Plângere contravenţională. Sentința nr. 1572/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1572/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1572/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1572
Ședința publică din data de 10.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte - N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul G. N. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, intervenient M. M. și asigurator O. V. SA și C. I., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 10.02.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2014, sub nr._, petentul GIMBASANU N. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimata D. – B. RUTIERĂ solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.05.2014.
În motivare, petentul a arătat că este conducător auto profesionist și lucrează la ASIL TRAVEL SRL. În activitatea sa are obligația de a prelua copii de la domiciliu și după terminarea orelor trebuie să-i transporte acasă.
În ziua de 22.05.2014 circulând pe . direcția . . circulat pe axa drumului, banda 2, deoarece pe bulevard se efectuau lucrări de reparații. A fost nevoit să schimbe banda de mers și să vireze la stânga, moment în care l-a acroșat un autoturism, marca VW Golf, având nr. de înmatriculare_ . Atât petentul cât și conducătorul auto cu care s-a acroșat, au parcat mașinile pe o stradă laterală, petentul având copii în microbuz. Neputându-i lăsa singuri, i-a înmânat celuilalt șofer asigurarea RCA, talonul mașinii, permisul de conducere și cartea de identitate în vederea rezolvării accidentului pe cale amiabilă, fapt care arată buna lui credință în rezolvarea conflictului.
Petentul i-a propus acestuia ca după ce transportă copiii la domiciliul lor, să se întâlnească și să meargă împreună la organele de poliție. Acesta a afirmat că în acea zi nu poate merge, iar petentul neputând să meargă a doua zi deoarece sarcinile de serviciu ale sale îi impuneau să se deplaseze în Sibiu, cu delegație de la Facultatea Lumina.
Petentul mai arata ca a stat în Sibiu, în interes de serviciu zilele de 23 și 24.05.2014. Întors în București s-a prezentat la B. Rutieră – Accidente Ușoare. Acolo a declarat modalitatea faptică a accidentului, neputând să se deplaseze cu microbuzul, pe 25.05.2014 întrucât era o zi de duminică, a mers pe 26.05.2014 cu microbuzul.
Față de cele arătate mai sus menționează faptul că nu s-a putut prezenta în termen de 24 de ore de la evenimentul rutier întrucât ea în cursă la Sibiu.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin serviciul Registratură, la data de 30.07.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 26.05.2014 contravenientul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art.54 alin.1 și art.79 alin.1 lit.b) ambele din OUG nr. 195/2002, republicată, fiindu-i întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.05.2014.
Potrivit prevederilor art. 54 alin.1 din OUG nr. 195/2002 „conducătorul de vehicul care execută o manevră a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.”
De asemenea art.79 alin.1 lit. b) din OUG nr. 195/2002 prevede: „conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urmă căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Arata in esența ca simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția. De asemenea, intimata solicită instanței să aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, care determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 15 și 16 din OG nr. 2/2001, art. 54 alin.1 și art. 79 alin.1 lit. b) din OUG 195/2002.
Prin serviciul Registratură, la data de 22.09.2014, petentul a depus la dosar precizarecu privire la desfășurarea evenimentului petrecut în trafic la data de 22.05.2014.
Petentul a menționat că este angajat al unei grădinițe particulare în funcția de șofer. În această calitate, obligația sa este de a prelua copiii dimineața de la domiciliu cu microbuzul și de a-i aduce înapoi după amiaza. Ținând cont că transportă copii, atenția sa la volan este sporită și nu face exces de zel pe șosele evitând întotdeauna pe cât posibil orice posibilitate de producere a unui accident. Circulând zilnic pe acest tronson știa că se efectuează lucrări în zonă spre deosebire de celalalt șofer care locuiește în sectorul 1.
Astfel că în data de 22.05.2014 în timp ce se afla pe banda a doua de mers pe . fost acroșat de conducătorul autoturismului VW Golf cu nr. de înmatriculare_ . Acesta circula pe banda a treia de mers în aceeași direcție cu petentul. Având în vedere că pe . acea dată se efectuau lucrări de amenajare a bordurilor spațiului verde ce separa sensurile de mers pe bulevard, fiind ocupată banda a treia de mers cu material de construcții și de muncitorii care lucrau, șoferul autoturismului_ circulând cu viteza și crezând ca are timp să schimbe direcția de mers pe banda a doua pe care circula petentul pentru a evita o coliziune cu muncitorii aflați pe banda a treia de mers l-a acroșat pe petent.
Este total mincinos ce a declarat conducătorul auto, că petentul l-ar fi acroșat pe el, când de fapt, petentul a fost cel acroșat. Fiind de buna credință și văzând că avariile sunt minore și la o mașină și la cealaltă petentul a fost de acord să îi dea copii după buletinul său și RCA pentru a completa acesta formularul de constatare amiabilă, urmând ca ulterior, după ce lăsa toți copiii acasă să se întâlnească pentru a semna formularul.
Acesta nu l-a mai sunat și nici nu i-a mai răspuns la telefon. A doua zi, așa cum a depus și la dosar petentul a fost nevoit să plece în interes de serviciu din localitate.
În acest sens petentul invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speță, agentul constatator fiind nevoit să probeze fapta reținută în sarcina contravenientului. În procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe și concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei.
In cauza, potrivit art.33 alin.2 din OG nr.2/2001 au fost citați si societățile de asigurări precum si celalalt conducător auto implicat, in calitate de intervenient forțat.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constata următoarele:
In fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.05.2014 (f.6) emis de către intimata, petentului i-a fost aplicat sancțiunea contravenționala constând in amenda în cuantum total de 680 de lei (respectiv 340 lei in 2 zile lucrătoare), 4+4 puncte penalizare și sancțiunea complementară suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În sarcina sa s-a reținut că la data de 22.05.2014, ora 17.00, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers către stânga, către . in coliziune cu autoturismul_ condus de intervenientul forțat M. M. in aceeași direcție. De asemenea s-a mai reținut in sarcina sa, faptul ca nu s-a prezentat in termen de 24 ore la politie pentru a declara accidentul rutier, incalcand astfel art.54 alin.1 din OUG nr.195/2002 si art.79 alin.1 lit. B OUG nr.195/2002, fapte care constituie contravențiile prevăzuta de art.100 alin. 2 si 3 lit.g si art. 108 alin.1 lit. b pct.3 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In drept, conform dispozițiilor art.34 din OG 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Plângerea a fost depusă cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 79 alin.1 lit.b coroborat cu art. 100 alin.3 lit.g din OUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, nerespectarea acestei obligații legale constituind contravenție sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. De asemenea, potrivit art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Nerespectarea acestei obligatii legale constituie contraventie si se sanctioneaza, potrivit art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct 3 din acelasi act normativ, cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni (4-5 puncte amenda) si puncte penalizare, ca sanctiune complementara.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de valabilitate și de temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i petentului, care are obligația de a propune și a aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând procesul verbal . nr._ din data de 26.05.2014 prin prisma condițiilor de legalitate instanța constată că acesta îndeplinește prevederile de art.16 și art.17 din O.G. nr.2 /2001, iar la secțiunea alte mențiuni este consemnat faptul că a fost in delegație, dovedind cu foia de parcurs.
Astfel, procesul-verbal conține in mod corespunzător data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea tuturor circumstanțelor în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, instanța retine ca petentul a semnat pentru înmânarea procesului verbal la data de 26.05.2014.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).
Totodată, trebuie avută în vedere și Hotărârea pronunțată în cauza N. G. c României în care Curtea a stabilit că ,, Dacă este cert că, așa cum rezulta din hotărârea judecătoriei, instanțele naționale așteptau ca reclamanta să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării,,.
Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, cade exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile. Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 249 Cod pr. civil potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că petentul a învederat prin plângere că nu a savarsit contravențiile reținute in sarcina sa, susținând pe de o parte ca nu a incalcat nici o regula de circulație, vinovat de producerea accidentului considerându-l pe intervenientul forțat, iar pe de alta parte, ca nu s-a putut prezenta la politie in termen de 24 de ore pentru declararea accidentului intrucat a fost plecat in delegație, t în Sibiu, în interes de serviciu zilele de 23 și 24.05.2014 si ulterior după ce s-a întors în București s-a prezentat la B. Rutieră – Accidente Ușoare.
Instanța retine ca petentul are o versiune oscilanta a modului in care s-a produs accidentul, in sensul ca din cuprinsul declarației din data de 25.05.2014 rezulta ca a afirmat ca a dat semnal stânga si nu a observat autoturismul celalalt, fiind in punctul mort, care circula in aceeași direcție, care l-a acroșat pe partea stânga bara si aripa(f.18), in timp ce prin cererea de chemare in judecata inițiala a declarat ca a fost nevoit sa vireze (din cauza lucrărilor de construcție din zona) si sa schimbe banda de mers, moment in care s-a acroșat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Din chiar planșa realizata de petent in declarația din fata organului de politie, respectiv din poziționarea vehiculelor rezulta ca a virat stânga, deși in partea sa stânga se afla in imediata apropiere celalalt vehicul, condus de intervenientul forțat care se deplasa înainte(f.18 verso).
Cu toate ca susține ca nu el este vinovat de producerea accidentului rutier, petentul a declarat ca i-a înmânat celuilalt conducător auto asigurarea RCA, talonul mașinii, permisul de conducere si actul de identitate.
Din probele administrate in cauza (declarațiile celor doi conducători auto f.19, f.18, a procesului verbal întocmit de agentul constatator) si din susținerile parților, rezultă că cei doi conducători auto nu au reușit sa se inteleaga sa întocmească in acel moment o constatare amiabila, si nici sa se prezinte împreuna la organul de politie.
Susținerea petentului în sensul că nu s-a prezentat la unitatea de poliție întrucât a fost plecat in delegatie la Sibiu in urmatoarele doua zile dupa producerea accidentului, desi a dovedit ca . plecat in interes de serviciu in datele de 23.05._14( foia de parcurs care poarta viza controlului ISCTR din data de 24.05.2014 fila 7) nu poate fi luată în considerare de către instanță ca fiind un caz de forta majora sau caz fortuit pentru a-l exonera pe petent de răspunderea contravențională, atât timp cât rezulta din materialul probator ca accidentul a avut loc in data de 22.05.2015, orele 17.00, iar petentul a plecat a doua zi, 23.05.2015 in delegatie, ca atare avand un timp rezonabil sa se prezinte la politie in cursul zilei de 22.05.2015, acesta cunoscand faptul ca a doua zi urma sa plece in delegatie in afara Bucurestiului.
Rațiunea incriminării contravenției este de a nu exista accidente auto nedeclarate de către conducătorii implicați, dar și asigurarea condițiilor necesare pentru identificarea cu operativitate de către autorități a conducătorilor auto implicați în accidente, precum și păstrarea unei evidențe clare a evenimentelor rutiere soldate cu pagube material.
Așadar, întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului verbal de contravenție și întrucât în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a acestuia, instanța constată că forța probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu privire la sancțiuni, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptelor reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunile prevăzute de art.100 alin. 2 si 3 lit.g si art. 108 alin.1 lit. b pct.3 din OUG nr.195/2002 în mod legal.
Pentru stabilirea acesteia, agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, stabilind numărul minim de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța reține că atât sancțiunile principale ale amenzilor aplicate(340 lei pentru fiecare fapta contravenționala) cât și cea cu cate 4 puncte de penalizare pentru fiecare contravenție, sunt proporționale cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art.98 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002.
Astfel, instanța are în vedere că fapta de a nu se asigura la schimbarea direcției de mers, cu atât mai mult cu cat in momentul producerii accidentului, in microbuz erau copii, are o anumită gravitate prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa si a celorlalți pasageri din vehicul, a celorlalți participanți la trafic cât și a locuitorilor din zonă.
Față de cele expuse anterior, instanța, în baza art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.05.2014 de către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/26.05.2014 formulată de petentul G. N., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, intervenientul forțat M. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 1 și asigurătorii: O. V. SA, cu sediul în București, ., sector 1 și C. I. cu sediul în București, .. 5-7, parter-demisol, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.02.2015.
Președinte Grefier
N. C. N. D.
C.N./D.N.
7ex./02.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1631/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Uzucapiune. Sentința nr. 1580/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
