Plângere contravenţională. Sentința nr. 2893/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2893/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2893/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 2893
Ședința publică din data de 02 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cauzei civile privind pe petenta C. T. G. SRL și pe intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect „plângere contravențională.”
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 martie 2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 23.12.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta C. T. G. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .-DC nr._/04.12.2013.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru executarea neautorizată de lucrări de construcții pe terenul situat în .. 62E, sector 3, București, în temeiul art.26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 raportat la art. 26 alin. 1 lit. a din aceeași lege.
Petenta a susținut că dreptul de a constata contravenția și de aplica amenda era prescris la momentul întocmirii procesului verbal, împrejurare ce atrage nulitatea acestuia, întrucât construcția a fost finalizată în luna august 2011, având în vedere că potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. Potrivit Deciziei nr. 7/20.11.2000 pronunțată în Recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, data săvârșirii faptei în cazul construcțiilor finalizate este data terminării construcției, moment din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție.
Petenta mai susține că amenda aplicată, în cuantum de 20.000 lei, este foarte mare, raportat la limitele amenzii, respectiv 1.000 lei și 100.000 lei și la gradul de pericol social al faptei. Astfel, presupusa contravenție nu a prejudiciat sau vătămat drepturile unor terțe persoane, nu a produs urmări grave, aducând o atingere minimă ordinii și valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției.
În drept, OG nr. 2/2001, Legea nr. 50/1991.
În dovedirea plângerii, a depus la dosar proces verbal de contravenție (filele 9-11).
La data de 26.03.2014 intimata a formulat întâmpinare (filele 29-31), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că la data de 26.11.2013 s-a efectuat un control la imobilul situat în .. 62E, sector 3, București, ocazie cu care s-a constatat că pe terenul situat la adresa respectivă erau edificate următoarele construcții: împrejmuire perimetrală cu gard de lemn, iar la stradă de cărămidă cu înălțime de 1 m, imobil demisol+parter+pod cu destinație de restaurant și anexe, având o suprafață construită demisol 120 mp și suprafață construită parter 380 mp, pe latura dreaptă a imobilului exista o terasă acoperită pe structură de lemn în suprafață de 80 mp, iar pe latura stângă se afla o anexă și un cuptor în suprafață de 30 mp, restul curții fiind dalată, amenajată pentru terasă sezonieră deschisă. În urma controlului s-a constatat că petenta a executat lucrările menționate fără a deține autorizație de construire, motiv pentru care a fost întocmit procesul verbal de contravenție nr._/04.12.2013 prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei și, complementar, i s-a pus în vedere petentei să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire.
Intimata a mai arătat că procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, apreciază că procesul verbal este temeinic întocmit, având în vedere dispozițiile legale care prevăd că executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire. Cu privire la prescripția dreptului de a constata contravenția intimata a arătat că, potrivit art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, în cazul contravențiilor continue, termenul de prescripție începe să curgă de la data constatării faptei. Mai mult, petenta nu neagă săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa ci doar invocă prescrierea dreptului de a constata contravenția. Intimata a mai arătat că sancțiunea a fost corect individualizată.
Intimata a invocat jurisprudența CEDO potrivit căreia petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, instanța trebuie să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de temeinicie care poate fi răsturnată de către petent în măsura în care administrează un probatoriu corespunzător.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod procedură civilă, Legea nr. 50/1991, OG nr. 2/2001.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri, respectiv procesul verbal de contravenție contestat (filele 32-33), certificat de urbanism (fila 34), contract de închiriere (filele 35-37), procese verbale de contravenție (filele 38-40), planșe foto (filele 41-45).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse cele menționate, precum și proba cu expertiza în specialitatea construcții în cadrul căreia a fost întocmit de către ing. T. L. și depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 80-149).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .-DC nr._/04.12.2013 încheiat de Consiliul Local Sector 3 - Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 - Direcția Control - Serviciul disciplina în construcții și afișaj stradal, petenta . SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru executarea neautorizată de lucrări de construcții pe terenul din .. 62E, sector 3, București, fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991, sancționată potrivit alin. 2 al aceluiași articol.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea (…) ascultă pe cel care a făcut-o (…) administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii”. În consecință, acest text de lege, coroborat de art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată că fapta a fost săvârșită de petent și corect reținută în procesul-verbal de contravenție.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța verificând forma procesului-verbal de contravenție, reține, contrar susținerilor petentului, că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OG 2/2001 și ale Legii nr. 50/1991, iar mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 sunt inserate, astfel încât criticile petentului de nelegalitate, nu pot fi primite.
La analiza din oficiu a legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat prin prezenta plângere, se constată că agentul constatator a îndeplinit cerințele legale, de formă și de fond, pentru valabilitatea procesului-verbal.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a constata contravenția, invocată de petentă, instanța reține următoarele:
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert T. L. (filele 80-87) a rezultat că petenta a început, în regie proprie, la data de 01.07.2011, execuția lucrărilor iar data finalizării construcției poate fi situată în perioada 30.11.2011 – 31.01.2012 inclusiv, perioada de execuție fiind analizată de expert pe baza documentelor prezentate de părți și a expertizării construcției ce face obiectul litigiului (fila 86). De altfel, petenta, în ședința publică din 23 februarie 2015 a susținut că, la data de 26 noiembrie construcția era finalizată însă nu și finisată integral, ceea ce înseamnă, de fapt că la acel moment construcția era ridicată și au continuat lucrările de finisare. Construcția se consideră terminată la data ultimelor lucrări de execuție, în care se includ și lucrările de finisaje.
Potrivit art. 31 din Legea r. 51/1991 dreptul de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunile prevăzute de art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Fapta de a executa lucrări de construcție fără autorizație. Astfel cum este descrisă în art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 este o faptă continuă care are ca moment de început data la care s-au început lucrările de construcție și ca moment de epuizare la data la care construcția este ridicată și finalizată în totalitate. Prin urmare, fiind o faptă continuă, data săvârșirii faptei, la care se referă art. 31 din Legea nr. 50/1991 este dată de data finalizării în totalitate a construcției. Din coroborarea raportului de expertiză cu susținerile petentei, perioada de finalizare a lucrării este situată între 30.11.2011 și 31.01.2012, dat fiind că ulterior datei de 26 noiembrie, cum a mărturisit și petenta, s-au continuat lucrările la construcția ridicată, cu lucrări de finisare, astfel că data săvârșirii faptei descrisă în procesul-verbal se situează în mod cert ulterior datei de 26.11.2011 (indicată de petent ca moment la continuării lucrărilor de finisaje), cel mai devreme la începutul lunii decembrie 2011 și cel mai târziu în ultima zi a lunii ianuarie 2012.
Din procesul-verbal de contravenție, încheiat la data de 04.12.2013, se reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost constatată la data de 26.11.2013, orele 14,00 (fila 9). Termenul de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991 a început să curgă astfel cel mai devreme în 01.12.2011 (conform concluziilor raportului de expertiză) și are termen de împlinire 01.12.2013.
Chiar dacă instanța ar avea în vedere doar susținerile petentei și ar aprecia astfel că data de 27.11.2011 (dat fiind că după ziua de 26 noiembrie lucrările de finisaj au continuat) este data săvârșirii faptei, constatarea contravenției făcută la data de 26.11.2013 este făcută în termenul de prescripție, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora termenul de prescripție început la 27.11.2011 are ca dată de împlinire 27.11.2013, ori fapta contravențională a fost constatată la 26.11.2013 în termenul de prescripție. Chiar dacă cele două momente ar fi coincis, la 26.11.2013, raportat la data indicată de petentă, 26.11.2011, constatarea contravenției, care are efect întreruptiv, are prioritate, având în vedere că prescripția s-ar fi considerat împlinită la sfârșitul zilei de 26.11.2013.
Contrar susținerilor petentei, constatarea faptei contravenționale s-a făcut în termenul de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Față de cele reținute se constată că fapta contravențională este în mod corect și complet descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat și a fost în mod corect și judicios încadrate în textele de lege, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare, privind regimul juridic al contravențiilor, constatată în termenul de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.
De asemenea, instanța reține că nu există motive de nulitate relativă care să-l fi pus pe petent în imposibilitatea de a-și formula apărări împotriva procesului-verbal ori în imposibilitate de a contesta procesul-verbal, cale pe care, de altfel, a și urmat-o.
În consecință, verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 50/1991 coroborat de dispozițiile OG nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petenta nu a negat faptul că a ridicat construcția din București, .. 62E, sector 3, București fără a deține autorizație de construire, apărările formulate de aceasta fiind, pe de o parte faptul că la data constatării contravenției dreptul intimatei era prescris în raport de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991, apărare respinsă de instanță prin argumentele expuse anterior și, pe de altă parte că sancțiunea aplicată este disproporționată față de pericolul concret al faptei săvârșite.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât potrivit legii, să constituie infracțiuni: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute de art. 3, fapta fiind sancționată, potrivit art. 26 alin. 2 cu amendă de la 1000 lei la 100.000 lei.
Petenta a executat lucrările de construcție fără a avea autorizație de construcție, faptă descrisă în mod corect și complet în procesul verbal de contravenție. De asemenea, instanța reține că, de principiu, executarea de lucrări de construcție fără autorizație, prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere că, în lipsa autorizărilor există riscul executării unor lucrări de construcție care nu respectă dispozițiile tehnice în materie cu riscul executării unei construcții instabile, consecințele acestei fapte fiind grave. Pe de altă parte, o construcție executată fără autorizație (care se eliberează pe baza înscrisurilor ce face posibilă nu numai verificarea rezistenței și stabilității construcției dar și elementele de estetică urbană) poate să nu se încadreze în planul de urbanism. Or toate acestea conferă generic un grad de pericol social ridicat faptei de a construi fără autorizație.
În speță însă instanța constată că, ulterior sancționării sale, petenta s-a conformat dispozițiilor legale, astfel că la data de 09.01.2015 a obținut autorizația de construire nr. 8 emisă de Primăria Sectorului 3 București (fila 140).
Față de cele reținute, în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța apreciază, astfel cum a susținut petenta, că acest principiu nu a fost respectat în momentul stabilirii în concret a sancțiunilor.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei concret săvârșite, iar potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Având în vedere datele concrete ale faptei instanța apreciază că, în speță, în concret, sancțiunea principală a avertismentului este suficientă pentru fapta reținută în sarcina petentei, pentru a i se atrage atenția acesteia asupra obligațiilor ce îi revin în materie și la consecințele faptelor sale.
Instanța nu contestă veridicitatea susținerilor intimatei potrivit cărora pericolul social al faptei este un element intrinsec, în legătură directă cu legislația în materia executării de lucrări de construcții. Fără dubiu este că gradul de pericol social al faptei este, de principiu, ridicat, însă la aplicarea fiecărei sancțiuni trebuie păstrată proporționalitatea între fapta concret săvârșită și sancțiunea aplicată. Cu alte cuvinte, în speță, în momentul aplicării sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul social concret al faptei analizate, pornind într-adevăr de la existența pericolului social generic care a și determinat încadrarea acestei fapte ca fiind una contravențională.
Conduita petentei, de la momentul constatării contravenției a fost aceea de conformare și de intrare în legalitate, situație ce a condus, în final, la eliberarea autorizației de construire. Se apreciază astfel că petenta a realizat importanța și gravitatea faptei sale încă de la momentul constatării contravenției și în mod special de la data încheierii procesului-verbal de contravenție. Emiterea autorizației presupune și analiza celor două condiții minime menționate în legătură cu rezistența construcției și încadrarea sa în planul de urbanism, astfel că, la acest moment se poate constata că, la ridicarea construcției, petenta a avut în vedere aceste condiții.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază, date fiind împrejurările concrete ale săvârșirii contravenției, având în vedere și conduita contravenientei după încheierea procesului-verbal, cum s-a menționat, precum și convingerea pe care și-a format-o în sensul că aceasta se va abține pe viitor la efectuarea de construcții fără a obține în prealabil autorizația de construire și aceasta chiar fără aplicarea unei amenzi contravenționale – apreciază că amenda în cuantum de 20.000 lei nu este proporțională cu pericolul social concret al faptei contravenționale, avertismentul fiind suficient pentru a îndeplini funcția preventivă și cea represivă a sancțiunii contravenționale.
Față de toate cele reținute, instanța urmează să admită în parte plângerea și să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, în cuantum de 20.000 lei, aplicată petentei prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .-DC nr._/04.12.2013, cu sancțiunea avertismentului. În temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda acesteia ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta C. T. G. SRL, J40/_/2010, CUI_, cu sediul în sector 3, București, .. 55, ., . în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, C._, cu sediul în sector 3, București, .. 3 și în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale constând în amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție .-DC nr._ din 04.12.2013 cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă acestuia să respecte dispozițiile legale în materie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
4 ex/07.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2873/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2881/2015. Judecătoria... → |
|---|
