Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2564/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2564/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2564/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2564
Ședința publică din data de 25.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – P. D. O.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea O. R. S.A în contradictoriu cu debitoarea B. M. R., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns creditoarea, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 4), lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus de către creditoare în data de 19.02.2015 note scrise, dovada achitării taxei judiciare de timbru și înscrisuri; nu s-a depus întâmpinare de către debitoare.
Constatând că este primul termen la care părțile sunt legal citate, instanța în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă raportat la art. 1015 și art. 94 lit. j și art. 107 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial exclusiv să soluționeze prezenta pricină.
Instanța acordă cuvântul asupra probatorului.
Creditoarea prin avocat, având cuvântul, precizează că solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța, având in vedere dispozițiile art. 258 alin.1 rap. la art. 255 Cod de procedură civilă, încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind ca este pertinenta, concludenta si utila pentru justa soluționare a cauzei.
Instanța în temeiul art. 238 Cod de procedură civilă, pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Creditoarea prin avocat, având cuvântul, precizează că lasă la aprecierea instanței durata cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod de procedură civilă, estimează o durată a cercetării procesului de un termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 Cod de procedură civilă, constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Creditoarea prin avocat, având cuvântul, pune concluzii de admitere a cererii de chemare în judecată, emiterea unei ordonanțe de plată prin care să dispună obligarea debitoarei B. M. R. la plata sumei de 6903.02 Ron, întrucât deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă din contract, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 Cod de procedură civilă. De asemenea solicită obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, constând în taxă judiciară de timbru.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.02.2015, creditoarea O. R. S.A a chemat în judecată debitoarea B. M. R., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 6.903,02 lei, din care 980,92 lei-debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate; 125,71 lei penalități de întârziere calculate conform părții a II-a, din contract, punctul 5, intitulată Clauze contractuale de Bază, care face parte integrantă din contract și 5.796,39 lei daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale.
În motivare, creditoarea a arătat că a încheiat cu B. M. R. contractele_/31.03.2013 și_/06.07.2013, având ca obiect furnizare servicii telefonie mobilă.
În baza acestor contracte, pentru serviciile prestate, creditoarea a arătat că a emis următoarele facturi: JAG_/07.11.2013 în cuantum de 88,67 lei, JAG_/07.11.2013 în cuantum de 404,95 lei, JAG_/16.12.2013, în cuantum de 130,97 lei, JAG_/16.12.2013 în cuantum de 418,83 lei, JAH_/16.01.2014, în cuantum de 11,06 lei, JAH_/16.01.2014 în cuantum de 52,15 lei, JAH_/16.04.2014 în cuantum de 648,26 lei, JAH_/16._ în cuantum de 5.148,13 lei, facturi acceptate la plată de către debitoare prin necontestarea acestora. Debitul principal a rezultat din adunarea debitelor principale din facturile mai sus menționate fiind în valoare de 980,92 lei. De asemenea acesta mai arată că, potrivit prevederilor Clauzelor contractuale de bază, plata facturile emise trebuia efectuată în maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii, însă acestea nu au fost achitate de către debitor.
In ceea ce privește obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, creditoarea a arătat că acestea sunt în cuantum de 125,71 lei calculate conform părții a II, din contract, punctul 5, intitulată Clauze contractuale de Bază, care fac parte integrantă din contract.
Creditoarea a mai arătat că anterior depunerii prezentei cereri a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestei situații înaintând către debitoare somație, prin care i s-a pus în vedere să achite suma restantă, în termen de 15 zile de la primirea somației, conform art. 1014 Cod de procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și următoarele Cod de procedură civilă.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Legal citată, debitoarea nu a formulat vreo apărare.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contractele_/31.03.2013 și_/06.07.2013, facturile fiscale JAG_/07.11.2013, JAG_/07.11.2013 lei, JAG_/16.12.2013, JAG_/16.12.2013, JAH_/16.01.2014, JAH_/16.01.2014, JAH_/16.04.2014 și JAH_/16._, fișă cont client, Termenii și condițiile generale, anexă la contractele de prestări servicii, încheiere de dată certă nr. 3/11.06.2013, somație și dovadă comunicare somație, tabel centralizator al debitului înregistrat de debitoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza contractelor pentru serviciile O. nr._/31.03.2013 (f. 20 – 25) și_/06.07.2013 (f. 26 – 29), încheiate între . și B. M. R., creditoarea a prestat debitoarei servicii de telecomunicații.
Potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază, plata serviciilor se face pe baza facturii, în maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, neplata în termenul menționat atrăgând aplicarea de penalități de întârziere în valoare de 0,5%, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către ..
Creditoarea a emis pentru serviciile prestate următoarele facturi fiscale (f. 10 – 19):
- JAG_/07.11.2013 scadentă la 21.11.2013 în cuantum de 88,67 lei reprezentând cost abonamente;
- JAG_/07.11.2013 scadentă la 21.11.2013 în cuantum de 404,95 lei, din care 184,71 lei cost abonamente și 141, 86 lei costuri servicii;
- JAG_/16.12.2013, scadentă la 30.12.2013 în cuantum de 130,97 lei, din care 92,36 lei cost abonamente și 19,12 lei penalități de întârziere;
- JAG_/16.12.2013, scadentă la 30.12.2013 în cuantum de 418,83 lei, din care 265,55 lei cost abonamente, 25,84 lei costuri servicii și 54,83 lei penalități;
- JAH_/16.01.2014, scadentă la 30.01.2014 în cuantum de 11,06 lei, reprezentând penalități de întârziere;
- JAH_/16.01.2014, scadentă la 30.01.2014 în cuantum de 52,15 lei, reprezentând penalități de întârziere;
- JAH_/16.04.2014, scadentă la 30.04.2014, în cuantum de 648,26 lei, reprezentând daune reziliere contract;
- JAH_/16._, scadentă la 30.04.2014 în cuantum de 5.148,13 lei, reprezentând daune reziliere contract.
Instanța reține că debitoarea nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate, aspect ce rezulta implicit si din faptul ca acesta nu a depus întâmpinare pentru a combate justețea cererii creditoarei si nici nu a făcut dovada plății debitului.
Debitul principal restant este în cuantum de 980,92 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate debitoarei și neachitate, potrivit facturilor fiscale JAG_/07.11.2013, JAG_/07.11.2013, JAG_/16.12.2013, JAG_/16.12.2013.
Potrivit art. 1013 alin. 1 din C.proc.civ prevederile prezentului titlu (care reglementează procedura ordonanței de plată) se aplica creanțelor certe, lichide si exigibile constând in obligații de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori in alt mod admis de lege.
Cerințele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanței de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.
Condiția asumării obligației prin contract constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații este îndeplinită deoarece contractul încheiat de părți și facturile fiscale emise în temeiul său fac dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul lui.
De asemenea creanța invocată de creditoare trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 662 alin. 2 din C.proc.civ creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu. Cu privire la caracterul lichid al creanței instanța urmează a avea în vedere că potrivit art. 662 alin. 3 creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui. Referitor la caracterul exigibil al creanței, potrivit art. 662 alin. 4 creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
Cu privire la debitul principal solicitat, în cuantum de 980,92 lei, reprezentând debit datorat conform facturilor mai sus menționate, instanța reține că această creanță este certă, deoarece existența ei rezultă din însuși actul de creanță, fiind constatată prin facturile fiscale JAG_/07.11.2013, JAG_/07.11.2013, JAG_/16.12.2013, JAG_/16.12.2013 depuse la dosar al căror conținut se coroborează cu cele cuprinse în contractul intervenit între părți. În plus, creanța în sumă de 980,92 lei este lichidă, cuantumul său fiind determinat prin aceleași înscrisuri. De asemenea, această creanța este exigibilă deoarece termenul de plată menționat pe aceste facturi a fost depășit.
Potrivit regulilor generale în materia probei plății, creditorul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind debitorului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin price mod admis de lege. Creditoarea a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 980,92 lei, iar debitoarei îi revine obligația de a plăti echivalentul bănesc al serviciilor de telefonie mobilă prestate.
În ce privește penalitățile contractuale de întârziere și taxă de reziliere instanța reține în primul rând că, în cererea formulată, creditoarea a pretins penalități contractuale în valoare de 0,5%, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către ., precum și taxă de reziliere în cuantum de 5.796,39 lei.
Insa, aceste clauze trebuie interpretate în lumina dispozitiilor Legii nr. 193/2000, cu modificari privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in vigoare la momentul incheierii conventiei intre partile in litigiu. Conform art 1 alin 3, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in intelegerile realizate cu consumatorii.
Este considerata clauza abuziva, potrivit art. 4 din acelasi act normativ, orice prevedere contractuala care nu a fost negociata direct, nedand posibilitatea cosumatorului de a influenta natura ei si care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in defavoarea consumatorului si incalcand principiul bunei-credinte.
Astfel, aceasta dispozitie ocroteste interesele consumatorului, in sensul acordarii posibilitatii de a negocia de pe pozitii de egalitate clauzele contractuale, fiind, totodata, o expresie a manifestarii efective ( reale ) a libertatii de vointa.
Or, clauza inserata in art. 5 din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.9 alin. 4 din condițiile generale care nu limiteaza in timp sau in cuantum valoarea penalitatilor, dand, astfel, posibilitatea creditorului sa ramană in pasivitate pana la implinirea termenului de prescriptie, nu satisface in intregime cerintele unei clauze conforme cu dispozitiile legale si principiul bunei credinte. Aceasta, intrucat, pe de o parte, debitorul nu a putut influenta continutul acesteia, avand in vedere ca respectiva conventie reprezinta un contract tip, care contine clauze prestabilite, in mod unilateral de creditoare. Pe de alta parte, prevederea in discutie produce un dezechilibru grav intre situatiile partilor, in defavoarea debitorului, caci stabileste o raspundere unilaterala, obligandu-l doar pe debitor la plata de penalitati in caz de executare cu intarziere, insa nu si pe creditor.
Totodată clauză inserată la art. 8 lit. c din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.16 alin. 1 din condițiile generale care obligă consumatorul ca în cazul în care contractul este reziliat din culpa sa la plata unei taxe de reziliere egală cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea periodei minime contractuale, produce un dezechilibru semnificativ între părțile contractante, în defavoarea debitorului consumator.
În aceste conditii, vazand si dispozitiile literei i) din anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, care enumera cu titlul exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care si cea privind obligarea consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanta apreciaza ca obligatia debitorului de a plati penalitati de 0,5 % pe zi de întârziere, precum și de a plăti o taxă pentru reziliere, reprezinta clauze abuzive ce vatama interesele consumatorului-debitor.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a clauzelor abuzive mai sus-menționate. Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, ca și din rațiunea și scopul acesteia.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
În acest sens, în hotărârea Murciano Quintero C-240/98 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, partea neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că debitorul a avut posibilitatea efectivă de a influența natura clauzelor inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor și la perceperea unei taxe de reziliere a contractului înainte de termen.
Față de aceste motive, instanța apreciază că art. 5 din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.9 alin. 4 din condițiile generale care prevede că se vor percepe penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, cuantumul sumelor datorate de client cu titlu de penalități de întârziere putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate și art. art. 8 lit. c din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.16 alin. 1 din condițiile generale, care instituie o taxa de reziliere egală cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea periodei minime contractuale, reprezintă clauze abuzive, motiv pentru care nu le va reține incidența în cauză.
Asupra efectelor ineficacității, instanța reține că în hotărârea, Banco Espanol de Credito SA, C-618/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, însă fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.
Față de cele prezentate instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1013-1021 din codul de procedură civilă în privința debitului principal, urmând a ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 980,92 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobila prestate și neachitate și va respinge capetele de cerere privitoare la penalitățile contractuale de întârziere și taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 1021 alin. 3 instanța urmează a fixa un termen de plată de 15 zile de la data comunicării ordonanței.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din C.proc.civ., debitoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, suportate de către creditoare cu prilejul soluționării cererii de emitere a ordonanței de plată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea ..A, C. RO9010105, CUI J40/_/1996, cu sediul în București, .. 47-53, sector 1 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la mandatarul Top Factoring SRL în București, sector 2, .. 21, . contradictoriu cu debitoarea B. M. R., CNP_, cu domiciliul în București, sector 3, .. 7, ., ..
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 980,92 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobila prestate și neachitate.
Respinge capetele de cerere privitoare la penalitățile contractuale de întârziere și taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare,
Cererea în anulare se va depune la Judecătoria sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
Președinte Grefier
P. D. O. T. C. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2576/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2689/2015. Judecătoria... → |
|---|
