Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 368/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 368/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 368/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 368
Ședința din Camera de Consiliu din data de 19.01.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. K. ROMANIA SRL în contradictoriu cu pârâta A. K. A., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cererea se judecă în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu disp. art. 131 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, prin raportare la art. 1027 coroborat cu art. 107 Noul Cod de Procedură Civilă constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, după care, în conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă estimează durata cercetării prezentei cauze la un termen de judecată.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC și 237 pct. 7 NCPC, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă potrivit legii, putând duce la soluționarea procesului, după care, nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul instanței la data de 25.07.2014, sub nr._, reclamanta E. K. ROMANIA SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. K. A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 598,60lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, a penalităților de întârziere în conformitate cu prevederile legale în cuantum de 598,60 lei, a dobânzilor legale în conformitate cu prevederile contractuale în cuantum de 87,52 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Orange Romania SA (fosta S Mobil Rom SA) și pârât s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate_/22.11.2011, în baza căruia s-a atribuit codul de abonat_. Compania Orange a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile nr. JAF_/JAF_/AF_/27.01.2012,JAE_/JAE_/27.12.2011, facturi care nu au fost achitate integral de către pârât.
Reclamanta a arătat că, pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități conform contractului, până la concurența cu debitul principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale conform OG 9/2000 și ulterior, conform OG 13/2011. S-a învederat că s-a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului de către Compania Orange, prin notificări și apeluri telefonice adresate pârâtului, însă demersurile nu au avut rezultatul așteptat.
În continuare, reclamanta a învederat instanței de judecată faptul că dreptul de creanță al Orange Romania SA față de pârât, provenind din contractul de abonament încheiat, a fost cesionat către E. K. ROMANIA SRL, care a acționat în calitate de comisionar, achiziționând în nume propriu, dar pe seama E. International Beteiligunsverwaltungsgesellschaft MBH și Next Capital Investments Limited, astfel că dreptul la acțiune pentru obținerea îndeplinirii obligației de plată corelative poate fi exercitat de către E. K. ROMANIA SRL.
Reclamanta a arătat că este indeplinit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, astfel: creanța este certa deoarece existenta ei rezulta din actul de creanța - contractul însușit de ambele parti prin semnătura - act sub semnătura privata, precum si din facturile emise si neachitate. Pârâta si-a insusit clauzele contractuale prin semnătura pe contractul tip si pe anexa la acesta, declarând totodată ca isi insuseste si dispozițiile condițiilor generale aplicate de Orange România SA la acea data. De asemenea, creanța rezulta si din facturile acceptate la plata. In ceea ce privește acceptarea, aceasta poate fi expresă ori tacita, in speța fiind vorba de o acceptare tacita. Astfel, pe de-o parte, in cazul concret al prestării de servicii de telefonie mobila este practic imposibila acceptarea expresa tradiționala, prin semnătura, intrucat in conformitate cu dispozițiile ordinului 1077/2003 al Ministerului Finanțelor Publice, precum si in baza avizului Direcției de contabilitate generala a aceluiași Minister, nr. 145.592/05.05.1997 si a aprobării ANAF nr. 2252/01.02.2006, facturile se emit de către Orange România SA într-un singur exemplar, un exemplar stocandu-se electronic. Cu alte cuvinte, acceptarea facturilor in acest caz este imposibil sa fie expresa, pe cale de consecința ea neputand fi decât tacita. Acceptarea tacita rezulta fara dubiu din faptul ca facturile neachitate nu au fost contestate potrivit contractului, în scris, in termen de maxim doua luni de la emitere.
A mai arătat reclamanta că este o creanță lichidă deoarece poate fi determinata cu ajutorul actului de creanța - contractul semnat de către părți și facturile fiscale emise; facturile fiscale au, in domeniul prestării de servicii de telefonie mobila, caracteristici derogatorii de la regimul comun al acestor acte contabile, fiind emise . original pe suport de hârtie. In acest sens, recunoașterea facturilor se realizează prin necontestarea lor in termenul contractual acordat in acest. De asemenea, clientul care reclamă ca nu a primit factura nu este exonerat de la plata sumei indicate de Orange România. Învederează instanței că la cererea pârâtei, acesteia i se putea pune la dispoziție o copie a facturii.
Reclamanta a demonstrat exigibilitatea creanței arătând că la scadenta facturilor - 14 zile dupa emiterea acestora - acestea nu au fost achitate de către pârâtă.
De asemenea, s-a solicitat instanței sa ia act de faptul ca in conformitate cu prevederile Art.1.9, alin.3 din documentul Termeni si Condiții Generale ( TCG ), prin semnarea contractului, clientul recunoaște ca oricare si toate sumele cuprinse in facturile Orange România reprezintă creanțe certe, lichide si exigibile.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea cererii, iar, în consecință, obligarea pârâtei la plata sumei 1284,72 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În drept, cererea fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.025 si următoarele din Noul Cod de Procedura Civila, privind Procedura cererilor cu valoare redusa, ale Vechiului cod civil al României: art. 969 si urm., art. 1073, art. 1084 și pe Titlul VI, Capitolul I privind Cesiunea de creanța - Noul Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele 13 - 57 dosar).
Instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 22.12.2011 . în calitate de furnizor a încheiat cu pârâtul, în calitate de utilizator, contractul seria_. Acest contract are valabilitatea de 2 ani, ceea ce înseamnă ca expira la data de 22.12.2013. Potrivit art. 5 din contract pârâtul debitor și-a asumat obligația de a plăti contravaloarea serviciilor de telefonie pe baza facturilor emise de furnizor, în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii (filele 22,23).
In baza contractului sus menționat, . a emis facturile fiscale nr.JAF_/JAF_/AF_/27.01.2012,JAE_/JAE_/27.12.2011. 2011 în cuantum total de 595,76 lei, neachitate de către pârât.
La data de 27.09.2012 între numita Orange România SA și reclamantă a fost încheiat un contract cadru de cesiune de creanță, prin care a fost cesionată creanța deținută împotriva pârâtului.
În drept, potrivit art. 1025 Cod de Procedură Civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, cu excepția litigiilor în materie fiscală, vamală sau administrativă, privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În consecință, instanța apreciază că procedura cererilor de valoare redusă este aplicabilă în speță, reclamanta solicitând suma de 598,60 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în favoarea pârâtului.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 969-970 C. Civ., obligațiile legal asumate au putere de lege între părți, iar art. 1073 Cod civil prevede dreptul pe care-l are creditorul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar dreptul la dezdăunare. Totodată, instanța constată că prin art. 1082 Cod civil, în materie contractuală reclamantul este ținut să dovedească numai existența obligației, după care în sarcina pârâtului există o prezumție relativă de neîndeplinire a obligației în mod culpabil.
Pretențiile deduse judecății în prezenta cauză vizează facturile nr. JAF_/JAF_/AF_/27.01.2012,JAE_/JAE_/27.12.2011. 2011
Cum reclamanta a emis facturile pe baza contractului nr._/22.12.2011, privind furnizarea către pârât a serviciilor de telecomunicații integrate, instanța apreciază că aceasta a făcut dovada existenței obligației de plată a pârâtului.
De asemenea, în cauză, pârâtul nu a dovedit că obligația sa s-a stins prin vreunul din mijloacele de stingere a obligațiilor și nici faptul că obligația sa ar avea o altă întindere față de cea determinată de reclamantă, astfel că, în temeiul art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 Cod civil, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 598,60 lei reprezentând contravaloare servicii neachitate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 598,60 lei, instanța reține că potrivit art 1.9 alin. 4 din anexa la contractul încheiat de părțile litigante (termeni și condiții generale) – în caz de neachitare a facturii până la expirarea termenului stabilit pentru plata facturii conform art. 5 din clauzele contractuale de bază, pârâtul este de drept în întârziere și va datora penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere calculate asupra sumelor datorate, cuantumul sumelor datorate cu titlu de penalități putând depăși cuantumul sumei asupra cărora au fost aplicate.
Raportat la dispozițiile contractuale enunțate anterior, instanța având în vedere dispoz. art. 969, 970 Cod civil, va obliga pârâtul și la plata sumei de 598,60 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OG 13/2011 – părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut a unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plată a unei obligații bănești. Potrivit dispozițiilor art. 2 din actul normativ anterior enunțat – în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și, în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, instanța reține că pârâtul poate fi obligat la plata dobânzii legale doar în lipsa convenției părților.
Întrucât în prezenta cauză, conform dispozițiilor art 1.9 alin. 4 din anexa la contractul încheiat de părțile litigante (termeni și condiții generale), părțile au prevăzut o dobândă penalizatoare în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, pârâtul nu mai poate fi obligat și la plata dobânzii legale.
Față de aspectele arătate, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, ca neîntemeiat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere că pârâtul este partea care a căzut în pretenții, va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta E. K. ROMANIA SRL, cu sediul în București, sector 2, .. 10A, J40/_/2002, CUI_, în contradictoriu cu pârâta A. K. A., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., ap. 91, CNP_.
Obligă pârâta la plata sumei de 598,60 lei cu titlu de debit principal, precum si la plata sumei de 598,60 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, ca neîntemeiat.
Obliga parata la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata-taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusă la Judecatoria Sector 3 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-C. LUCAELENA-C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCL
4 ex./24.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 362/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2840/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
