Plângere contravenţională. Încheierea nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 16470/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 06.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul R. M. C., în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERĂ, intervenientul forțat M. R., asigurător . SA și garantul N. B. OF BULGARIAN MOTOR INSURERS prin mandatar BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul, prin avocat C. L. cu împuternicire avocațială la fila 122 din dosarul cauzei, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul, prin avocat, depune contractul încheiat cu expertul parte și dovada achitării onorariului de expert.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, in baza art. 392 Cod procedură civilă instanța declara cercetarea judecătorească închisă, deschide dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal în totalitate. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu expert parte.
Instanța socotindu-se lămurita, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea, sens în care,
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la 20.11.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul R. M. C., în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERĂ, intervenientul forțat M. R., asigurător . SA și garantul N. B. OF BULGARIAN MOTOR INSURERS prin mandatar BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 06.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20.11.2015, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul instanței sub nr._ la data de 21.02.2014, petentul R. M. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIUA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – B. RUTIERĂ ca prin hotărârea ce va pronunța, sa dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/08.02.2014, restituirea amenzii contravenționale aplicate și înlăturarea sancțiunilor complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule și susținerea unui examen.
În motivare, petentul a arătat că la data de 08.02.2014, in jurul orelor 11,00 - 11,10 s-a reținut de către agentul constatator ca ar fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare P8874AM, marca FORD, pe . nu ar fi acordat prioritate la efectuarea virajului la stânga în intersecția semaforizată către pasajul Mărășești, intrând în coliziune cu auto nr._ condus de M. R. din sens opus.
A susținut că din punctul său de vedere cele consemnate de agentul constatator nu corespund situației reale, întrucât la data consemnării procesului verbal a menționat că nu este vinovat de producerea evenimentului rutier și de aceea a solicitat să i se prezinte înregistrarea aparatelor de captare video din intersecția în care s-a produs evenimentul rutier, această intersecție având cel puțin 3 camere de înregistrare video.
Petentul a precizat că la momentul încheierii procesului-verbal polițistul a apelat telefonic operatorii acestor camere video și a comunicat că solicită această înregistrare, însă acesta nu a fost interesat, în informațiile solicitate, pentru stabilirea vinovăției vreunuia din cei doi conducători auto implicați decât cu privire la direcția de deplasare a autoturismelor.
De asemenea, a solicitat determinarea culorii semaforului pentru direcția de mers a fiecăruia dintre conducătorii auto, susținând că șoferul autoturismului nr._ a trecut pe culoarea roșie a semaforului, însă fără a verifica acest aspect, polițistul a susținut că nu contează pe ce culoare a trecut celălalt autoturism, pentru că oricum petentul era obligat să-i acorde prioritate, și că în cazul în care se dovedește ca acest conducător auto a trecut pe culoarea roșie, o să-i ridice și lui carnetul.
Petentul a mai arătat că a solicitat ca polițistul care a încheiat procesul verbal să obțină informații de la autoritățile care monitorizează intersecția, respectiv Poliția locală sector 3 și Poliția Locală a Municipiului București, pentru a avea reprezentarea reală a producerii evenimentului, considerând că nu a încălcat normele rutiere, și de asemenea stocarea informațiilor video din intersecție întrucât dorește să conteste procesul verbal.
A arătat că i s-a refuzat fiecare cerere, motivând că instanța de judecată poate cere aceste înregistrări video și numai instanța se poate pronunța cu privire la aceste aspecte.
De asemenea, la insistențele sale, totuși, polițistul rutier a sunat la un serviciu și a întrebat dacă la momentul impactului, mașinile din sensurile perpendiculare sensului lor de mers erau în mișcare și i s-a comunicat, că în interval de câteva secunde (un timp extrem de scurt) autoturismele care veneau dinspre Pasajul Mărășești și dinspre Poșta V. pe . perpendiculare pe sensul său de mers, s-au pus în mișcare. Ca atare, susținerile sale că autoturismul_ a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, se confirmă.
A menționat că în această intersecție este semafor cu 3 semnale luminoase, succesiunea acestora fiind verde, galben, roșu. De la momentul aprinderii semnalului luminos „roșu” pe sensul său de mers și al celuilalt conducător auto care susține că venea din sens opus, dinspre . la plecarea autovehiculelor din sensul perpendicular sensului său de mers, trec câteva secunde în care semafoarele sunt toate pe culoarea roșie. De la momentul aprinderii culorii galben, pe direcția de mers a auto_, urmată de culoarea roșie și până la aprinderea culorii verde pentru sensul perpendicular trece un interval de circa 12-14 secunde, astfel încât singura modalitate de producere a accidentului este trecerea pe culoarea roșie a autoturismului_ .
Petentul a arătat că locul producerii impactului este în afara intersecției și a marcajelor ce stabilesc întinderea acesteia, astfel că nici nu mai avea vreo obligație de acordare a priorității. Conducătorul autoturismului_ a susținut că direcția sa de mers era înainte pe . impactul s-a produs în afara benzii de circulație în sensul precizat de conducătorul auto_, ceea ce demonstrează că acesta și-a schimbat direcția de mers, în cazul în care și-ar fi păstrat direcția de deplasare declarată, impactul nu s-ar fi produs, situație de fapt ce rezultă și din imaginile atașate prezentei acțiuni, observându-se că mașinile care se deplasează pe direcția Nerva T. trec la o distanță considerabilă de locul impactului.
A mai susținut petentul că el trecuse pe verde de semaforul de pe sensul său dinspre Nerva T. și s-a asigurat, a semnalizat stânga, între timp semaforul s-a schimbat în culoarea galbenă atunci când el a ajuns în mijlocul intersecției, și văzând că nu venea nici un autovehicul din sens opus, și-a continuat drumul trecând peste sensul opus de mers, ajungând dincolo de ambele benzi de circulație care marchează direcțiile de mers. Impactul a avut loc în afara intersecției, iar poziția autoturismelor după impact certifică acest lucru.
Mai mult,conducătorul auto_ susține că venea dinspre . în direcție dreaptă pe . dacă se analizează poziția în care acest autoturism a intrat în impact cu autoturismul condus de petent, se poate observa că poziția este perpendiculară pe direcția indicată de conducătorul auto al_ .
Singura modalitate prin care autovehiculul cu nr._ ar fi putut să ajungă în intersecție era culoarea roșie a semaforului, deoarece autovehiculele din sensul perpendicular pe direcția lor de mers porniseră din semafor către mijlocul intersecției. Din filmarea efectuată cu telefonul mobil rezultă că autoturismul_ era ieșit din banda de mers pe direcția înainte, astfel că nu se confirmă susținerile șoferului acestuia. De altfel, autoturismele care merg în linie dreaptă își păstrează direcția și banda de lângă locul producerii accidentului, fără a fi necesar să îi ocolească, astfel încât și această probă confirmă faptul că la efectuarea manevrei de viraj spre stânga, el depășise intersecția, ieșise din raza acesteia, astfel că impactul nu putea avea loc din vina sa.
Analizând distanța parcursă de autoturismul petentului P8874AM rezultă că din dreptul semaforului direcției sale de deplasare până la locul impactului este de aproximativ 50-60 metri. Distanța parcursă de auto_ din dreptul semaforului direcției sale de mers și până la locul impactului este de aproximativ 10-15 metri. Atâta timp cât pe tot parcursul traversării intersecției de către petent, acesta nu a observat vreun autovehicul, rezultă cu certitudine că auto_ a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului și cu viteză foarte mare, astfel explicându-se și avariile foarte mari ale autoturismului acestuia. Viteza de deplasare a petentului era foarte mică - aprox. 30km/oră - acest lucru fiind confirmat și prin distanța foarte mică de aproximativ 0,5m parcursă după impact, spre deosebire de auto_ care a avut recul (a fost aruncată spre înapoi) deși lovise lateral autoturismul petentului.
Din fotografiile pe care le depune în probatoriu se observă cu certitudine că în momentul impactului el nu se deplasa pe direcția de mers a celuilalt autoturism, nu trebuia să cedeze trecerea, atâta timp cât în intersecție nu era nici un autovehicul pe care să-l întâlnească în traiectoria sa, iar dacă ar fi încălcat regula priorității de dreapta, impactul ar fi avut loc pe sensul de mers al celuilalt autovehicul.
Consideră că proba care poate arăta exact culoarea semaforului dar și poziția autoturismelor și gradul de vinovăție al fiecăruia dintre șoferi este proba video preluată de aparatele de captare din intersecția unde a avut loc evenimentul.
După cum se poate observa și din procesul verbal se consideră nevinovat, întrucât nu a stânjenit cu nimic deplasarea vreunui autovehicul care circula regulamentar, astfel încât solicită administrarea probatoriului și anularea procesului verbal, cu consecința restituirii amenzii, anularea măsurilor de suspendare a dreptului de a conduce pe un termen de 60 de zile și obligativitatea de a se prezenta la examen.
De altfel, deși a consemnat mențiunea "examen", agentul constatator nu a consemnat baza legala ce a stat la baza acestei sancțiuni accesorii, fapt ce constituie motiv de nulitate a procesului verbal, cel puțin parțială cu privire la această omisiune.
Încă de la comunicarea făcuta de către agentul constatator si de la întocmirea procesului-verbal de sancționare a arătat ca nu este de acord cu stabilirea vinovăției în sarcina sa și consideră ca procesul-verbal este nelegal si netemeinic arătând acest fapt încă din momentul întocmirii lui.
Din cuprinsul procesului-verbal nu reiese faptul că agentul constatator a solicitat informații de la înregistrarea video și nici nu a consemnat datele primite de la persoana contactată, deși aceste informații tehnice sunt utile și pertinente soluționării corecte a cauzei.
Mai mult, agentul constatator i-a spus că nu contează că celălalt șofer venea cu viteză și a trecut pe roșu, ci contează faptul că el ar fi trebuit să îi acorde prioritate de trecere în orice condiții.
De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției nu rezulta locul in care sunt amplasate camerele de captare a imaginilor video și numărul acestor camere, pentru ca proba să fie avută în vedere la soluționarea cauzei.
A mai menționat că după producerea impactului, conducătorul auto_ a insistat în mai multe rânduri să se înțeleagă amiabil deși ambele autoturisme erau grav avariate, fapt ce îl conduce la presupunerea rezonabilă că este conștient că a trecut pe culoarea roșie a semaforului.
De asemenea, trebuie avut în vedere că semaforul de pe direcția de mers a_ este vizibil de la cel puțin 200 metri, nefiind obturat de vreun obstacol natural sau de altă natură, astfel că deși semaforul a parcurs culorile verde, galben, roșu, acestea puteau fi văzute din timp, pentru a nu pătrunde pe culoarea roșie în intersecție, ceea ce ar fi condus la evitarea accidentului.
Conform art. 53 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: "Când semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde, conducătorul autovehiculului care se apropie de intersecție nu trebuie să treacă de locurile prevăzute de art. 52 alin. 2 (marcajul pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului).
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, fotografii, înregistrare Video a aparatelor de captare din intersecție prin emiterea unei adrese către: Poliția Locală sector 3 și către Poliția Locală a Municipiului București pentru a se comunica înregistrarea video din data de 08.02.2014, între orele 10,00 - 12,00, proba cu expertiza tehnică auto privind dinamica accidentului de circulație și stabilirea vinovăției, în funcție de temporizarea și sincronizarea semafoarelor față de timpii predeterminați pe fiecare culoare, determinarea lungimii ciclului de semaforizare coroborat cu analiza direcțiilor de deplasare ale celor două autoturisme, a timpului și distanței parcurse de fiecare autoturism din dreptul semaforului aferent direcției de mers a fiecăruia până la locul impactului, înregistrare video a petentului cu ciclul de semaforizare din intersecție
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 118 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 100 lei (f. 3).
La data de 06.05.2014, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că în fapt, la data de 08.02.2014, ora 11:10 contravenientul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare P8874AM pe Bulevardul Nerva T. intersecția cu Bulevardul O. G., iar la efectuarea virajului la stânga către Pasajul Mărășești, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_ .
Potrivit prevederilor art. 59 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare,"în intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă."
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul Circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic.
Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În concluzie, având în vedere probatoriul înaintat, a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, pentru considerentele menționate în cuprinsul întâmpinării.
În drept, intimata a invocat disp. art. 15 și 16 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., art. 59 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep..
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 03.06.2014, petentul R. M. C., a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . numărul_ din data de 08.02.2014, încheiat de către agent constatator . cadrul Brigăzii Rutiere Sector 3, prin care, in baza art. 59, alin 2, art. 101 alin. 3 pct. a, din O.U.G. 195/2002 Republicată, i-a fost aplicata amenda (6 puncte amenda) contravenționala in cuantum de 510 lei (respectiv suma de 255 lei în cazul achitării în 48 de ore) si a fost dispusa măsura complementara a reținerii permisului de conducere in vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehiculele pentru o perioada de 60 zile, cu obligarea petentului de a se prezenta pentru examinare, având in vedere motivele invocate în cererea de chemare în judecată. Ulterior, la data de 28.05.2014 a primit întâmpinarea comunicată de intimată, prin care aceasta învederează instanței aspecte pe care le consideră a fi reale, în apărarea sa. A menționat că aspectele invocate în apărare de către intimată sunt nereale și nefondate, afirmațiile sale bazându-se pe următoarele: nu este adevărat că la efectuarea manevrei de viraj la stânga către Pasajul Mărășești nu a acordat prioritate de trecere autoturismului_ .
Prevederile legale menționate de către intimată se aplică în cazul în care afirmațiile acesteia ar fi fost reale.
Or, a arătat în acțiunea principală că manevra de viraj la stânga a efectuat-o regulamentar, respectând toate regulile privind atât prioritatea cât și semnalele luminoase ale semaforului electric. Nu a fost vorba de o intersectare a celor două autoturisme atâta timp cât la momentul impactului el depășise intersecția, după cum se poate observa și din imaginile de la locul accidentului, iar regula de prioritate la care se referă intimata este fermă: "sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă". El nu avea cum să se intersecteze cu autovehiculul_, dacă conducătorul acestuia ar fi respectat culoarea semaforului electric, având în vedere că acesta a trecut pe culoarea roșie a semaforului, iar pe de altă parte, șoferul_ a susținut că se deplasa pe direcția înainte, iar el efectuase deja manevra la stânga depășind intersecția la momentul impactului, astfel că, el nu s-a intersectat cu auto_ pentru a-i da prioritate, ci acesta, a virat la dreapta, și deși nu era pe sensul acestuia de mers, a intrat pur și simplu în partea din dreapta a autoturismului condus de petent.
De asemenea, este nereală susținerea intimatei din care rezultă că "fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu" și pentru a dovedi faptul că susținerea este nereală, a solicitat instanței să efectueze o adresă la intimată pentru a depune la dosar dovada faptului că agentul constatator se afla în intersecție la momentul producerii accidentului, respectiv ordinul de serviciu pentru intersecția Nerva T. - O. G., având în vedere că agentul constatator în ziua respectivă - 08.02.2014 - și-a desfășurat activitatea la B. de Poliție Rutieră - Serviciul Accidente Ușoare sector 3, situat în Calea V. nr. 242, sector 3 București, lângă Târgul de mașini V., iar accidentul s-a petrecut la intersecția Nerva T. – . Pasajul Mărășești. Cum poate să susțină intimata că agentul a constatat în mod direct fapta, atâta timp cât acesta nu a fost la fața locului ci ambele autoturisme s-au deplasat la Serviciul Accidente ușoare.
Susține intimata că accidentul nu a fost înregistrat pe suport magnetic, din nou este o susținere nereală, întrucât el, personal a făcut demersuri pentru a intra în posesia înregistrării accidentului, întrucât în intersecția Nerva traian - O. G. sunt camere de luat vederi, și încălcându-i-se grav dreptul la apărare, i s-a refuzat cererea, pe motiv că înregistrarea a fost transmisă instanței. A solicitat înregistrarea, încă de la prezentarea la Serviciul Accidente ușoare, astfel încât aceasta trebuia obligatoriu stocată, cererea sa fiind comunicată Poliției Comunitare. Solicitarea sa a fost făcută și în scris, întrucât a dorit efectuarea unei expertize extrajudiciare cu privire la ciclul de funcționare a semafoarelor dar și cu privire la identificarea culorii semaforului la momentul pătrunderii în intersecție a autoturismului_ . Totodată, în baza timpilor de parcurgere a distanțelor solicitase unui expert să calculeze viteza cu care a intrat în intersecție autoturismul_ . Din câte cunoaște chiar și instanța a efectuat demersuri pentru a se comunica înregistrarea accidentului conform camerelor montate din intersecție.
Mai arată petentul că este contrar tuturor drepturilor prevăzute atât de legislația română în vigoare cât și de art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, ca instanța să aibă în vedere afirmația intimatei conform căreia "faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere prezumției că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului". Dacă instanțele ar avea în vedere doar aceste aspecte, astfel cum pretinde intimata, practic orice persoană sancționată nu ar mai avea dreptul de a contesta sancțiunea, nu ar mai avea dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe independentă și imparțială care să poată hotărî asupra oricărei acuzații adusă reclamantului. Totodată, nici o persoană nu ar mai putea fi prezumată ca nevinovată dacă instanța ar avea în vedere susținerile intimatei.
A arătat că prin refuzul de a pune la dispoziția instanței dar și a petentului a probatoriului care poate dovedi nevinovăția petentului, se încalcă acestuia dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa, a dreptului de a dispune de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, precum și împiedicarea de a avea acces la probatoriu, fiind astfel în imposibilitatea de a se apăra atât el însuși cât și să poată fi pregătită apărarea de apărătorul său.
Referitor la ultima afirmație a intimatei prin care afirmă că "procesul verbal are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară", a susținut că prin refuzul de a îi pune la dispoziție înregistrarea din intersecția în care s-a produs accidentul, nu numai că îl privează de o probă a nevinovăției dar intimata ascunde proba care ar putea dovedi dinamica producerii accidentului și gradul de vinovăție al fiecăruia, dacă acesta există. A invoca în apărare o încălcare flagrantă a drepturilor fiecărui cetățean și a menționa că petentul nu a depus altă probă în apărare, din moment ce însăși intimata deține proba și nu o pune la dispoziția instanței, poate fi considerată ca o prezumție de nevinovăție a petentului, întrucât nu s-a făcut dovada contrară a susținerilor sale.
Ceea ce scapă din vedere intimata, este faptul că procesul verbal a fost încheiat în alt loc decât la locul accidentului, că agentul constatator nu a vizionat imaginile pentru a stabili vinovăția petentului, și de asemenea, nu a explicat criteriile în baza cărora a aplicat sancțiunea petentului și nu șoferului care a trecut pe culoarea roșie.
La solicitarea instanței Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 a depus înregistrarea evenimentului rutier din 08.02.2014 în zona intersecției străzilor Nerva T. cu O. G. (f. 43, 83).
Prin rezoluția din 31.03.2014 instanța a introdus în cauză în conformitate cu art. 33 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rap. la art. 119 din OUG nr. 195/2002, în calitate de intervenient forțat pe M. R. și în calitate de asigurător pe . SA.
La termenul din 12.09.2014 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 Cod procedură civilă.
La data de 10.02.2015 petentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
La termenul din 03.04.2015 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și a introdus în cauză în conformitate cu art. 33 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rap. la art. 119 din OUG nr. 195/2002, în calitate de garant pe N. B. OF BULGARIAN MOTOR INSURERS prin mandatar BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA.
La termenul din 15.05.2015 instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, planșe foto, înregistrarea video și proba cu expertiză în specialitatea autovehicule, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și planșe foto, a încuviințat cererea petentului privind participarea unui expert parte la efectuarea expertizei în specialitatea autovehicule și a administrat proba cu înregistrarea video depusă de intimată.
La data de 07.09.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea autovehicule efectuat de domnul expert N. N., cu participarea expertului parte M. I. (f. 141-156) la care nu s-au formulat obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/08.02.2014 întocmit de intimată (f. 14), petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala in cuantum de 510 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durata de 60 de zile, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 08.02.2014, ora 11.10, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare P8874AM pe . nu a acordat prioritate la efectuarea virajului la stânga în intersecția . . Pasajul Mărășești, intrând în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat M. R., din sens opus, fapta fiind prev. de art. 59 alin.2 din O.U.G nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acestea conțin numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care fapta a fost constatata nemijlocit de agentul constatator cu privire la cele consemnate de acesta.
Cu privire la alte aspecte, care nu au fost constatate personal de agentul constatator sarcina probei apartine celui ce acuza, adica intimatei.
In speta, fapta nu a fost constata personal de agentul constatator, ci pe baza declaratiilor date de soferii implicati in accident care au fost depuse la dosar ( f. 46, 47), pe baza avariilor constatate conform planșelor fotografice depuse la filele 48-52, precum și în baza înregistrării video a evenimentului rutier (f. 45, 160).
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, cu privire la fapta prev. art. 59 alin.2 din O.U.G nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, reținută în sarcina petentului, instanța constată că din probele administrate in cauză rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Potrivit art. 59 alin. 2 din OUG 195/2002 „In intersectii, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligati sa acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează si care circula din partea dreapta.”, iar conform art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, „acordarea priorității de trecere presupune obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. „
În concordanță cu art. 101, alin 3 lit. a din OUG 195/2002, nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale constituie contravenție și se sancționează, cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
In procesul verbal . nr._/08.02.2014 s-a reținut că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare P8874AM pe . nu a acordat prioritate la efectuarea virajului la stânga în intersecția . . Pasajul Mărășești, intrând în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat M. R., din sens opus
Conform raportului de expertiză în specialitatea autovehicule efectuat de domnul expert N. N., cu participarea expertului parte M. I. (f. 141-156), autoturismul cu nr. de înmatriculare P8874AM condus de petent circula pe banda a II a de pe . București și a pătruns în intersecția dintre . . culoarea verde a semaforului, cu semnalizarea stânga pentru a se deplasa spre Pasajul Mărășești și după ce a acordat mașinilor care veneau de pe .. . înscris la virajul la stânga, însă când era aproape intrat pe noul sens de mers, cu viteza mare de circa 80-90 km/h a venit din dreapta, de pe . cu număr de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat M. R. a pătruns în intersecție și l-a lovit în partea dreaptă. S-a mai arătat că având în vedere temporizarea și sincronizarea semafoarelor față de timpii predeterminați pe fiecare culoare, autoturismul cu număr de înmatriculare_ a pătruns în intersecție la momentul schimbării culorii semaforului din galben în roșu.
Potrivit art. 53 alin. 1 din R.A.O.U.G 195/2002 „Când semnalul de culoare galbena apare după semnalul de culoare verde, conducatorul vehiculului care se apropie de intersectie nu trebuie să treaca de locurile prevăzute la art. 52 alin. (2), cu excepția situației în care, la aparitia semnalului, se afla atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiții de siguranță.” iar potrivit art. 52 din același act normativ „(1) Semnalul de culoare rosie interzice trecerea. ... (2) La semnalul de culoare rosie vehiculul trebuie oprit inaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealalta parte a intersectiei, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmeaza a fi intersectat.”
Astfel, instanța apreciază că în condițiile în care autoturismul cu număr de înmatriculare_ a pătruns în intersecție la momentul schimbării culorii semaforului din galben în roșu, acesta nu mai avea prioritate de trecere conform art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, deoarece avea obligația de a încetini și de a opri autoturismul înainte de semafor, or în speță se observă că intervenientul forțat a încălcat aceste obligații circulând cu viteză mare de circa 80-90 km/h, peste limita legală admisă de lege și traversând intersecția la momentul schimbării culorii semaforului din galben în roșu.
În concluzie, având în vedere că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu avea prioritate de trecere, nu se poate reține în sarcina petentului fapta de a nu acorda prioritate de trecere acestui autovehicul.
Întrucât din probele administrate rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că petentul nu a comis fapta reținută în sarcina sa.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită în parte acțiunea, să anuleze procesul-verbal de contravenție . nr._/08.02.2014 întocmit de intimată și să exonereze petentul de la plata amenzii aplicate prin procesul verbal menționat mai sus.
Cu privire la capătul de cerere constând în restituirea amenzii în sumă de 255 lei achitata conform chitanței depuse la fila 14, instanța constată că în conformitate cu art. 8 alin. 4 din OG nr. 2/2001 “ Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.„, iar potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. De asemenea, art. 39 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevede că executarea sancțiunii amenzii se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Instanța retine ca o creanța provenind dintr-o amenda intra in conținutul unui raport juridic de drept fiscal. Prin urmare, dreptul la restituirea unei sume achitate cu titlu de amenda (decurgând dintr-un raport de drept material fiscal) se realizează in cadrul unei proceduri reglementate de norme de drept procedural fiscal (si anume procedura prevăzuta de art.117 din Codul de Procedura Fiscala, prin completarea unei cereri de restituire, pe baza hotărârii definitive).
Conform art. 117 alin. 1 lit. f din O.G. nr. 92/ 2003 se restituie debitorului, la cerere, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
Din analiza acestor dispoziții legale reiese că solicitarea petentului privind obligarea intimatei în calitate de organ constatator să-i restituie amenda este neîntemeiată în condițiile în care nu intimata a încasat această amendă. De altfel, petentul are posibilitatea ca în baza prezentei hotărâri, să întreprindă măsurile necesare recuperării valorii amenzii achitate în contul bugetului local conform chitanței depuse la fila 14 în urma parcurgerii procedurii fiscale reglementate de OMF 1899/2004.
Față de cele expuse, va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește solicitarea petentului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru în cuantum de 100 lei (f. 2 din volumul I), onorariu de expert în cuantum de 1000 lei (f. 131 din volumul I) și onorariu de expert parte (f. 7, 8 din volumul II), instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedura civila “ Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Ca urmare a admiterii cererii petentului, intimata a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală astfel că o va obliga la plata către petent a sumei de 2020 lei compusă din suma de 20 lei reprezentând taxă de timbru aferenta plângerii contraventionale (cf. art. 19 din OUG nr. 80/2013), din suma de 1000 lei reprezentând onorariu de expert și din suma de 1000 lei reprezentând onorariu de expert parte, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Deși petentul a achitat suma de 100 lei cu titlu de taxă de timbru, instanța are în vedere că taxa de timbru aferentă plângerii contravenționale formulate este în cuantum de 20 lei, petentul achitând o sumă mai mare din proprie inițiativă deși instanța nu i-a solicitat acest aspect, precum și faptul că prezenta cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 242 cod procedura civilă din culpa petentului (taxa aferentă cererii de repunere pe rol fiind în cuantum de 10 lei), astfel că nu va obliga intimata și la plata taxei de timbru în cuantum de 70 lei (100-30 lei) achitată în plus, precum și a taxei de timbru în cuantum de 10 lei aferente cererii de repunere pe rol, urmând ca acest capăt de cerere să fie admis în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de petentul R. M. C. CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 13, ., . cu intimata D. B. RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15 intervenientul forțat M. R., cu domiciliul în sector 2, București, .. 26, ., . asigurător . SA, cu sediul în VOLUNTARI, .. 10, . și garantul N. B. OF BULGARIAN MOTOR INSURERS prin mandatar BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sector 2, .. 40-40BIS, .> Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/08.02.2014 întocmit de intimată.
Exonerează petentul de la plata amenzii aplicate prin procesul verbal menționat mai sus.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimata să achite petentului suma de 2020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8798/2015. Judecătoria... | Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 9747/2015. Judecătoria... → |
|---|
