Ordin de protecţie. Hotărâre din 18-12-2015, Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 18410/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 18.12.2015
Instanța constituita din:
P. – G. C.
Grefier – C. B.
Din partea Ministerului Public-P. de pe lângă Judecătoria Sector 3 București, participă dna procuror C. M. M..
Pe rol judecarea cauzei civile de față, formulată de către reclamanta-victimă T. A.-R., în contradictoriu cu pârâtul-agresor M. G., având ca obiect „ordin de protecție”.
La apelul nominal făcut in Camera de Consiliu au răspuns reclamanta-victimă personal și asistată de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și pârâtul-agresor personal și asistat de apărător, din oficiu, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că prin serviciul Registratură la data de 17.12.2015 au fost depuse relațiile solicitate IGPR-Direcția arme, explozivi și substanțe periculoase, după care,
Pârâtul-agresor, personal, solicită amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător.
Instanța aduce la cunoștință pârâtului-agresor că acesta are un apărător din oficiu, desemnat să-i reprezinte interesele.
Pârâtul-agresor, personal, arată că a vorbit cu avocatul Sarchizian și urmează să formuleze apărări față de prezenta cauză, ieri având termen pe dosarul ce a avut ca obiect program de vizitare.
Reclamanta-victimă, personal, arată că cererea de ieri a fost respinsă și se opune amânării cauzei.
Instanța, în temeiul disp. art. 131 Cod proc.civ. pune în discuție stabilirea competenței de soluționare a cauzei.
Reclamanta-victimă, prin avocat, arată că Judecătoria Sector 3 București este instanța competentă să soluționeze pricina.
Pârâtul-agresor, prin avocat, din oficiu, arată că Judecătoria Sector 3 București este instanța competentă să soluționeze pricina.
Instanța, în temeiul disp. art. 131 Cod proc.civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, față de disp. art. 25 din Legea nr. 217/2003, reținând că reclamanta-victimă domiciliază în sectorul 3.
Pârâtul-agresor, personal, arată că insistă în amânarea cauzei, întrucât ceva mai devreme a citit acțiunea, neavând cunoștință de conținutul dosarului.
Instanța stabilește onorariul pentru apărătorul, din oficiu, al pârâtului-agresor, în sumă de 260 lei.
Instanța deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de către pârât-agresor, față de obiectul cererii de chemare în judecată și faptul că pârâtul-agresor a fost citat, luând cunoștință de citație în data de 17.12.2015, ora 11 și că termenul s-a stabilit pentru astăzi, ora 12, reținând de asemenea că pârâtul-agresor a stabilit un contact cu un apărător, însă acesta nu a depus împuternicire avocațială la dosar, o respinge ca neîntemeiată, acesta fiind doar un motiv de tergiversare a soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamanta-victimă, prin avocat, arată că a depus la dosar un set de înscrisuri pe care le comunică și părții adverse, prin apărător, și arată că părții i-au fost comunicate încă de ieri, în sala de judecată, la termenul pe ordonanță președințială. Solicită în susținere proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 2 martori, respectiv mama reclamantei-victimă și o prietenă care a fost de față la incidentul de la Liberty Mall.
Pârâtul-agresor, personal, arată că nu este nici un înscris nou, sunt înscrisuri depuse în ordinul de protecție emis deja. Revine și arată că nu recunoaște aceste înscrisuri.
La interpelarea instanței reclamanta-victimă, prin avocat, indică numele martorilor, ca fiind V. R. și T. M.-R..
Pârâtul-agresor, personal, arată că se opune audierii martorului V. R., aceasta fiind cercetată în prezent pentru mărturie mincinoase, astfel că se află în relație de dușmănie cu acesta, opunându-se și audierii mamei reclamantei-victimă.
Pârâtul-agresor, personal, arată că martorul pe care acesta dorește să-l aducă pentru a fi audiat este P. A. și are de depus și o . înscrisuri care sunt în portbagajul mașinii.
Reclamanta-victimă, prin avocat, arată că martorul V. R., este cea mai bună prietenă a părții și nu există motive de respingere a audierii acestuia, martorul nefiind în relații de dușmănie cu partea, ci doar invers.
Instanța, deliberând asupra probatoriului solicitat în susținerea și combaterea cererii, în temeiul disp. art. 258 coroborat cu art. 255 Cod proc.civ., încuviințează pentru reclamanta-victimă, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un singur martorul, T. M.-R., mama acesteia, apreciind că la acest moment nu se impune încuviințarea probei testimoniale cu 2 martori, iar, în cazul în care instanța va aprecia necesară audierea celui de-al doilea martor, va dispune în consecință, iar în ceea ce privește probele solicitate de pârât-agresor, urmează a le respinge, reținând că acesta nu se află în posesia înscrisurilor pe care dorește să le depună la dosar, acestea fiind în portbagajul mașinii iar martorul acestuia nu este prezent în instanța, cererea acestuia fiind facuta cu scopul de a tergiversa solutionarea cauzei.
Instanța procedează la audierea martorului încuviințat reclamantei-victimă, respectiv T. M.-R., declarația acestuia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată și atașată la dosar.
Reclamanta-victimă, prin avocat, solicită și audierea celui de-al doilea martor, întrucât acesta cunoaște când pârâtul-agresor a răpit copilul.
Pârâtul-agresor, personal, arată că acesta se opune audierii celui de-al doilea martor, pentru motivele arătate mai sus.
Instanța, având în vedere că legat de incidentul din 13.12.2015, martorul audiat deja, nu are cunoștință, în temeiul disp. art. 258 coroborat cu art. 255 Cod proc.civ., față de principiul aflării adevărului, încuviințează audierea celui de-al doilea martor al reclamantei-victimă, respectiv V. R..
Instanța procedează la audierea martorului încuviințat reclamantei-victimă, respectiv V. R., declarația acestuia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată și atașată la dosar.
Pârâtul-agresor, personal, solicită acordarea unui termen pentru administrarea de probe, videoclipuri și pentru a depune reclamațiile făcute de acesta împotriva reclamantei-victimă la Secția 6 și Secția 9 de Poliție.
Instanța aduce la cunoștință pârâtului-agresor că probele au fost încuviințate și administrate, dându-i-se posibilitatea acestuia să pună întrebări martorilor deja audiați în cauză.
Pârâtul-agresor, personal, solicită amânarea cauzei pentru a depune înscrisuri în legătură cu incidentul din 13.12.2015.
Reclamanta-victimă, prin avocat, solicită respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de către pârât-agresor, plângerile formulate de pârât-agresor neavând la baza lor un ordin de protecție.
Instanța deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de către pârât-agresor, reținând că acesta învederează că a formulat plângeri penale la Secția 6 și 9 Poliție, însă nu depune la dosar niciun document care să ateste cele menționate, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respingere această cerere, ca neîntemeiată.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamantul-victimă, prin avocat, solicită admiterea cererii formulate și emiterea ordinului de protecție solicitat. Minorul a fost împiedicat de tată de a se dezvolta în mod sănătos. Pârâtul-agresor este o fire agresivă, nu are o atitudine părintească, acesta atentând la bunul mers al vieții sociale a celor doi, a mamei și copilului.
Pârâtul-agresor, prin avocat, solicită respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acestui ordin de protecție, neexistând probe care să ducă la admiterea acestuia. Tatăl nu are un program de vizitare al minorului, de aceea între părinți există discuții.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că s-a depus celălalt ordin de protecție cu admiterea parțială a lui, au fost audiați martorii încuviințați reclamantei-victimă, niciunul dintre acești martori neauzind ca pârâtul-agresor să adreseze amenințări reclamantei-victimă. Ordinul de protecție nu este probat, reclamanta-victimă este și avocat și dacă i s-ar fi produs leziuni se putea deplasa la INML, însă aceste agresiuni nu au fost demonstrate. În conformitate cu disp. art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, solicită respingerea cererii.
Reclamanta-victimă, prin avocat, în replică, arată că trebuie preîntâmpinate aceste lucruri, fiind important stresul emoțional provocat de către pârât-agresor.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, la data de 16.12.2015, sub nr._, reclamanta- victima T. A. R. în contradictoriu cu pârâtul- agresor M. G. a solicitat emiterea unui ordin de protectie prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distante minime de 500 m fata de victimă si minorul M. Marco, fata de resedinta acestora si unitatea de invătământ a minorului, respectiv fata de Scoala Leonardo Da Vinci, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic prin corespondenta sau orice alt mod cu victima si minorul, obligarea paratului de a urma consiliere psihologică si tratament psihoterapeutic pentru ameliorarea comportamentului sau agresiv si in vederea prevenirii si combaterea oricaror alte forme de violenta din partea acestuia.
In motivarea cererii, reclamanta victimă a arătat că, paratul- agresor este fostul sot, că din căsătorie a rezultat minorul M. Marco născut la data de 20.12.2007. Prin sentinta civila 8977/03.09.2014 a fost desfăcută căsătoria incheiata in data de 03.06.2006 din culpa exclusivă a paratului, fiind stabilită ca autoritatea parinteasca fata de minor să se exercite in mod exclusiv de către mama, locuinta minorului fiind la domiciliul mamei, acolo unde a locuit si locuieste si in prezent, obligat paratul la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului si la plata cheltuielilor de judecata. Impotriva acestei sentinte paratul a formulat apel, iar prin hotararea nr. 3069 din 17.09.2015, Tribunalul Bucuresti a admis apelul si a schimbat sentinta apelata, in sensul ca a admis in parte actiunea principala, a desfacut casatoria din culpa . numele avut anerior casatoriei, exercitarea autoritatii parintesti in comun, mentinand celelalte dispozitii ale primei instante.
Impotriva acestei hotarari ea a formulat cerere de revizuire, iar paratul a formulat cerere pentru program de vizitare, cerere ce a fost respinsa atat pe fond, cat si in apel.
Reclamanta a precizat ca a mai formulat o cerere de emitere a unui ordin de protectie, cerere admisa prin sentinta civila nr. 893 din 28.01.2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3, definitiva prin Decizia Civila nr. 959 A din 16.03.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti.
Atitudinea agresivă a paratului fata de aceasta si copil, scandalurile pe care le provoca din senin si comportamentul acestuia agresiv continua si provoaca o permanenta stare de tensiune si de pericol care aduce atingere vietii, integritatii fizice, psihice si emotionale. De asemenea, comportamentul lui cat si limbajul folosit de acesta l-au derutat si este daunator minorului, acesta fiind afectat de atitudinea tatalui său cu care ii este teama să petreacă momente singur. In prezent exista plangeri si sesizari formulate impotriva paratului M. G., pentru fapte savarsite ulterior expirarii duratei ordinului de protectie, plangeri formulate la P. Sectorului 3, pentru hartuire, la Sectia 18 de Politie pentru nerespectarea hotararilor judecatoresti, la Sectia 9 de Politie pentru a aduce la cunostinta comportamentul acestuia si limbajul folosit, la Sectia 6 de Politie pentru loviri si alte violente si nerespectarea hotararilor judecatoresti.
Reclamanta a precizat ca in prezent locuieste impreuna cu fiul său si cu mama sa. Paratul supune in permanenta toata familia la violente verbale, psihologice, la violente fizice si violente sociale, existând o stare de pericol ce poate aduce atingere vietii, integrității fizice ori psihice sau libertății sale si a familiei sale.
Dupa expirarea duratei ordinului de protectie, paratul a hartuit-o permanent pe ea si pe minor, i-a urmarit toate miscarile, deplasarile cu masina personala, este violent si îi creeaza ei si familiei ei un sentiment de teama. I se adresează cu un limbaj jignitor, brutal, utilizează insulte, amenintări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare atat oral cat si prin numeroase mesaje telefonice. Ii urmareste in trafic si in locuri publice, vine la scoala minorului si provoaca scandaluri la secretariat, la directorul scolii si la psihologul scolii.
II provoacă stări de tensiune si de suferinta psihică prin: trimiterea de mesaje jignitoare, veniri in mod repetat la scoala minorului, afisare ostentativa fata de minor si fata de ea a armelor pe care le detine, sta si pandeste imprejurul locuintei ei si a minorului, le urmareste miscarile si deplasarile pe . minor fara voia acestuia si fuge cu el, desi minorul plange si tipa ca nu vrea si o striga si exercita violenta fizica asupra ei prin imbrancire, scuipare, tragere de par si folosirea sprayului.
In comportamentul paratului se includ o . manifestari deviante, apte in sine sa afecteze integritatea emotionala a ei si a minorului, manifestari care se circumscriu fenomenului violentei in familie.
Reclamanta a precizat ca si anterior introducerii actiunii de divort au existat numeroase agresiuni fizice, verbale, amenintari, violente sociale si psihologice si ca majoritatea au avut loc si au si in prezent loc in prezenta minorului.
De asemenea, reclamanta a aratat ca au existat si numeroase situatii de risc pentru minorul M. Marco, existand mai multe dati cand acesta l-a luat pe minor fara acordul ei si asta prin violenta. In toate aceste situatii minorul este traumatizat si plange, incat au fost martori de pe . la 112.
Reclamanta a precizat ca paratul detine arme de foc cu bile pentru care este necesar permis de port arma si numeroase arme albe, cutite, sprayuri paralizante, boxuri si baston cu socuri electrice.
In dovedire, reclamanta a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri si martori.
In drept, reclamanta a invocat Legea 217/2003.
Reclamanta a depus la dosar, în copie: sentinta civila 893/28.01.2015 pronuntata de Judecătoria Sector 3 Bucuresti, copie plangere penala, dovezile plangerilor la Sectiile de Politie nr. 6 si 9, un mesaj trimis de parat, planse foto, cererea formulata de reclamanta la DGASPC SECTOR 3, adresa emisa de DGASPC SECTOR 3, Decizia nr. 959 A din 16.03.2015 si evaluarea psihologica nr. 817 din 08.05.2015 .
Pârâtul-agresor s-a prezentat in fata instantei si a solicitat amanarea cauzei in vederea angajarii unui aparator, mentionand ca a discutat cu un avocat, insa nu a a depus delegatie la dosar si nici probe in apararea sa, aratand instantei ca le are in portbagajul masinii.
In cauza a fost administrata pentru reclamanta proba cu inscrisuri si testimoniala, fiind audiate martorele V. R. si T. M. R..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr. 217/2003 - (1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Conform art. 4. - Violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, etc..
În conformitate cu art. 5. - În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție, etc..
De asemenea, potrivit art. 23 din lege - (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. (2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. (3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
În temeiul art. 24 . - (1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
Părțile au calitatea de foști soți si parinti ai minorului M. Marco, născut la 20.12.2007.
Neintelegerile dintre parti au continuat și după pronunțarea divorțului conform sentinței civile nr. 8977/03.09.2014 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, hotărâre prin care s-a stabilit, printre altele, culpa exclusivă a soțului iar în privința minorului s-a dispus exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, dar si dupa pronuntarea ordinului de protectie in dosarul nr._ .
Din probele de la dosar, instanța reține că pârâtul continuă cu același comportament răzbunător constatat și de instanța de divorț (f.10), caracterizat prin violență verbală și psihologică la adresa reclamantei si a minorului. Pârâtul îi trimite reclamantei mesaje telefonice conținând reproșuri și ofense cu scopul de a-i produce acesteia suferință, îi demonstrează ostentativ că îi urmărește mișcările, deplasările acesteia cu mașina personală, prin dezumflarea roților autovehiculului, stropirea acestuia cu ulei, lipirea pe autovehicul de afișe cu solicitări și jigniri la adresa reclamantei.
Pârâtul a negat aceste acuzații, aratand ca el doreste doar sa pastreze legatura cu minorul, însă martora V. R. a arătat că toate aceste fapte au legătură cu starea conflictuală dintre părți și cu momentul soluționării divorțului. Starea de nemulțumire a pârâtului față de reclamantă a fost exprimată vehement în fața instanței și cu iritare crescută, susținând că relația cu minorul îi este obstrucționată iar cererea de față este un nou pretext.
Instanța reține că pârâtul este o persoană cu reacții impulsive, necontrolate, cu un comportament foarte ciudat, iar starea acestuia a cunoscut o evoluție nefavorabilă după pronunțarea divorțului, manifestata chiar si in fata instantei la momentul administrarii probatoriului. Pârâtul a fost violent cu reclamanta în trecut, folosea un limbaj trivial și, cu prilejul divorțului, s-a constatat preocuparea sa, nu atât pentru binele copilului, cât pentru a se răzbuna pe soție (f.10).
In prezent instanta a retinut ca paratul o urmareste in permanenta pe reclamanta si pe minor si incearca sa le induca o stare de teama si nesiguranta.
Din declaratiile martorelor audiate in cauza instanta a retinut ca paratul a amenintat-o pe reclamanta ca ii va taia jugulara si ca o va urmari peste tot, ca nu va face nimic fara el.
Instanta a retinut ca in data de 13.12.2015, ora 8,30 dimineata tatal a venit la locul unde minorul mergea la sport si l-a luat de langa mama cu forta, si desi minorul plangea, l-a urcat in masina lui pe locul din fata, mama a apucat si ea sa intre pe scaunul din dreapta spate si au plecat cu masina in tromba, paratul trecand pe rosu si mergand pe strazi fara a respecta regulile de circulatie.
Martora V. R. a aratat ca era de fata in acea zi pentru ca avea intalnire cu reclamanta si ca i-a urmarit in trafic si ca a sunat-o pe reclamanta, insa aceasta nu i-a raspus. Dupa ora 12 a sunat-o reclamanta si i-a spus ca ajuns acasa, insa ca minorul a ramas cu tatal, care l-a adus la mama pe la ora 7 seara, . agitatie, incat de cum a intrat a strans-o pe mama in brate si a spus ca o iubeste tare mult.
Din actele de la dosar instanta a retinut ca minorul este hipoacuzic si ca a suferit un implant cochlear la urechea dreaptă, fiind si evaluat psihologic.
Având in vedere circumstanțele arătate, instanța apreciază că prin actele de violență verbală și psihologică exercitate de pârât în mod constant asupra reclamantei si minorului, integritatea fizica si psihica a reclamantei si a minorului sunt puse in pericol, in condițiile in care pârâtul acționează sub imperiul tulburării generate de divorț și separarea de copil, situație pe care nu o poate gestiona corect, iar aceste reacții necontrolate, trădând ură și furie la adresa reclamantei, pot degenera în acte de agresiune mult mai grave, imprevizibile, din partea acestuia, chiar si impotriva minorului, pe care pretinde ca il iubeste.
D. urmare, se impune ca această stare de pericol să fie înlăturată prin emiterea unui ordin de protecție prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 6 luni, pârâtul să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă si minor, față de locuința acestora si unitatea de invatamant a minorului, totodată, să îi fie interzis orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau in orice alt mod cu aceasta, obligandu-l pe parat sa urmeze sedinte de consiliere psihologica.
In raport de disp. art. 453 C.p.c., instanta va obliga pârâtul-agresor la plata onorariului avocatului din oficiu desemnat acestuia, în valoare de 260 lei, suportat din fondurile MJ către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite cererea formulata de reclamanta victima T. A. R. CNP_, domiciliată în Bucuresti, .. 3, ., ., sector 3 impotriva paratului-agresor M. G. CNP_, domiciliat in Bucuresti, . nr. 11, .. 1, sector 2.
Emite urmatorul ORDIN DE PROTECTIE prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, dispune urmatoarele:
Obligarea paratului-agresor M. G. CNP_ sa pastreze o distanta minima de 500 m fata de reclamanta-victima M. A. R., față de minorul M. Marco, născut la data de 20.12.2007 și față de locuinta reclamantei-victime situata in Bucuresti, .. 3, ., ., sector 3 si unitatea de invatamant a minorului, respectiv fata de scoala Leonardo DaVinci.
Interzicerea pentru paratul-agresor a oricarui contact cu reclamanta-victima, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod.
Obliga paratul-agresor sa urmeze sedinte de consiliere psihologică.
EXECUTORIU.
In temeiul art. 31al.1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se comunica de indata structurilor Politiei Romane de la locuinta victimei si a agresorului.
In temeiul art. 31 al.2 si 4 din Legea nr. 217/2003 dispune punerea de indata in executare a prezentului ordin de protectie de catre si sub supravegherea politiei.
Obligă pârâtul-agresor la plata onorariului avocatului din oficiu desemnat acestuia, in valoare de 260 lei, suportat din fondurile MJ către Baroul București.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la pronuntare, cu depunerea cererii la aceeasi instanta.
Pronuntata in sedinta publica, 18.12.2015, ora 15,15.
Președinte, Grefier,
G. C. C. B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 17/2015.... | Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 05/2015.... → |
|---|
