Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 2832/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2832/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2832/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2832
Ședința publică din data de 02.03.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea E. A. I. L. în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, prin mandatar, B. R.-I., care depune procură specială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost depus dosarul de executare, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării silite.
Contestatoarea, prin mandatar, învederează că a formulat cerere de suspendare provizorie care a fost respinsă.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Contestatoarea, prin mandatar, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC și 237 pct. 7 NCPC, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă potrivit legii și poate duce la soluționarea procesului și constată că intimata nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, în baza art. 392 Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea judecatorească închisă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin mandatar, solicită admiterea contestației la executare, întrucât tariful de despăgubire solicitat a fost abrogat prin Legea nr. 144/23.07.2012, dar și față de prevederile OG nr. 2/2001 conform cărora ,,dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, aceasta nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.” De asemenea, executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, iar executarea se prescrie în termen de 2 ani de la data aplicării, în speță, procesul-verbal datează din anul 2011, iar executarea a fost încuviințată de instanța de judecată la data de 04.07.2014, 3 ani mai târziu. Mai arată că, de aproximativ 3 ani contravenția a fost abrogată, astfel că nu intimata nu mai este în drept a solicita executarea silită a unei creanțe de altfel abrogate.
Contestatoarea, prin mandatar, precizează că a achitat amenda, însă la data efectuării plății nu a sesizat tariful de despăgubire, acesta fiind oricum abrogat la acel moment. Privind cheltuielile de executare, aceasta apreciază că sunt în cuantum foarte mare raportat la valoarea creanței de doar 28 euro.
Contestatoarea, prin mandatar, solicită instanței obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, taxă de timbru aferentă cererii de suspendare provizorie, comisioane percepute de către Libra Internet Bank pentru înființarea popririi și taxe poștale, în cuantum total de 271,80 lei, depunând la dosarul cauzei în acest sens dovada cheltuielilor efectuate.
Instanța socotindu-se lămurită, în baza art. 394 din N.C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 26.09.2014, sub nr._, contestatoarea E. A. I. L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (C.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare al B. C. V. și M. A. D., în temeiul procesului-verbal de constatare a contravenției nr._/06.07.2011, solicitând anularea tuturor formelor de executare silită, anularea titlului executoriu ca nelegal, suspendarea executării până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, la data de 11.09.2014 a primit înștiințarea declanșării urmăririi silite și somația mobiliară formulată de B. C. V. și M. A. D. prin care i s-a adus la cunoștință că în dosarul de executare silită nr.3535/2014 s-a procedat la pornirea executării silite.
Referitor la tariful de despăgubire, contestatoarea a învederat că art.II al Legii nr.144/2012 a prevăzut că tarifele de despăgubire reglementate la art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 se anulează, fapta nemaifiind considerată contravenție.
Contestatoarea a mai arătat că a achitat amenda la data de 09.05.2013, dată la care tariful de despăgubire era abrogat, nemaifiind prevăzut de lege.
De asemenea, contestatoarea a învederat și faptul că s-au stabilit cheltuieli de executare disproporționat de mari având în vedere actele de executare întocmite și comunicate de către executor și a solicitat să i se pună în vedere B. să comunice toate dovezile privind cheltuielile de executare.
Contestatoarea a susținut că a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită a tarifului de despăgubire.
În drept, Legea nr.144/2012, Legea nr.134/2010, Legea nr.188/2000, Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/2006.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri
Cererea a fost legal timbrată cu 90 lei.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
La solicitarea instanței, B. C. V. și M.-A. D. a înaintat, în copie certificată, actele ce compun dosarul de executare nr. 3535/2014 (filele 18-37).
În ședința publică din 02.03.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 C. proc. civ., care stipulează că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la titlu este întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin.2 C. care stipulează că daca executarea silită se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca se pot invoca in contestație și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu o cale procesual specifica pt. desființarea lui.
In ceea ce privește contestația la titlu instanța reține că excepția inadmisibilității este întemeiată și va fi admisă, această contestație fiind inadmisibilă din moment ce reclamantul are la dispoziție o cale procesuală specifică prev. de dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, astfel că motivele legate de legalitatea sau temeinicia procesului verbal de contravenție nu pot fi analizate in acest cadru procesual.
In ceea ce privește contestația la executare, instanța reține că nu s-au invocat vicii ale actelor de executare silită întocmite de executor.
Astfel, instanța reține că, în esență, contestatoarea a invocat printre motive nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție pe de o parte și faptul că necomunicarea în termenul prevăzut de lege atrage prescripția dreptului de a cere executarea silită.
De asemenea, contestatoarea a mai invocat și faputl că tariful de despăgubire solicitat a fost abrogat prin Legea nr. 144/23.07.2012, dar și față de prevederile OG nr. 2/2001 conform cărora ,,dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, aceasta nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”
În ceea ce privește necomunicarea legală a procesului-verbal, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenție . nr._/06.07.2011, în temeiul art. 8 din OG nr. 15/2002, contestatoarea Z. A. I. L. (actuală E.) a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și la plata către C. SA a tarifului de despăgubire de 28 de euro în echivalent lei la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
La solicitarea intimatei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție menționat, împotriva contestatoarei s-a început executarea silită, în acest sens fiind format dosarul de executare 3535/2014 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.-A. D..
Potrivit art. 27 din OG nr.2/2001, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 06.07.2011 și a fost comunicat petentei prin afișare la domiciliu la data de 21.07.2011. Însă, având în vedere Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plata, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cum intimata nu a făcut dovada comunicării prin poștă anterior afișării, instanța reține că procesul-verbal nu a fost comunicat legal prin afișare, fapt care echivalează cu lipsa comunicării acestuia.
Ori, necomunicarea procesului-verbal de contravenție în termen legal conduce la intervenirea prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, conform art. 14 alin. 1 din OG nr.2/2001, potrivit căruia ,,executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
În consecință dreptul intimatei-creditoare de a pune în executare sancțiunea contravențională complementară a plății tarifului de despăgubire s-a stins ca efect al prescripției, deoarece in conformitate cu prev. art. 8 alin.3 din OG 15/2002 obligația de plată a tarifului de despăgubire derivă și subzistă numai în cazul legalității obligării și executării sancțiunii amenzii contravenționale, deși natura sa juridică nu se subsumează regimului contravențional ci ține de sfera răspunderii civile delictuale cf. celor decise de Curtea Constituțională in deciziile nr. 57/2012 și 580/2012.
De asemenea, faptul că prin Legea 144/2012, obligarea la plata tarifului de despăgubire a fost abrogată, fiind o normă incidentă in materie contravențională raportat la domeniul său de aplicare, sunt aplicabile și dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României care prevede posibilitatea retroactivării legii contravenționale mai favorabile. Prin Decizia pron. de Curtea Constituțională nr. 385/2013 și 386/2014, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, s-a reținut că prevederile de lege respective, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Prin urmare, fiind reținută această asociere sui generis, prin voința legiuitorului OG 15/2002, in ceea ce privește aplicarea și executarea sancțiunii amenzii contravenționale și obligarea la plata tarifului de despăgubire, regimul juridic al acestei despăgubiri urmează regimul contravențional al sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție, sub toate aspectele relevante. Astfel, instanța reține faptul că in cauză, creanța a cărei executare silită s-a solicitat - și realizat de altfel – este lipsită de suportul executorialității sale dată fiind abrogarea normei de obligare la plata tarifului și intervenția excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale și a despăgubirii accesorii stabilite prin același titlu executoriu, numai aceste motive putând fi analizate pe calea prezentei contestații la executare.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte contestația la executare propriu-zisă, cu consecința anulării tuturor actelor de executare și a executării silite însăși din dosarul de executare nr. 3535/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.-A. D..
Art. 718 din codul de procedură civilă statuează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel, asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, pronunțându-se prin încheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. Totuși, în ipoteza în care se rămâne în pronunțare, la același termen de judecată, atât cu privire la contestația la executare, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța va pronunța o sentință, supusă apelului, conform art. 717 din Codul de procedură civilă.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestatoare suspendarea executării silite dispuse prin dosarul de executare nr. 3535/2014.
Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 va dispune restituirea către contestatoare, după rămânerea definitivă a prezentei, a sumei de 90 lei taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare achitată de contestatoare, conform chitanțelor depuse la dosar (filele 12,13).
În temeiul art. 716 din Codul de procedură civilă va obliga contestatoarea să achite în contul B. C. V. și M. A. D. suma de 31 lei reprezentând cheltuieli de copiere și înaintare dosar de executare.
Potrivit art. 451-453 din Codul de procedură civilă va obliga intimata să achite contestatoarei suma de 31 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de copiere și înaintare dosar de executare, conform art. 716 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, instanța va obliga intimata la plata taxei de timbru de 90 lei achitate de contestatoare (chitanțe filele 12,13) și a taxelor poștale în cuantum de 7,5 lei și 9,7 lei (conform chitanțelor depuse la dosar), numai aceste costuri fiind dovedite ca făcând parte din cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cerere. Sumele poprite și comisioanele percepute de Libra Bank SA precum și taxa de timbru achitată pentru cererea de suspendare provizorie nu intră în categoria cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul acestui proces, astfel ca cererea formulata in acest sens va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea E. A. I. L., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 11, ., . cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (C.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, și în consecință:
Anulează toate actele de executare și executarea silită însăși pornită împotriva contestatoarei în dosarul de executare silită nr. 3535/2014 aflat pe rolul B. C. V. și M. A. D..
Respinge capătul de cerere având ca obiect contestație la titlu, ca inadmisibil.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
În temeiul art. 45 alin. 1lit. f din OUG nr. 80/2013 dispune restituirea către contestatoare, după rămânerea definitivă a prezentei, a sumei de 90 lei taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare achitată de contestatoare.
Obligă contestatoarea să achite în contul B. C. V. și M. A. D. suma de 31 lei reprezentând cheltuieli de copiere și înaintare dosar de executare conform art. 716 din Codul de procedură civilă.
Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 31 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxele datorate B. C. V. și M. A. D..
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 107,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și taxe poștale.
Executorie potrivit art. 650 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 02 martie 2015.
Președinte, Grefier,
R. C. L. E.-C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCL
4 ex./21.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2886/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2834/2015. Judecătoria... → |
|---|
