Plângere contravenţională. Sentința nr. 1396/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1396/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1396/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila nr. 1396
Ședința publică din data de 06.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – A. C.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petenta N. S. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei, au avut loc în ședința publică din 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată la acea data, când instanta, pentru a da posiilitatea partilor de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015, cand, in aceeași compunere, a hotărând următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plangerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, sub nr._ la data de 02.04.2014, petenta N. S. a solicitat instantei, in contradictoriu cu D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, anularea procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 31.03.2014, ca nelegal, netemeinic si abuziv, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca in data de 31.03.2014 în jurul orei 09:30 se afla în incinta blocului G3 unde domiciliaza si a cărui președinta a Asociației de proprietari este, situat în ..1, Sector 3, împreună cu alti locatari. De asemenea, a mai aratat ca in timp ce se afla la cutia postala, a intrat in incinta blocului numita S. Gherghita, care indesa in cutiile postale oferte promotionale.
A mentionat ca, desi exista anunț la vedere, prin care Asociația de Proprietari . nu mai fie introduse oferte promotionale in cutiile postale, acestea putând fi puse in teancuri la vedere pentru a-si lua doar cine dorește, numita S. Gherghita, desi a rugat-o sa nu puna pliante, a inceput sa-i adreseze injurii, motiv pentru care a a invitat-o afara din incinta blocului, fara a o lovi ori a crea scandal.
Petenta a precizat ca, in momentul in care aceasta părăsea incinta blocului, a apărut proprietarul apartamentului nr.9, numitul I. P.-O., cu care nu se afla in relații de prietenie, si care fara a vedea nimic, auzind doar ca i-a cerut sa nu mai puna pliante fiindcă a rupt cutiile postale in timp ce înghesuiau reclamele, a inceput sa o intrebe pe S. Gherghita ce s-a întâmplat, aceasta din urma plangandu-se ca a agresat-o, a lovit-o si injurat-o pe nedrept, lucru total neadevarat.
A fost apelat serviciul 112 si in aproximativ doua minute, s-a prezentat un echipaj de politie format din agent de politie Cardel Nadacin si inca un polițist a cărui identitate nu o cunoaste, care fara sa se prezinte, au inceput sa o injure, sa-i spună ca sunt o adunătura de hoti, scârbe si bețivi, si ca o sa se ocupe el de ei toti, fara sa intrebe ce se întâmplase, ori sa-l caute pe cel ce apelase la servicul de urgenta 112 I. P.-O., care nu a făcut altceva decât sa cheme servicul de urgenta si apoi sa plece, fara a semna ca martor pe procesul-verbal de contravenție.
A sustinut ca nu a existat niciun scandal asa cum Ag. Cardel Nadacin a menționat in procesul-verbal ., nr._ (contestat), in realitate ea fiind cea care a fost injurata de S. Gherghita si ca Ag. Cardel Nadacin nu a fost de fata si nu avea cum incadra o astfel de fapta inexistenta la art.2, pct.24, Legea nr.61/1991. A mai aratat ca desi a menționat ca nu este de acord cu cele reținute in procesul-verbal, nu exista niciun martor trecut la aceasta rubrica, deoarece nici nu avea cum sa puna pe cineva sa semneze pentru o fapta inexistenta, nici chiar cel care a apelat la 112, nu a dorit sa semneze nimic, acesta plecând la apariția politiei.
Petenta a precizat ca, la rubrica mențiuni a contestat faptul ca, nu este de acord cu ceea ce a menționat agentul de politie Cardel Nadacin, care intelege sa aplice niște contravenții dupa bunul lui plac, folosind injurii si cuvinte jignitoate doar pentru a intimida, situație in care intelege sa formuleze plângere penala si impotriva sa pentru purtare abuziva si abuz in serviciu.
A sustinut ca aplicarea amenzii conform art.3, pct.24, din Legea nr.61/1991, chiar si în cuantumul minim al acesteia de 200 lei este un abuz flagrant, atâta timp cât ea a fost cea injurata.
De asemenea, a aratat că nu a tulburat în niciun fel liniștea publică, neavând motive să țipe puternic și să faca gălăgie, așa cum în mod abuziv s-a reținut în procesul-verbal, agentul de politie a sancționat-o doar pe ea pentru niște fapte imaginate doar de dânsul, considerându-o ultimul om ori vreun vagabond cu care este obișnuit, dovadă fiind inclusiv mențiunile pe care a ținut în mod expres să le treacă, atâta timp cat ea se afla in incinta blocului unde locuieste, iar S. Gherghita era cea care prin actele si faptele dânsei trebuia sancționată.
Mai mult decât atât, a mentionat ca, atâta timp cât a fost aplicată o sancțiune pentru niște fapte inexistente, se poate observa că în conformitate cu prevederile O.G. nr.2/2001 nu putea fi aplicată nici sancțiunea avertismentului, conform art.5, alin.2, lit.a din O.G. nr.2/2001, atâta timp cât faptele au fost reținute foarte succint în procesele verbale încheiate, nereieșind din descrierile făcute necesitatea aplicării vreunei sancțiuni, însă acesta sancțiune a fost considerată probabil prea blândă, pentru cineva care nu a încălcat nicio prevedere legală, considerându-se că aplicarea unor sancțiuni unei persoane care nu a făcut nimic altceva decât sa ii ceara unei persoane necunoscute sa nu mai puna pliante. In opinia Ag. Cardel Nadacin considerând probabil ca prin acțiunea s-a îmbogățit bugetul statului, nefiind importantă o individualizare a sancțiunii pentru fiecare persoană, fără a se ține cont de sancțiunea aplicată proporțional cu fapta săvârșită, ori o analiză simplă a faptei imputate pentru a se constata existența unui raport de cauzalitate între o așa zisă faptă și consecințele acesteia (dacă ar fi existat), mergându-se pe premiza "i-am aplicat o amendă, că știe ea de ce", fapt inadmisibil într-un stat de drept.
A aratat ca in prezent ocupa funcția de președinte a asociației . reiese și din adeverința atașată, nu a săvârșit niciodată vreo fapta de a fi înscrisa in cazierul judiciar ori vreo amenda contravențională.
Totodata, a sustinut ca, in opinia sa, numitul I. P.-O., nefiind in relații de prietenie cu ea, a găsit momentul potrivit pentru a-i crea o situație neadevarata si defăimătoare, in condițiile in care a devenit președinta asociației in detrimentul bunului sau prieten fostul președinte P. N., cu care asociația are patru procese câștigate, toate cu reclamantul P. N., iar conform anexei 3, a solicitat mutarea imobilului la alta Secție de Politie datorita lipsei totale de profesionalism, fapt cunoscut de ag.Cardel Nadacin, care i-a spus printre altele ca "stie foarte bine cum a ajuns ea președinta hoților din asociație".
In drept, au fost invocate disp. art.5, alin.2, lit.a, art.31, alin. 1 si art.32 din OG nr.2/2001, Legea nr.218/2002 actualizata, completată cu prevederile Legii nr.60/2009 art. 41, Codul de etică si deontologie al polițistului art. 14, alin. (3), Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborat cu prev. art. 158, art.194, art.453 si art.583 C.pr.civ.
In dovedire, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, cu interogatoriu, cu martorii C. V., B. M., I. M., cu interogatoriui Ag. C. C., cu inregistrari video. Odata cu actiunea, la dosar au fost depuse inscrisuri - filele11-22.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 20 lei (f. 3)
La data de 29.05.2014 intimata a depus intampinare la plangerea petentei N. S., solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata si mentinerea atat a procesului verbal de contraventie . nr._/31.03.2014 ca legal si temeinic incheiat, cat si a sanctiunii aplicate ca legal si corect individualizata.
In motivare, intimata a aratat ca prin procesul verbal mai sus-mentionat, petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 R, în sarcina acesteia reținandu-se că, în data de 31.03.2014, ora 10.00, în timp ce se afla pe .. 1, a provocat scandal împotriva numitei S. G. pe motiv că aceasta împărțea pliante în blocul G3, situat pe .. 1. In conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 61/1991 R, constituie contravenție săvârșirea următoarei fapte, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune: pct. 24 „provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice", iar săvârșirea contravenției prev. de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 R se sancționează conform art. 3 alin. 1 lit. c) din același act normativ cu amendă de la 200 lei la 1000 lei.
A aratat ca în data de 31.03.2014, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ocazie cu care a fost direcționat prin dispeceratul 112 să se deplaseze pe .. 1, în scara blocului G3, unde s-a reclamat un scandal între două persoane. La fața locului, agenții de poliție au luat legătura cu reclamanta Ștefanescu G., care le-a relatat polițiștilor că lucra la o firmă de impărțit pliante publicitare, iar printre blocurile la care a fost desemnată să împartă se afla și blocul unde a fost constatată fapta. Cu ocazia interpelării, reclamanta a comunicat că se afla în scara blocului, ocazie cu care a fost surprinsă de petentă, care susținea că avea calitatea de președinte al Asociației de Proprietari a blocului, și care i-a cerut pe un ton vulgar și amenințător să nu mai împartă pliante în scara acelui . vedere acest ton amenințător și faptul că petenta i-a răsturnat căruciorul cu pliante, reclamanta a apelat prin S.N.U.A.U. 112 la sprijinul unui echipaj de poliție.
Ulterior, intimata a precizat ca, în prezența organelor de poliție, petenta a provocat scandal manifestând o atitudine sfidătoare chiar și față de organele de poliție. In consecință, petenta a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 61/1991 R.
Privitor la legalitatea procesului-verbal contestat, intimata a susutinut că acesta indeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat sa se aiba în vedere dispozițiile art. 270 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii" coroborate cu dispozițiile art. 269 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter ".
A aratat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate.
De asemenea, a precizat faptul ca dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil, iar, conform art. 249 din noul Cod de procedură civilă, „ cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege", astfel că procesul-verbal de contravenție în cauză are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului atâta timp cât acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă.
A mai aratat că tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen și nesancționarea pecuniară a acestora pot determina agravarea fenomenului, în acest mod dispozițiile legale nemaiatingându-și finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravențională reprezintă o expresie specifică a responsabilității sociale conform căreia fiecare persoană trebuie să își asume și să suporte consecințele faptelor sale. Aplicarea imediată, continuă și necondiționată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natură să asigure protecția eficientă a societății, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze și să înfrângă excesele persoanelor fizice/juridice.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri (f. 25-29), proba testimoniala cu martorii I. P. O. și Ș. G.. Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestatoare a probei testimoniale, a aratat ca se opune audierii în calitate de martor a oricărei alte persoane prevăzute in art. 315 din noul Cod de procedură civilă.
In drept, intampinarea a fost motivata pe disp. art. 205 din Codul de procedura civila.
La data de 25.06.2014, petenta a depus raspuns la intampinaresolicitand anularea procesului verbal . nr._/31.03.2014 ca nelegal, netemeinic si abuziv, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, petenta a aratat ca, astfel cum reiese din conținutul întâmpinării formulată de intimata, invitația adresată numitei Ștefânescu Gherghița de a nu mai pune pliante în incinta blocului G3 s-a petrecut în incinta condominiului, și nu cum în mod neîntemeiat susține reprezentantul pârâtei, cum că presupusa faptă de tulburare a liniștii și ordinii publice s-ar fi petrecut pe domeniul public. De asemenea, a aratat ca așa cum se poate observa din înregistrarea video, a existat o discuție în contradictoriu, în care numita Ștefanescu Gherghița, era rugată să nu mai pună pliante in cutiile poștale ale Asociației, deoarece acestea sunt prea mici, iar pliantele introduse forțat împiedică primirea corespondenței locatarilor, iar cele mai multe dintre acestea sunt găsite pe jos, deoarece nimeni nu le citește și toată lumea caută să scape de ele.
In concordanță cu prevederile legale în materia contravențională, cel ce încheie procesul verbal de contravenție trebuie să constate fapta imputată celui sancționat în mod direct, pentru o normală și legală încadrare a faptei constatate, precum și o justă și temeinică descriere a acesteia, fapt care nu a fost respectat de către agentul de poliție Cardel M., care a aplicat o contravenție, fară ca măcar să înțeleagă scopul pentru care a fost chemat. In realitate, agentul Cardel M. a aplicat o sancțiune fară a cunoaște ce s-a intâmplat, unde și de către cine.
Totodata, petenta a sustinut ca, la o simplă analiză doar a celor menționate în procesul-verbal de contravenție, coroborat cu motivarea din întâmpinare, se poate observa foarte ușor că motivul pentru care s-a solicitat intervenția organelor de poliție prin Serviciul de Urgență 112 este nul neîntemeiat și abuziv, atâta timp cât nu exista nicio urgență, nu avusese loc nicio faptă de natură a atrage răspunderea vreunei persoane, ci doar o discuție în incinta locului G3, . N. Ș., în incinta căruia a solicitat persoanei care punea pliante să nu mai îndese pliantele în cutiile poștale. In aceste condiții, prezența unui agent de poliție și motivul solicitării serviciului de urgență nu-și aveau rostul, situație în care din punctul sau de vedere cea care trebuia să fie sancționată era chiar Ș. G. pentru apelarea abuzivă a Serviciului de urgență, și nu administratora blocului G3 care îi solicitase să nu mai pună pliante prin forțarea cutiilor poștale și să părăsească imobilul. Simplul fapt că a existat o discuție în contradictoriu în incinta unui imobil, între două persoane, nu este de natură a întruni elementele constitutive ale unei contravenții, atata timp cât nu s-a întâmplat nimic altceva, ci doar așa cum precizează pârâta o așa numită temere a acesteia deoarece îi căzuseră niște pliante din cărucior.
Deși în virtutea jurisprudentei CEDO, care a consacrat faptul ca domeniul contraventionalului este asimilat celui penal, iar sarcina probei revine celui care acuza, petenta a sustinut ca sancționarea sa contravenționala, in condițiile absentei oricărei probe-fapt recunoscut de catre agent constituie un abuz de drept.
Astfel, a mentionata ca susținerile intimatei DGPMB nu pot ti primite, intrucat ele răstoarnă sarcina probei, sarcina care revine si organului care acuza, respectiv intimatei. Potrivit CEDO cauza „Ozturk vs. Germania”si cauza „A. vs. Romania-2007", precum si a Deciziei Curții Constitutioanale nr. 251 din 12 iunie 2003 referitoare la excepția de neconstitutionalitate a unor dispoziții din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a statuat ca orice acuzat are dreptul la un proces echitabil, iar noțiunea de "contravenient" in dreptul administrativ folosita de legiuitor nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăție, fiind asimilata unei proceduri penale. Ca atare, jurisprudenta constanta a instanțelor de judecata in materie contraventionata a consacrat in practica dupa cum urmeaza: contravenția este subsumata noțiunii de acuzație in materie penala;sarcina probatiunii incumba partii care a aplicat sancțiunea contravenționala, contravenientul bucurandu-se de prezumția de nevinovăție care nu poate fi rasturnata in lipsa unor probe certe de vinovăție; mențiunile agentutui constatator inserate in procesul verbal nu constituie singura o proba ci dimpotrivă acestuia ii revine sarcina de a dovedi temeinicia si legalitatea procesului verbal.
In aceste condiții, a precizat ca agentul de poliție - agentul constatator, in calitate de reprezentant al Ministerului Administrației si Internelor (instituție care are obligatia de a veghea prin propria lege la funcționarea, aplicarea si respectarea legii) nu poate face abstracție de legislația comunitara, de deciziile Curții Constitutionale si practica instanțelor de judecata in materia ce face obiectul activitalii sale - reprezentantul intimatei a săvârșit un abuz de drept prin emiterea procesului-verbal in lipsa unor mijloace de proba.
Pe de alta parte, a aratat ca sustinerile intimatei, potrivit cărora procesul-verbal de contravenție probează doar prin el insusi, pe deplin, săvârșirea unei fapte contravenționale înseamnă a goli de conținut accesul la justitie si posibilitatea de atacare in instanța a unui asemenea act - ceea ce evident nu putea fi voința legiuitorului, care a prevăzut calea de atac la instanța de judecata".
A precizat ca, in opinia sa numitul Icnim P.-O., nu poate fi ascultat ca martor, atâta timp cât nu a fost de față la discuția dintre contestatoare și intimată, si mai mult decât atât există o dușmănie între acesta și ea, fiind formulată pe numele acestuia o plângere penală pentru infracțiunea de amenințare încă din luna octombrie 2013, iar conform art.315, alin.1, (3) "Nu pot fi. martori cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți.
La termenul din 26.09.2014 instanta a incuviintat pentru petenta proba cu inscrisuri, cu inregistrarea video si proba testimoniala cu martorii C. V. si B. M., pentru intimata proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorii I. P. O. si S. G., iar din oficiu proba cu interogatoriul petentei.
La termenul din 21.11.2014 instanta a administrat proba testimoniala cu martorii B. M. si S. G., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (f. 50, 52, 53).
La termenul din 23.01.2015 instanta a administrat proba cu interogatoriul petentei intrebarile si raspunsurile fiind consemnate in cuprinsul incheierii de la acest termen, precum si proba testimoniala cu martorii B. M. si I. P. O. declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (f. 61-63).
La data de 04.02.2015 petenta a depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._/31.03.2014 petenta a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 31.03.2014, la ora 10.00, .. 1, a provocat scandal împotriva numitei S. G. pe motiv ca aceasta impartea pliante in blocul G3 situat in .. 1, fapta fiind prevăzută de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 alin.1 lit. b) din același act normativ.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii 61/1991 care au fost încălcate au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aiba un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor tării și al normelor de conviețuire socială.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, cu privire la fapta reținută în sarcina petentei, instanța constată că între procesul-verbal și probele administrate există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
Astfel, instanța reține că la baza încheierii procesului verbal au stat declaratiile petentei si a numitei S. G., precum si constatarile efectuate de agentul constatator cu ocazia deplasarii la fata locului (care a putut observa urmele loviturilor pe corpul martorei S. G. si atitudinea petentei fata de martora S. G.), iar aceste probe se coroborează cu declarația martorilor B. M. si I. P. O. si cu inregistrarea video depusa la dosar de petenta (folder player, fisier play, pe cd exista doua inregistrari, insa doar una dintre ele priveste prezenta cauza).
Conform raportului agentului constatator (f. 27), coroborat cu fisa de interventie la eveniment (f. 25) si declaratia martorei S. G. (f. 52 si 53), agentul constatator ajuns la fata locului, ca urmare a apelului telefonic efectuat de S. G., a luat legatura cu S. G. care i-a relatat ca lucreaza la o firma de impartit pliante publicitare la cutiile de scrisori in blocurile unde aceasta este desemnata si cand a ajuns la blocul G3 petenta i-a spus ca nu doreste sa i se aduca pliante la . scandal.
Martora S. G. a declarat ca aflandu-se in blocul in care locuieste petenta, aceasta i-a rasturnat caruciorul in care isi avea pliantele si a agresat-o fizic, aspecte care se coroboreaza cu inregistrarea video (f. 36) din care rezulta ca petenta a tras de caruciorul martorei, rasturnandu-se, i-a luat geanta în care se aflau pliantele, aruncând pliantele pe jos, după care martora s-a indreptat inspre petenta pentru a-și recupera geanta din mainile petentei, moment in care au inceput sa-si aplice reciproc lovituri.
In acest context, trebuie precizat ca petenta este cea care a provocat scandal in conditiile in care a tras de caruciorul martorei S. G. in care isi tinea pliantele și i-a luat geanta în care se aflau pliantele, aruncând pliantele pe jos.
Totodata din coroborarea raspunsului petentei la intrebarea nr. 2 cu declaratia martorului I. P. O. si cu declaratia martorei S. G. si inregistrarea video, in scara 2 in momentul in care petenta a tras de caruciorul martorei S. G. si a inceput sa ii aplice lovituri, mai erau prezente 2 persoane, respectiv I. D. (sotia martoruluiI. P. O.) si Sisu V..
Martorul I. P. O. a declarat ca sotia sa I. D. i-a relatat ca aceasta si Sisu V. i-au spus petentei sa nu mai dea in S. G. ca o omoara, iar Sisu V. a incremenit cand a vazut aceasta scena.
De asemenea, martora S. G. a indicat ca petenta in prezenta agentului constator a incercat sa instige impotriva sa pe locatarii din . langa ei, intrebandu-i daca nu vor pliante de la ea.
Desi petenta a sustinut ca intre petenta si martorii I. P. O. si S. G. ar exista relatii de dusmanie se observa ca aceasta nu a administrat nicio proba din care sa rezulte aceste aspecte, desi petenta avea sarcina probei conform art. 249 Cod procedura civila.
Din coroborarea probelor administrate în cauză instanța reține că la data de 31.03.2014 .. 1, petenta a provocat scandal împotriva martorei S. G. pe motiv ca aceasta impartea pliante in blocul G3 situat in .. 1, tragand de caruciorul in care martora isi tinea pliantele si aplicandu-i acesteia lovituri, scena care s-a petrecut in scara blocului G3, in prezenta numitelor I. D. si Sisu V..
Potrivit art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, republicată, constituie contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
Deoarece în cuprinsul Legii nr.61/1991 nu este definită noțiunea de loc public instanța va avea în vedere disp. art. 184 din Codul Penal, potrivit cărora fapta se considera săvârșita "în public" atunci cand a fost comisa: a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.
În acest context, instanța constată că este îndeplinită cerința legii ca fapta să fie săvârșită în public, scara blocului G3, fiind un loc accesibil publicului, cel putin locatarilor din aceasta scara, iar la momentul savarsirii faptei mai erau doua persoane numitele I. D. si Sisu V..
Totodata, trebuie mentionat ca in doctrina de specialitate s-a apreciat că liniștea și ordinea publică sunt tulburate ori de câte ori climatul pașnic este înlocuit printr-o stare de agitație generală, or tocmai prin fapta petentei care a tras de caruciorul martorei S. G. si care i-a aplicat lovituri, s-a creat o stare de agitație, inexistentă până în acel moment.
Se observa ca inclusiv din probele administrate la solicitarea petentei rezulta situatia de fapt consemnata in cuprinsul procesului verbal de contraventie contestat, neexistand nicio proba care sa se coroboreze cu declaratia petentei conform careia nu a provocat scandal.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petenta constituie contravenția prevăzută de articolul mai sus menționat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 3 lit. b din legea 61/1991, fapta comisă de petentă este sancționată cu amendă între 200 și 1000 lei.
Potrivit. art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În speță, instanța apreciază că nu poate fi aplicată petentei sancțiunea avertismentului având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, într-un loc public, precum și având în vedere atitudinea petentei care nu a recunoscut fapta, neînțelegând semnificația și gravitatea faptelor sale.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată si va menține procesul – verbal de contraventie . nr._/31.03.2014, ca fiind legal și temeinic întocmi.
În ceea ce privește solicitarea petentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă “Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, or în speță intimata nu a pierdut procesul, petenta fiind cea care se află în culpă procesuală în condițiile în care acțiunea formulată de aceasta a fost respinsă, motive pentru care va respinge ca neîntemeiată și cererea formulată de petenta privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu disp. art. 453 Cod procedură civilă și cu principiul disponibilității acțiunii civile, instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea contravențională formulata de petenta N. S.- CNP_- cu domiciliul ales - sector 3, București, AL.BARAJUL LOTRU, nr. 6, ., ., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 19, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal de contraventie . nr._/31.03.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. I. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 234/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
