Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 15306/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTOR 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 05.11.2015
Instanța constituită din :
Președinte – C. Ș.
Grefier – Rădița P.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de către reclamanta M. G. prin mandatar P. G. în contradictoriu cu pârâtul G. C. F., cu participarea Autorității Tutelare – PRIMĂRIA SECTOR 3 și a Autorității Tutelare – PRIMĂRIA MUN. G., având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, prin mandatar, care depune procură judiciară la dosar și pârâtul, prin avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind Autoritățile Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus referatul de anchetă psihosocială de la Autoritatea Tutelară – Primăria Sector 3 și nu s-a depus referatul de anchetă psihosocială de la Autoritatea Tutelară – Primăria G., după care:
Reclamanta, prin mandatar, depune referatul de anchetă psihosocială, în plic sigilat, instanța procedând la desigilarea acestuia și atașarea la dosarul cauzei.
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale față de domiciliul copilului și acordă cuvântul pe această excepție.
Reclamanta, prin mandatar, menționează că hotărârea de divorț a fost pronunțată la această instanță.
Apărătorul pârâtei învederează că există text de lege în baza căruia părțile pot conveni cu privire la instanța competentă. În speță, ambele părți sunt de acord ca prezenta cauză să se judece la Judecătoria S. 3.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2015 sub numărul_ , reclamanta M. G., prin mandatar P. G., în contradictoriu cu pârâtul G. C. F. a solicitat exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești de către reclamantă cu privire la minora G. C. M.. În motivare, a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 25.10.2010 iar din căsătorie a rezultat minora G. C. M.. Relațiile dintre părți s-au deteriorat, ca urmare a certurilor repetate. Totul a culminat cu părăsirea de către pârât a domiciliului conjugal și lăsarea reclamantei și a minorei fără ajutor. D. urmare, aceasta a fost nevoită să se mute împreună cu minora la G., în locuința părinților săi.
Reclamanta a mai precizat că prin sentința civilă nr._ din data de 19.10.2012 a Judecătoriei S. 3 București, s-a desfăcut prin căsătoria ca urmare a acordului dintre părți, s-a dispus revenirea reclamantei la numele anterior, cel de R., s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora C. M., s-a stabilit locuința minorei la mamă, a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 200 lei lunar în favoarea minorei și i s-a încuviințat pârâtului un program de vizită a acesteia.
Reclamanta a arătat că între foștii soți sunt probleme de comunicare cu privire la situația minorei. Ea susține că pârâtul este lipsit de interes față de situația minorei, nu a mai vizitat-o de doi ani de zile și nici nu i-a mai plătit de foarte mult timp nici pensie de întreținere. Părinții reclamantei sunt cei care au ajutat-o în permanență, atât înainte de pronunțarea divorțului cât și după acest moment cu tot ce înseamnă creșterea și educarea minorei.
Reclamanta a mai arătat că din cauza dificultăților financiare a fost nevoită să plece la muncă în străinătate, respectiv în Anglia, unde locuiește și lucrează în prezent cu forme legale. Aceasta precizează că între timp s-a recăsătorit și că actualul soț o sprijină din toate punctele de vedere în ceea ce privește creșterea și educarea minorei. Mai mult, reclamanta vine destul de des în țară pentru a vedea minora.
Mai arată că situația de la momentul pronunțării hotărârii de divorț s-a schimbat, în sensul lipsei totale de comunicare dintre părți și mai ales de dezinteresul pârâtului față de minoră. Reclamanta susține că acest dezinteres îi afectează minorei dreptul de a beneficia de un nivel de trai cât și un mediu corespunzător, care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Reclamanta dorește să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească pentru a evita situațiile conflictuale generate de nenumăratele refuzuri ale pârâtului de a-și da acordul atunci când anumite decizii în legătură cu minora sunt condiționate de un astfel de acord (alegerea școlii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor școlare).
Reclamanta a mai precizat că nu dorește să îi îngrădească pârâtului dreptul de a avea legături personale cu minora, în eventualitatea în care acesta își va manifesta dorința pe viitor. În eventualitatea admiterii cererii, acesta va putea să păstreze dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, conform art. 398 alin.2 Cod civil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 398 alin.1 coroborate cu art. 504 Cod civil.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba cu un martor.
La data de 01.07.2015 pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat: respingerea ca neîntemeiată a cererii, stabilirea domiciliului minorei la tată și obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că susținerile reclamantei-pârâte sunt neîntemeiate, nereale și nu sunt în interesul superior al copilului. Acesta a arătat că după divorț a încercat în mai multe rânduri să viziteze copilul și că a fost împiedicat de părinții reclamantei-pârâte, care nu i-au permis contactul cu minora în lipsa mamei. Reclamanta-pârâtă și-a schimbat numărul de telefon imediat după divorț, astfel că nu a mai avut posibilitatea să țină legătura cu aceasta pentru a cunoaște situația fiicei sale. Pârâtul-reclamant susține că reclamanta i-a ascuns faptul că a plecat din țară și, totodată, le-a cerut părinților ei să mintă cu privire la acest aspect și să îi interzică lui să vadă minora.
Pârâtul-reclamant a arătat că se opune în mod categoric ca minora să părăsească țara motivat de un nivel de trai mai bun în altă țară, în condițiile în care el este în măsură să își crească copilul și să îi ofere toate cele necesare unui trai normal și o educație bună. Acesta arată că minora s-a născut și a trăit în România, iar plecarea alături de mamă într-o altă țară ar putea să îi afecteze dezvoltarea și să o bulverseze având în vedere că la vârsta sa limba este o barieră greu de trecut care nu ar face decât să o marginalizeze.
Acesta mai precizează că, din actele depuse de reclamanta-pârâtă, rezultă că aceasta are doar un contract de muncă temporară, fără a reieși o dată precisă și veniturile pe care le încasează. Mai mult, contractul de închiriere este pe termen scurt, respectiv până la 12.09.2015, și este încheiat pe numele unei alte persoane înnafară de reclamanta-pârâtă și soțul acesteia, ceea ce înseamnă că locuiesc acolo cu încă o familie.
Din contractul de muncă depus de reclamanta-pârâtă reiese că aceasta a lăsat minora singură din data de 5 august 2013, respectiv la aproximativ o jumătate de an de la divorțul părților, când minora avea numai 2 ani și 6 luni.
Acesta susține că din actele depuse rezultă că pe reclamanta-pârâtă nu o interesează situația copilului, lăsându-l în grija bunicilor materni fără a-i cere părerea cu privire la această situație.
În ceea ce privește susținerea reclamantei-pârâte în sensul că nu i-a plătit minorei pensia de întreținere, arată că este nereală. Deși a avut o întârziere de 3 luni, aceasta a fost recuperată, pârâtul-reclamant fiind în prezent la zi cu plata integrală a pensiei.
Arată că susținerile reclamantei-pârâte cum că prin stabilirea de către instanță a exercitării autorității părintești în mod exclusiv de către aceasta nu i-ar leza drepturile părintești și nu i-ar îngrădi posibilitatea de a avea legături personale cu minora sunt nerealiste, în acest mod i s-ar crea reclamantei-pârâte posibilitatea de a rupe total relația dintre pârâtul-reclamant și fiica acestuia, lucru care este atât în defavoarea lui cât și a copilului.
Mai arată că este necesar ca minora să locuiască cu tatăl și nu cu bunicii materni, având în vedere că el poate să îi ofere dragostea și afecțiunea de care are nevoie. Precizează, de asemenea, că el locuiește în București împreună cu părinții lui, este salariat și nu dorește să părăsească țara.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.205, art.209, art.400 Cod civil.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, doi martori interogatoriu și anchetă psihosocială.
La data de 17.08.2015 reclamanta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare și la cererea reconvențională arătând că susținerile pârâtului-reclamant sunt lipsite de temei, fiind formulate cu rea-credință.
În motivare a arătat că pârâtul-reclamant nu a vizitat minora, pensia alimentară nu o plătește regulat și că nu a manifestat interes față de activitățile desfășurate de minoră, nerespectând programul de vizită stabilit de instanță. Ea mai precizează că minora a crescut și este obișnuită cu ea și bunicii materni, iar o eventuală schimbare în viața copilului i-ar produce traume foarte mari.
La data de 07.10.2015, la dosar a fost depus raportul de anchetă psihosocială efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei S. 3, București (fila 143) iar, ulterior, la dosar a fost depus raportul de anchetă psihosocială efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei G. (fila 132).
Analizând excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu la termenul din 05.10.2015, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 114 alin.1 din Codul de procedură civilă, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită.
Această prevedere are caracter de normă specială față de dispozițiile art. 107 din codul de procedură civilă care prevăd că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, și se aplică în cauză, dat fiind că obiectul principal al cererii se referă la modalitatea de exercitare a drepturilor părintești. Or, potrivit art. 106 Cod civil, ocrotirea minorului se face prin părinți sau alte modalități prevăzute de lege, astfel că și exercitarea drepturilor părintești constituie o formă de ocrotire, atrăgând aplicabilitatea art. 114 din Codul de procedură civilă.
Competența teritorială stabilită în acest mod este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 din Codul de procedură civilă, în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Așadar, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune în mod liber. Văzând aceste dispoziții, instanța nu va lua act de acordul părților exprimat în ședința publică din data de 05.11.2015 cu privire la competența teritorială a Judecătoriei S. 3 București.
De asemenea, potrivit art. 129 pct.3 din Codul de procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, excepția necompetenței putând fi invocată în acest caz chiar de instanță din oficiu.
Întrucât, astfel cum reiese din susținerile părților și din referatele de anchetă socială efectuate în cauză de Primăria sectorului 3 București (fila 132), respectiv de Primăria Municipiului G. (fila 153), minorul locuiește încă din anul 2012 împreună cu bunicii materni la locuința acestora situată în G., ..7, . înscrisă la Grădinița cu program prelungit ”C. P.”- structură a Grădiniței ”Tedi” G. (adeverință fila 17), instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și va declina competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei G., în a cărei rază teritorială își avea reședința persoana ocrotită –minora - la momentul introducerii acțiunii (data de 13.05.2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia necompetentei teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M. G., CNP:_, cu domiciliul în G., jud. G., ..7, . și cu domiciliul procesual ales la Biroul avocatului P. G. în ., ., prin mandatar P. G., cu domiciliul în ., ., în contradictoriu cu pârâtul G. C. F., CNP:_, cu domiciliul în sector 3, București, Bvd 1 Decembrie nr. 1918, nr. 28, ., ., cu participarea Autorității Tutelare – Primăria Sector 3, cu sediul în sector 3, București, Parfumului, nr. 2-4 și a Autorității Tutelare – Primăria G., cu sediul în G., ., . Judecătoriei G., jud. G..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. Ș. Rădița P.
Judecătoria Sector 3 București
., Sector 5
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr._ și_
Data emiterii: 10.11.2015
CĂTRE
JUDECĂTORIA G.
., Localitatea G., Județul G., cod postal_
Prin prezenta vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr._/05.11.2015 a Judecătoriei S. 3 București, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe reclamanta M. G. prin mandatar P. G. în contradictoriu cu pârâtul G. C. F., cu participarea Autorității Tutelare – PRIMĂRIA SECTOR 3 și a Autorității Tutelare – PRIMĂRIA MUN. G., având ca obiect modificare măsuri privind copilul, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea dv.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._, care cuprinde un volum cu ….. file.
Vă mulțumim!
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. Ș. Rădița P.
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 18-12-2015, Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3059/2015. Judecătoria... → |
|---|
