este responsabil de eventualele prejudicii produse.
Apărarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și art. 1169 cod civil, arătându-se că reclamantul nu a făcut dovada aspectelor afirmate.
În dovedirea celor susținute a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 66-70 vol. 1 dosar).
La data de 03.05.2013, pârâta P. S. 3 BUCUREȘTI, prin primar, a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În apărare s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei S. 3 București, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 215/2001.
Pe fondul cauzei s-a solicitat să se constate faptul că acțiunea este neîntemeiată, întrucât nu există o culpă a instituției pârâte, deoarece . (ce are o lățime de 6 m), la momentul efectuării investiției, respectiv modernizarea sistemului rutier, aparținea domeniului public potrivit Legii nr. 213/1998 și se află în administrarea Consiliului L. S. 3 potrivit HCGMB nr. 235/20.10.2005 în vigoare la acea dată.
Executarea lucrărilor de construire s-a realizat în baza Legii nr. 50/1991 (r2), potrivit autorizațiilor de construire nr. 415 din 28.03.2007 și nr. 349 din data de 29.04.2010. Reclamantul avea obligația ulterior dobândirii imobilului-teren, de a-1 îngrădi conform prevederilor art. 2 și 3 din H.C.G.M.B. nr. 212/28.09.2000 privind protejarea prin împrejmuire a terenurilor virane de pe raza Municipiului București, obligație ce nu a fost îndeplinită de reclamant.
În dovedirea celor susținute a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 73-101 vol.1 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă s-a solicitat judecata în lipsă.
La data de 29.05.2013, reclamantul a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâte. Astfel a solicitat unirea cu fondul cauzei și cu administrarea probelor a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului BUCUREȘTI, prin Primar General întrucât este necesară administrarea acelorași dovezi ca pentru soluționarea fondului cauzei.
Pe fondul excepției invocată de pârâta MUN. BUCUREȘTI, prin Primar General, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a excepției lipsei calității procesuale pasive. De altfel, directorul executiv al direcției juridice care semnează în numele acestei pârâte întâmpinarea este în eroare nejustificată cu privire la obiectul dosarului („în ceea ce privește pretențiile reclamanților, nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare se poate constata doar în contradictoriu cu părțile care le-au perfectat, M. București nefiind parte în situația expusă de către reclamant"), dovedind necunoașterea cererii de chemare în judecată, unde nu s-a invocat nulitatea absolută parțială a vreunui contract de vânzare-cumpărare, ci a arătat situația de fapt a edificării, în mod nelegal, de către pârâtele chemate în judecată, a unui drum asfaltat și a rețelelor publice de apă-canalizare și gaze aferente, pe o porțiune de 208 m.p., din terenul proprietate exclusivă a reclamantului, dobândit în urma hotărârii de expedient, definitivă și irevocabilă, nr. 9267/20.08.2009, pronunțată de Judecătoria sector 3 București în dosarul civil nr._/301/2006, iar 59 mp din terenul atribuit reclamantului prin această hotărâre judecătorească, au devenit inutilizabili, datorită edificării acestor lucrări pe terenul său.
Mun. București, prin Primar General, emitent al autorizației de construire a acestor lucrări nr. 375/22.09.2009, nu poate justifica lipsa calității procesuale pasive în acest dosar doar prin argumentul că nu are nici o responsabilitate pentru eventualele prejudicii aduse terților de către titularul autorizației de construire, Primăria sector 3, sau de către constructorul acestor lucrări (necunoscut, încă, din actele prezentate de pârâte).
Conform regimului juridic al terenului pe care există . din sector 3, reiese că acest teren se află în proprietatea publică a Mun. București, iar dacă lucrările de modernizare a acestui drum au respectat amplasamentul și configurația topografică inițială a drumului de pământ cu denumirea poștală Gura Siriului (situație care nu poate fi verificată decât după administrarea probatoriilor și comunicarea de către pârâta C. L. a Sectorului 3, aceea care are în administrare acest drum - situație juridică, de asemenea, reieșită doar după comunicarea întâmpinării și înscrisurilor la dosar de către Primăria sector 3 București - a proiectului tehnic integral, a proceselor verbale de trasare a drumului, de predare-primire a amplasamentului, a procesului-verbal de la terminarea lucrărilor), atunci, dat fiind suprapunerea (constatată prin expertiza tehnică extrajudiciară efectuată de expertul judiciar topo M. B. M. și comunicată acestei pârâte) lucrărilor de asfaltare și de edificare a rețelelor subterane de apă, canalizare, gaze cu o suprafață de 208 m.p. din terenul proprietatea reclamantului (pe care l-a dobândit de la autorul său Șofîlcă I.), reiese că M. București are calitate procesuală pasivă în acest dosar, fiind ținut să justifice cu titlu de proprietate regimul public al proprietății (terenurile din domeniul public preluate fără titlu valabil de stat putând fi revendicate de foștii proprietari, conform art. 6 alin. 3 din legea nr. 213/1998, iar în lipsa unui titlu valabil de proprietate asupra drumului lucrările fiind integral efectuate nelegal) și anterioritatea dreptului de proprietate în raport cu titlul de proprietate al autorului meu și al vânzătorului de la care Șofîlcă I. a dobândit în proprietate acest teren.
Tot astfel, a solicitat unirea cu fondul cauzei și cu administrarea probelor a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, prin Primar.
Pe fondul excepției invocată de pârâta PRIMĂRIA S. 3, prin Primar, și anume excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestei pârâte, pe considerentul că nu este persoană juridică, s-a solicitat discutarea acestei excepții concomitent cu soluționarea cererii de introducere în cauză a CONSILIULUI L. AL SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, pe care a formulat-o la data de 25.02.2014.
La data de 25.02.2014, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că prin primul capăt de cerere din acțiunea introductivă se solicită revendicarea, în calitate proprietar al terenului în suprafață de 267 mp (din care, 208 m.p. ocupați actualmente de drum asfaltat și 59 mp teren devenit inutilizabil datorită traseului drumului), care face parte din terenul proprietatea exclusivă a reclamatului, în suprafață totală de 2.230 mp, teren situat la adresa poștală ., nr. 106-110, sector 3, teren înscris în cartea funciară nr._ și identificat prin număr cadastral 8532 la OCPI București-BCPI sect. 3 București, și să fie obligați pârâții, care dețin fără drept acest teren, la restituirea lui în natură (în drept, conf. art. 563, art. 565, art. 566 din Noul Cod Civil).
A învederat de asemenea că prin capătul 2 din cererea introductivă se solicită încuviințarea autorizării reclamantului de a obține, el însuși sau prin alte persoane specializate, dar pe cheltuiala pârâților, înlăturarea ori ridicarea drumului asfaltat și a utilităților aferente de pe terenul în suprafață de 208 m.p., lucrări edificate de pârâți cu încălcarea obligației „de a nu face", în limitele stabilite prin hotărârea judecătorească ce se va da, capăt de cerere întemeiat în drept pe dispozițiile art. 582 alin. 1 lit. b) și alin. 2, coroborat cu art. 586 și art. 1528 din Noul Cod Civil, precum și cu aplicarea corespunzătoare a art. 902 din Noul Cod de Procedură Civilă. Totodată, reclamantul a arătat că renunță la ultimul capăt de cerere, respectiv la restituirea prin echivalent a valorii terenului în cuantum de 147.560 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 25.02.2014, s-a constatat că cererea formulată de reclamant nu este o modificare de acțiune în sensul art. 204 C.., ci o precizare de acțiune cu privire la primele două capete de cerere întrucât s-a solicitat încă de la început predarea terenului în suprafață de 227 mp întemeiat pe faptul că reclamantul se consideră proprietarul terenului, ceea ce echivalează cu o veritabilă acțiune în revendicare (f. 141 vol.I).
De asemenea, a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. București prin Primar General.
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014 a fost respinsă excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Sectorului 3 București cu motivarea din încheierea de ședință pronunțată la acea dată.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topografică.
La data de 13.10.2014 a fost depus raportul de expertiză efectuat de către expert S. C., fiind ulterior completat prin răspunsul la obiecțiuni.
La data de 24.03.2015 (f.46 vol.III), reclamantul a formulat o nouă precizare de acțiune în ceea ce privește suprafața revendicată, în sensul că terenul revendicat este în suprafață de 266 mp, din care 204,47 mp suprafață ocupată de trotuare și drum asfaltat, iar 61,51 mp suprafață devenită inutilizabilă ca urmare a lucrărilor efectuate, suprafață ce face parte din terenul în suprafață totală de 2230 mp situat la adresa poștală . nr. 106-110, sector 3, înscris în cartea funciară nr._ și identificat prin număr cadastral 8532 la OCPI București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, conform sentinței civile nr. 9267/20.08.2009 pronunțată în dosarul nr._/301/2006 de către Judecătoria Sectorului 3 București, s-a luat act de tranzacția părților privind partajarea terenului în suprafață de 6700 mp situat în . nr. 106-110, sector 3, ./2, având atribuit nr. cadastral 8532. Terenul a fost dobândit de autorul reclamantului, tatăl său Șofîlcă I. în baza sentinței civile nr. 1184/19.02.2004 a Judecătoriei sector 3 București, pronunțată în dosarul nr. 6387/2003, definitivă și irevocabilă, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 16.08.2005 din același dosar și fiind intabulat în cartea funciară nr._ prin încheierea nr._/19.07.2005 dată de Biroul de carte funciară al Judecătoriei S. 3.
În urma pronunțării sentinței civile nr. 9267/20.08.2009 pronunțată în dosarul nr._/301/2006 de către Judecătoria Sectorului 3 București, reclamantul Șofîlcă V. a dobândit în lotul său în proprietate exclusivă suprafața de teren de 2230 mp situat la adresa poștală București, ., nr. 106-110, sector 3, constituind lotul 2 din Anexa A varianta 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în dosarul nr._/301/2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București (f.10-17 vol.I).
În urma ieșirii din indiviziune, reclamantul Șofîlcă V. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2230 mp (f.21 vol.I).
Pe de altă parte, conform adresei aflate la fila 66 vol.I, asupra rețelei publice de alimentare cu apă și canalizare pe Drumul Gura Siriului, sector 3, a fost emisă autorizația de construire nr. 375/22.09.2009 (f.67-69).
În vederea efectuării lucrărilor de modernizare a drumului s-a propus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a proprietarilor din zonă astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar f. 76, vol.I, expropriere ce nu a avut loc însă niciodată de drept, ci doar de fapt așa cum se va arăta în continuare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. București prin Primar General, instanța reține că aceasta este neîntemeiată. Astfel, unitatea administrativ teritorială este deținătoarea bunurilor aflate în domeniul public și privat al statului, acestea nu pot fi posedate ori deținute în proprietate decât de către unitatea administrativ teritorială. Mai mult decât atât, toate autorizațiile de construcții au fost emise de către Primăria Municipiului București, iar aspectele învederate de pârâtă în sensul că în autorizație s-a precizat că nu răspunde pentru prejudiciile produse terților sunt total neîntemeiate, neputându-ți înlătura propria răspundere pentru legalitatea actelor emise.
În ceea ce privește fondul cauzei, conform înscrisurilor depuse la dosar și raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de către expert S. C., reclamantul este proprietarul unei suprafețe de teren de 2230 situat la adresa poștală București, ., nr. 106-110, sector 3, intabulat în cartea funciară, dobândit de la autorul său care deținea de asemenea titlu de proprietate conform considerentelor anterior expuse.
Astfel cum s-a reținut și prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, proiectul drumului nu a respectat aliniamentul inițial, făcând o inflexiune, ce nu mai respectă forma rectilinie din proiectul parcelar, situație ce conduce la suprapunerea drumului cu terenul proprietatea reclamantului Șofîlcă V. pe o suprafață de 204,47 mp, delimitând pe partea stângă a drumului o suprafață nouă de 61,51 mp de teren proprietatea reclamantului, suprafață de 61,51 mp ce nu mai poate fi construibilă.
S-a constatat de asemenea că suprafața de 204,47 mp din terenul reclamantului este ocupată în totalitate de drum asfaltat cu două benzi de circulație și trotuare, având o lățime de 10,43 m. Totodată s-a reținut că suprafața de 61,51 mp este liberă și neocupată de drum sau utilități publice.
Terenul în suprafață de 204,47 mp proprietatea reclamantului a fost preluat de către unitatea administrativ teritorială fără a exista o expropriere anterioară, cu o justă și echitabilă despăgubire.
În temeiul art. 5 din Legea 71/2011, instanța reține cu privire la legea aplicabilă în timp litigiului în ceea ce privește dreptul civil substanțial, că acesta este guvernat de dispozițiile Codului civil de la 1865 întrucât construcția drumului și autorizațiile de construire au fost emise cât timp aceste dispoziții legale erau în vigoare, astfel încât situația creată este efectul viitor al unui fapt trecut ce a avut loc sub imperiul legii vechi.
În interpretarea pe cale jurisprudențială și doctrinară a art. 480 C.civ., acțiunea în revendicare este acțiunea formulată de proprietarul neposesor împotriva unei alte persoane, posesor sau detentor, ce nu deține și proprietatea imobilului, în vederea recuperării posesiei asupra bunului deținut în proprietate.
Reclamantul Șofîlcă V. deține un titlu de proprietate reprezentat de sentinței civile nr. 9267/20.08.2009 pronunțată în dosarul nr._/301/2006 de către Judecătoria Sectorului 3 București, iar pârâta nu deține nici un titlu de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 204, 47 mp pe care s-a construit în mod nelegal. Susținerile pârâtei în sensul că bunul se află în proprietatea publică a statului sunt total neîntemeiate și neînsoțite de nicio dovadă în acest sens.
Reclamantul deține un ”bun” în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar construirea de către autoritățile statului a unui drum și utilitățile aferente acestuia pe terenul proprietatea reclamantului fără o justă și prealabilă despăgubire echivalează cu o expropriere de fapt a reclamantului.
Conform jurisprudenței CEDO în cauza V. împotriva României, s-a reținut că pentru a determina dacă a existat o privare de bunuri în sensul celei de-a doua „dispoziții” din art. 1 Protocolul 1 la Convenție, este necesar nu numai să se examineze dacă a existat deposedare sau expropriere formală, ci și să se privească dincolo de aparențe și să se analizeze realitatea situației în litigiu. Convenția având ca obiect protecția drepturilor „concrete și efective”, este important să se cerceteze dacă situația menționată echivala unei exproprieri de fapt (Sporrong și Lönnroth împotriva Suediei, 23 septembrie 1982, pct. 63, . nr. 52).
Curtea a constatat că reclamantul a pierdut în totalitate și definitiv dispoziția asupra parcelei în litigiu din cauza ocupației de către Administrația Națională a Drumurilor care a transformat-o iremediabil construind o rețea de evacuare a apelor. Deși nu a existat un act de expropriere formală și deși reclamantul păstra posibilitatea teoretică de a vinde acest teren, Curtea consideră că limitările aduse dreptului său de proprietate au fost atât de grave încât pot fi asimilate unei exproprieri de fapt care reiese din a doua frază a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Belvedere Alberghiera S.R.L. împotriva Italiei, nr._/96, pct. 54, CEDO 2000‑VI).
Situația din speță este identică din punct de vedere juridic cu cea din cauza V. împotriva României. Pentru a fi compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1, o asemenea ingerință trebuie operată „pentru cauza de utilitate publică”, „în condițiile prevăzute de legea și de principiile generale de drept internațional”. Ingerința trebuie să înlesnească un „echilibru just” între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Sporrong și Lönnroth, citată anterior, pct. 69). Mai mult, necesitatea de a examina problema echilibrului just nu se poate face simțită decât dacă s-a dovedit că ingerința în litigiu a respectat principiul legalității și nu era arbitrară [Iatridis împotriva Greciei (GC), nr._/96, pct. 58, CEDO 1999‑II ; Beyeler împotriva Italiei (GC), nr._/96, pct. 107, CEDO 2000-I și Belvedere Alberghiera S.R.L., citată anterior, pct. 55].
Astfel, în lumina celor de mai sus, instanța apreciază că ingerința în litigiu nu este compatibilă cu principiul legalității și, prin urmare, că a încălcat dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale, concluzie ce nu mai impune a mai căuta să se afle dacă s-a menținut un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și cerințele obligatorii ale respectării drepturilor individuale.
Față de aceste considerente, întrucât reclamantul are dreptul la restituirea în natură a terenului său în măsura în care acest aspect este posibil, instanța urmează a admite în parte acțiune și va obliga pârâții sa lase reclamantului in deplină proprietate si posesie terenul in suprafața de 204,47 mp situat în București, ., nr. 106-110, sector 3, identificat conform raportului de expertiza topografica întocmit de expert S. C. in schița anexa prin punctele 47-48-49-44 și să desființeze/ridice lucrările edificate pe acest teren (carosabil, trotuare si rețele edilitare).
Ceea ce determină convingerea instanța pentru a dispune restituirea în natură a terenului este și faptul că autoritățile publice și-au depășit și propriul proiect, ce inițial nu a fost conceput până la nr. poștal 110 de pe .>
În ceea ce privește suprafața de teren de 61,51 mp, conform raportului de expertiză, aceasta este liberă și neocupată de drum sau utilități publice, fiind deci în posesia reclamantului. Faptul că a devenit inutilizabilă în urma afectării de lucrări a terenului în suprafață de 204,47 mp nu conduce la admiterea acțiunii cu privire la această suprafață de teren față de specificul acțiunii în revendicare.
De asemenea, în temeiul art. 494 alin. 1 și 2 C. civ. de la 1865 va admite capătul de cerere având ca obiect autorizarea reclamantului sa procedeze el însuși sau prin alte persoane, la desființarea/ridicarea lucrărilor edificate pe terenul in suprafața de 204,47 mp (carosabil, trotuare si rețele edilitare), in situația in care pârâții refuza sa execute obligația, pe cheltuiala debitorilor-pârâți.
În temeiul art. 451-453 C.pr.civ. va obliga pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată, aceștia fiind în culpă procesuală, cheltuieli de judecată în cuantum de 11.079 lei compuse din suma de 4579 lei taxă de timbru, suma de 1500 lei onorariu de expert și 5000 lei onorariu de avocat, apreciind onorariul de avocat ca fiind proporțional cu complexitatea cauzei și munca efectiv prestată de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. B. prin Primar ca neîntemeiata.
Admite în parte acțiunea precizată formulata de reclamantul ȘOFÂLCĂ V. CNP_ cu domiciliul ales în sector 2, București, TAMPA, nr. 1, ., . în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 291-293 C. L. AL SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, prin Președintele Consiliului L. S. 3, cu sediul în sector 3, București, PARFUMULUI, nr. 2-4 și P. S. 3 BUCUREȘTI, prin primar, cu sediul în sector 3, București, PARFUMULUI, nr. 2-4.
Obligă pârâții sa lase reclamantului in deplină proprietate si posesie terenul in suprafața de 204,47 mp situat în București, ., nr. 106-110, sector 3, identificat conform raportului de expertiza topografica întocmit de expert S. C. in schița anexa prin punctele 47-48-49-44 și să desființeze/ridice lucrările edificate pe acest teren (carosabil, trotuare si rețele edilitare).
Încuviințează ca reclamantul sa procedeze el însuși sau prin alte persoane, la desființarea/ridicarea lucrărilor edificate pe terenul in suprafața de 204,47 mp (carosabil, trotuare si rețele edilitare), in situația in care pârâții refuza sa execute obligația, pe cheltuiala debitorilor-pârâți.
Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.
Obligă pârâții in solidar la plata sumei de 11.079 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sectorului 3, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-I. StăncioiAdina-T. M.
Red./Dact.: D.I.S./A.T.M./ 6 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9202/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 04-09-2015,... → |
|---|
