Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 14265/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 21.10.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R. L.-D.
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea E. E. MUNTENIA S.A. în contradictoriu cu debitorul I. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, răspuns la adresa instanței și înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 15.07.2015, sub nr._ , creditoarea E. E. MUNTENIA SA a chemat în judecată pe debitorul I. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună emiterea unei ordonanțe de plată, împotriva acestuia, pentru suma de_.01 RON, compusă din:_.78 RON, reprezentând consum energie electrică și/sau taxe deconectare/reconectare și 762.23 RON, reprezentând penalități de întârziere.
În motivare, creditoarea a arătat că nivelul penalităților de întârziere aplicat pentru debitele restante, egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, este expres stabilit și prevăzut prin reglementări legale, respectiv OG 92/2003, cu modificările și completările legislative intervenite, astfel că până la data de 01.03.2014 a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere iar începând cu data de 01.03.2014 este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.
În fapt, creditoarea arată că între aceasta și pârât s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrica către parat, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către creditoare.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data la care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care deriva din beneficiul acestui serviciu și din contractul de furnizare a energiei electrice.
În baza contractului semnat, care ca este standard și aplicabil la nivel național,
E. E. MUNTENIA SA avea obligația să furnizeze energie electrică, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către societatea furnizoare, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor care împreună cu termenul de scadență erau înscrise pe factura din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice.
Creditoarea arată că potrivit art. 7, lit. c) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate, iar potrivit art. 11, alin. 1 si 2 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999,
factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrăgând penalități de întârziere, care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, și care se datorează începând cu prima zi după data scadenței.
Totodată, creditoarea menționează că potrivit prevederilor art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007, în conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat sa plătească contravaloarea energiei electrice consumate, iar potrivit prevederilor art. 59 din legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale, în conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat sa plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice.
Creditoarea mai arată că în conformitate cu art. 61 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale, nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, după caz: penalizări, sistarea temporară a furnizării energiei electrice, rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, creditoarea arată că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, în dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului dintre debitor si E. E. MUNTENIA SA, stând și faptul că acesta a efectuat o . plăți către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform art. 155 Codului fiscal, la alineatul 28 precizându-se că semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Creditoarea a mai arătat că E. E. MUNTENIA SA și-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrică, fără ca acesta din urma să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativa de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant.
Potrivit art. 1.516, alin. 1 Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar conform art. 1.535, alin. 1 Noul Cod Civil, în cazul în care o suma de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plații, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Creditoarea a mai arătat că încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate debitorului, însa demersurile nu au avut nici un rezultat. În baza art. 1.014 Cod Procedura Civilă, au fost îndeplinite procedura comunicării somației debitorului, prin care s-au solicitat debitorului achitarea sumei datorate în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 150 al. 1 și 2, art. 223 al. 3, art. 277, art. 453, art. 628 al. 2, art. 662, art. 1013-1024 C.pr.civ., art. 1270, 1516, 1535 Noul Cod civil, art. 969 și urm., art. 1073 Vechiul Cod civil, art. 120 al. 7 Cod procedură fiscală, art. 155 al. 28 Cod fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr. 1007/2004, decizia A.N.R.E. nr. 57/11.10.1999, ordinul nr. 5/21.02._ privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei potrivit art. 6 alin. 2 din O.G. 80/2013.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, creditoarea a depus la dosar înscrisuri solicitând și încuviințarea probei cu interogatoriul debitorului.
Debitorul I. I., deși a fost legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 1021 alin. (1) și a art. 255 alin. (1) din codul de procedură civilă și a respins ca inadmisibilă, în temeiul art. 1021 alin. (1) din Codul de procedură civilă, proba cu interogatoriul debitorului.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea E. E. Muntenia S.A. și debitorul I. I. s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1010-_-02 din data de 07.02.2002 (filele 42-44) pentru o perioadă nedeterminată, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum din municipiul București, . A, .> În baza acestui contract, ca urmare a prestărilor serviciilor de către creditoarea E. E. Muntenia S.A., aceasta a emis în perioada ianuarie 2012 - martie 2013 o . facturi fiscale, și anume:
-factura fiscală nr._ din data de 27.01.2012 pentru suma de 65.26 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 19),
-factura fiscală nr._ din data de 26.02.2012 pentru suma de 84,86 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 21),
-factura fiscală nr._ din data de 26.03.2012 pentru suma de 79,74 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 22),
-factura fiscală nr._ din data de 27.04.2012 pentru suma de 6051,81 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 23),
-factura fiscală nr._ din data de 26.05.2012 pentru suma de 84,86 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 24),
-factura fiscală nr._ din data de 26.06.2012 pentru suma de 84,86 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 25),
-factura fiscală nr._ din data de 26.07.2012 pentru suma de 86,07 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 26),
-factura fiscală nr._ din data de 26.08.2012 pentru suma de 89,45 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 27),
-factura fiscală nr._ din data de 26.09.2012 pentru suma de 96,50 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 28),
-factura fiscală nr._ din data de 26.10.2012 pentru suma de 779,75 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 29),
-factura fiscală nr._ din data de 26.11.2012 pentru suma de 805,25 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 30),
-factura fiscală nr._ din data de 26.12.2012 pentru suma de 71,03 lei reprezentând taxe (fila 31),
-factura fiscală nr._ din data de 21.03.2013 pentru suma de 3292,34 lei reprezentând contravaloare energie electrică (fila 32).
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 6 din contract (fila 35), furnizorul are obligația să factureze consumatorului energia electrică furnizată, iar conform art. 11 alin. (1) din contract, neachitarea facturii de către consumator în termen de 7 de zile calendaristice de la data înștiințării atrage penalități de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere, începând cu a 8-a zi calendaristică până la achitarea facturii.
Referitor la obligația de plată a debitorului I. I., deși facturile fiscale trebuia să fie achitate în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, astfel cum se prevede în conținutul fiecărei facturi fiscale, debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a acestora.
În drept,
Cu titlu preliminar, având în vedere data încheierii contractului de furnizare a energiei electrice încheiat între părți, și anume 07.02.2002, instanța constată incidența prevederilor Codului civil din anul 1864, astfel potrivit art. 969, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel instanța reține că între creditoarea E. E. Muntenia S.A. și debitorul I. I. s-a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici pentru o perioadă nedeterminată prin care se prevedeau drepturile și obligațiile părților contractante.
Potrivit art. 1.013 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile incidente ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește condiția existenței unui contract civil constatat printr-un înscris, instanța reține existența contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1010-_-02/07.02.2002 încheiat în formă scrisă între părți, acesta putând reprezenta temeiul pretențiilor în procedura ordonanței de plată. Existența contractului nu a fost contestată de către debitor, și nu există alte probe din care să rezulte că acest contract nu a fost valabil încheiat.
Referitor la obiectul contractului, așa cum s-a menționat anterior, trebuie să fie vorba despre o obligație de plată a unei sume de bani. În baza contractului de furnizare a energiei electrice debitorul I. I. se obligă la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea energiei electrice.
Prin cererea de chemare în judecată, creditoarea E. E. Muntenia S.A. solicită plata sumei totale de_,01 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice, a taxei de deconectare și a penalităților de întârziere, în toate cazurile, condiția existenței unei obligații de plată a unei sume de bani fiind îndeplinită.
Analizând îndeplinirea tuturor condițiilor privitoare la debitul principal, instanța constată solicitarea de către creditoare și a plății sumelor cuprinse în factura fiscală nr._/27.01.2012, factura fiscală nr._/26.02.2012, factura fiscală nr._/26.03.2012, factura fiscală nr._/27.04.2012, factura fiscală nr._/26.05.2012 și factura fiscală nr._/26.06.2012.
Având în vedere faptul că în cuprinsul acestora se prevede data scadentă ca fiind la 15 zile de la data emiterii acestora, instanța reține că dreptul material la acțiune al creditoarei pentru solicitarea plății acestor sume este aparent prescris.
Aceasta întrucât, potrivit art.7 alin.(1) din Decretul 167/1958, în vigoare la data emiterii celor șase facturi fiscale, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar conform art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani, creditoarea formulând prezenta cerere de chemare în judecată la data de 14.07.2015.
De asemenea, prin art. 1020 din Codul de procedură civilă se arată că instanța se pronunță în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților, iar dacă soluționarea unor aspecte presupune administrarea altor probe care ar fi admisibile în procedura de drept comun, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța va respinge solicitarea creditoarei de plată a sumei de 6451,39 lei, aceasta având posibilitatea formulării unei cereri de chemare în judecată potrivit dreptului comun în cadrul căreia poate solicita administrarea probatoriului cu privire la prescripția dreptului material de acțiune.
Raportat la restul sumei solicitate în cuantum de 5149,36 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, instanța reține că noțiunea de creanță certă este definită de art. 662 alin. (2) din Codul de procedură civilă fiind aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși contractul încheiat între părți.
Din contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1010-_-02/07.02.2002, rezultă că debitorul I. I. și-a asumat obligația de plată a contravalorii energiei electrice către creditoarea E. E. Muntenia S.A.. Având în vedere cele menționate, instanța constată existența neîndoielnică a creanței creditoarei prevăzută în cuprinsul contractului valabil încheiat și necontestat de către debitor, dovada achitării facturilor fiscale emise fiind în sarcina debitorului.
Prin creanță lichidă se înțelege, potrivit art. 662 alin. (3) din Codul de procedură civilă, creanța a cărui obiect este determinat sau când contractul încheiat între părți conține elemente care permit stabilirea lui.
În cauza de față, prin contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între părți, se prevede obligația creditoarei E. E. Muntenia S.A. de a furniza consumatorului energie electrică și obligația corelativă a debitorului de plată a chiriei lunare corespunzătoare acestui serviciu.
În temeiul prezentului contract, creditoarea a emis un număr de 7 facturi prin care se arată cuantumul energiei electrice aferente fiecărei luni, în total rezultând suma de 5149,36 lei.
Având în vedere dispozițiile cuprinse în contactul încheiat între părți, dar și datele cuprinse în facturile emise de către creditoare prin care se prevede suma concretă care trebuie achitată, facturi ce nu au fost contestate de către debitor, instanța constată că această creanță privind debitul principal îndeplinește condiția de a fi o creanță lichidă, prezentul contract conținând elemente pentru a permite stabilirea obiectului creanței și fiind expres prevăzute prin facturile emise aferente perioadei arătate.
Potrivit modului de calcul prevăzut și necontestat de către debitor, acesta datorează suma de 5149,36 lei, reprezentând contravaloarea consumului de energie electrică din intervalul cuprins între data de 26.07.2012 și data de 21.03.2013 așa cum rezultă din cele 7 facturi emise de către creditoare.
Potrivit art. 662 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creanța este exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență.
În concret, pentru cele 7 facturi fiscale emise în perioada de timp cuprinsă între data de 26.07.2012 și data de 21.03.2013, debitorul nu a efectuat nicio plată, aspect necontestat și asupra căruia debitorul nu a făcut dovada contrară, deși potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, sarcina probei îi aparținea.
Mai mult, conform art. 11 alin. (1) din contract, neachitarea facturii de către consumator în termen de 7 de zile calendaristice de la data înștiințării atrage penalități de întârziere, termenul scadent din cuprinsul fiecărei facturi fiscale, în contradicție cu cele menționate în cuprinsul contractului, începând să curgă în 15 zile de la data emiterii facturilor.
Astfel, instanța constată ajunsă la scadență obligația de plată a sumelor de bani, având în vedere depășirea termenului limită de la data emiterii fiecărei facturi.
Pe cale de consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă la art. 1013, cu privire la debitul principal, instanța urmează să ordone debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 5149,36 lei reprezentând consum energie electrică așa cum rezultă din cele 7 facturi emise de către creditoare aferente perioadei de timp cuprinse între data de 26.07.2012 și data de 21.03.2013, menționate anterior, prin înlăturarea celor 6 facturi aparent prescrise al căror debit total este de 6451,39 lei.
Cu privire la capătul de cerere privind plata penalitățiilor de întârziere referitoare la consumul de energie electrică, așa cum s-a menționat anterior, între părțile procesuale există un contract necontestat de către debitoare, iar condiția de plată a unei sume de bani este îndeplinită și în acest caz.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente celor 6 facturi fiscale aparent prescrise, instanța reține că aceleași considerente se aplică și în cazul penalităților de întârziere, urmând ca acestea să fie respinse ca neîntemeiate, creditoarea având posibilitatea formulării unei cereri potrivit deptului comun.
Cu referire la penalitățile de întârziere aferente sumei de 5149,36 lei reprezentând consum energie electrică așa cum rezultă din cele 7 facturi emise de către creditoare pentru perioada de timp cuprinsă între data de 26.07.2012 și data de 21.03.2013, conform art. 1538 alin.(1) din Codul civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. În art. 1539 din Codul civil se arată că nu se poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității, dacă nu renunță la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligației.
Astfel instanța reține că potrivit art. 11 alin. (1) din contract, neachitarea facturii de către consumator în termen de 7 de zile calendaristice de la data înștiințării atrage penalități de întârziere. În baza principiului disponibilității, creditoarea a solicitat penalități de întârziere mai mici decât cele care ar fi rezultat din aplicarea clauzei penale prin care se arată că debitorul datorează penalități de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere, începând cu a 8-a zi calendaristică până la achitarea facturii.
Având în vedere aceste considerente, instanța va obliga debitorul la plata sumei de 743,77 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale.
În privința condiției prevăzute la art. 1013 alin. (1) din Codul de procedură civilă referitor la creanța certă, instanța constată inserată în contract clauza prin care se prevede obligarea debitoarei la plata majorărilor de întârziere, astfel existența acestei creanțe este neîndoielnică în caz de neplată a debitelor principale până la data scadentă. De asemenea, aceste penalități sunt prevăzute și prin facturile emise de către creditoare, facturi ce nu au fost contestate de către debitoare.
Creanțele privind penalitățile de întârziere îndeplinesc condiția ca acestea să fie lichide întrucât, așa cum s-a prevăzut anterior, prezentul contract conține elemente care permit stabilirea obiectului acestora.
Referitor la condiția exigibilității penalităților de întârziere, instanța are în vedere că, în baza contractului încheiat în mod valabil între părți, creditoarea a emis facturile de plată care i-au fost comunicate debitoarei, sumele datorate fiind ajunse la scadență.
În lumina celor prezentate anterior, instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanțe de plată în ceea ce privește plata penalităților de întârziere, iar în baza art. 1021 din Codul de procedură civilă, urmează să oblige debitorul la plata sumei de 743,77 lei, reprezentând contravaloarea penalități de întârziere, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, cu excluderea penalităților de întârziere aferente debitelor aparent prescrise.
În ceea ce privește suma de 71,03 lei reprezentând contravaloare taxă de deconectare, deși astfel cum s-a menționat anterior, condițiile existenței unui contract încheiat între părți și a obligației de plată a unei sume de bani sunt îndeplinite, instanța constată că în privința acestora condiția de a reprezenta o creanță certă nu este îndeplinită.
În consecință, în cuprinsul contractului de furnizare a energiei electrice nu este prevăzut cuantumul taxei de deconectare și nici nu sunt prevăzute elemente pe baza cărora acesta să poată fi determinat.
Instanța va respinge susținerea creditoarei potrivit căreia taxa de deconectare se datorează în temeiul art. 200 alin. (5) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, ca neîntemeiată.
Aceasta întrucât, în cuprinsul art. 200 alin. (5) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice se prevede posibilitatea întreruperii furnizării energiei electrice către consumator în condițiile specificate, fără însă a se menționa și cuantumul eventualei taxe de deconectare.
În consecință, creanța de 71,03 lei reprezentând contravaloare taxă de deconectare nu constituie o creanță certă în condițiile art. 662 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța urmând a o respinge ca neîntemeiată.
În lumina celor prezentate anterior, instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanțe de plată în ceea ce privește suma 5149,36 lei reprezentând consum energie electrică și suma de 743,77 lei reprezentând penalități de întârziere, iar în baza art. 1021 din Codul de procedură civilă, urmează să oblige debitorul la la plata acestora, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, respingând cererea creditoarei la obligarea debitorului la plata contravalorii energiei electrice și a penalităților de întârziere aferente creanțelor aparent prescrise și a taxei de deconectare, aceasta din urmă nereprezentând o creanță certă.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea creditoarei de obligare a debitorului la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, debitorul având o culpă procesuală.
În temeiul atr. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât creditoarea a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei (fila 3), instanța urmează a admite cererea de obligare a debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea E. E. MUNTENIA SA, identificată prin CUI:_, cu sediul în București, sector 1, .. 41-43 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, sector 2, .. 10A, Clădirea C3, . cu debitorul I. I., (CNP:_), domiciliat în București, sector 3, ..
Ordonă debitorul să plătească creditoarei suma de 5149,36 lei reprezentând consum energie electrică și suma de 743,77 lei reprezentând penalități de întârziere, în termen de 30 de zile de comunicarea prezentei hotărâri.
Obligă debitorul la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge, în rest, cererea ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare urmează a se depune la Judecătoria Sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-D. R. M. P.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
