Plângere contravenţională. Sentința nr. 3316/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3316/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 3316/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
JUDECATORIA SECT 3
SENTINTA CIVILA Nr. 3316/2015
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte I. D.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulata de petenta C. M. CORPORATION SRL in contradictoriu cu intimata D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta intimata, prin consilier juridic, lipsa fiind petenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta procedeaza la audierea martorului C. M., declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Instanța potrivit art. 392 NCPC deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plangerii, ca neintemeiata, pentru motivele expuse, pe larg, in cuprinsul intampinarii depuse la dosar.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată de către petentă, . SRL, în contradictoriu cu intimata, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Poliția Centrului Vechi, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea care va fi pronunțată să se dispună anularea proceselor-verbale ., numărul_, din data de 8.12.2013 și ., numărul_, din data de 13.12.2013, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertismentul și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea plângerii, petenta precizează că sancțiunile au fost aplicate pentru folosirea aparatelor și a boxelor la un nivel foarte ridicat, muzica auzindu-se de la o distanță de aproximativ 100 de metri.
Se arată că faptele au fost reținute în mod eronat întrucât în incinta din . se află un club, ci Restaurantul Trattoria Verdi, difuzarea muzicii la un nivel înalt având efectul de a alunga clienții care vin să ia masa într-un climat liniștit, departe de zgomot.
Petenta precizează că numele societății este C. M. Corporation, iar nu Comfim, administratorul societății fiind B. I., și nu domnul D. P..
Se arată că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât menționează eronat numele persoanei sancționate, nu indică sediul societății sancționate, codul unic de înregistrare, instanța la care se poate formula plângerea contravențională, iar reprezentantul menționat în procesul-verbal nu are această calitate, administratorul entității fiind B. I..
În același timp, se invocă necomunicarea în termen legal a proceselor-verbale, întrucât aceasta nu a avut loc într-una din formele instituite de articolul 27 din Ordonanța Guvernului 2/2001, ci au fost aruncate în fața localului.
Cu privire la temeinicie, se precizează că activitatea societății are loc în conformitate cu toate avizele necesare, inclusiv avizul de mediu care stabilește limita maximă a nivelului zgomotului exterior. Astfel, agenții constatatori ar fi trebuit să probeze că nivelul de zgomot exterior depășește 40 dB.
De asemenea, se adaugă că nu poate fi luată în considerare mențiunea din procesul-verbal vizând faptul că zgomotul se auzea de la 100 de metri, întrucât măsura indicată de agenții constatatori nu este corectă. Totodată, este realizată o expunere detaliată a standardului european în materia prezumției de nevinovăție și privind regulile de probă în materie contravențională.
În drept, a invocat articolele 16, 17, 31 din Ordonanța Guvernului 2/2001, articolul 17 din OMS 536/1997.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, indicând că procesul-verbal respectă exigențele articolelor 16, 17 și 19 din Ordonanța Guvernului 2/2001, nefiind indicată vătămarea suferită de către petentă ca urmare a erorilor materiale ale proceselor-verbale, aceste circumstanțe nefiind în orice caz susceptibile de a fi remediate numai prin invalidarea actului de sancționare.
Procesul-verbal are forță probantă prin el însuși fiind rezultat constatărilor directe ale agenților constatatori, Ordonanța Guvernului 2/2001 neimpunând administrarea de probe la momentul încheierii procesului-verbal. Prezența agenților la fața locului a fost consecința apelurilor formulate de către locatarii din imobilele vecine care nu se puteau odihni din cauza volumului ridicat al muzicii. Se învederează că s-a luat legătura cu numitul D. P. A., care s-a recomandat a fi administratorul petentei, acesta refuzând să reducă volumul muzicii.
În privința individualizării, se arată că petenta a mai fost sancționată contravențional de trei ori pentru aceeași faptă, fiind avute de asemenea în vedere și împrejurările concrete, respectiv disconfortul provocat unui număr mare de locatari din imobilele vecine.
Probatoriul administrat în cauză este alcătuit din declarațiile martorilor C. M. și A. C. și din înscrisuri reprezentate de: procesul-verbal a cărui anulare se cere, autorizație de mediu, raportul agentului constatator.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (norma incriminatoare se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Cu privire la particularitatea procedurii românești, Curtea a reținut în cauza N. G. împotriva României (cauza_/05, Hotărârea din 3.04.2012) cu privire la aplicarea prezumției de validitate și temeinicie a procesului-verbal că un asemenea demers al instanțelor naționale se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat, după cum precizează Guvernul, de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. În această privință, Curtea reamintește că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare. Judecătorii europeni arată în continuare că potrivit jurisprudenței constante, interpretarea legislației interne revine în primul rând autorităților naționale și, în special, instanțelor judecătorești [Tejedor García împotriva Spaniei, hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997-VIII, p. 2796, pct. 31 și Garcίa Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr._/96, pct. 28, CEDO 1999-I). Nu este sarcina Curții să judece erorile de fapt sau de drept prezumtiv comise de o instanță internă ori să facă propria apreciere a elementelor de fapt care au determinat o instanță națională să adopte o anumită decizie și nu alta. Dacă ar face acest lucru, ar depăși limitele misiunii sale [Kemmache împotriva Franței (nr. 3), hotărârea din 24 noiembrie 1994, . nr. 296 C, p. 88, pct. 44]. Curtea nu a identificat niciun indiciu privind caracterul inechitabil sau arbitrar. Faptul că instanțele, prin hotărâri motivate, au analizat motivele de nulitate invocate de persoana în cauză și au considerat că acestea nu atrăgeau nulitatea procesului-verbal așa cum ar fi dorit reclamanta nu este suficient pentru a pune la îndoială caracterul echitabil al procedurii în litigiu sau, mai ales, respectarea dreptului său la prezumția de nevinovăție.
Prin procesele-verbale ., numărul_, din data de 8.12.2013 și ., numărul_, din data de 13.12.2013, petenta a fost sancționat contravențional de intimată, cu amenzi în cuantum de 1.500 lei și 1.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de articolul 3 punctul 26 din Legea 61/1991 (în forma în vigoare la data încheierii proceselor-verbale), întrucât a tulburat liniștea locuitorilor de pe străzile I. G., I. N. și T. C. prin folosirea aparatelor și a boxelor audio la un volum ridicat.
Potrivit articolului 34 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 2/2001: ”Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
Analizând legalitatea procesului-verbal, prin raportare la elementele descrise în cuprinsul articolului 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, conform căruia mențiunile obligatorii ale acestuia sunt numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită, data la care a avut loc și semnătura agentului constatator, sub sancțiunea nulității absolute, necondiționate de existența unei vătămări, instanța reține că aceste exigențe sunt îndeplinite, urmând a fi înlăturate apărările petentei întrucât nulitatea absolută a procesului-verbal intervine numai în cazul lipsei fizice a datelor anterior menționate, or, procesul-verbal menționează numele persoanei sancționate și menționează că sediul social al acesteia este în . cu cel indicat în acțiune.
Totodată, în interpretarea noțiunii de nulitate, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia în interesul legii numărul XXII/19.03.2007, potrivit căreia în afară de sancțiunea de la articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de vătămare și care urmează regimul nulității absolute, nerespectarea mențiunilor obligatorii ale procesului-verbal instituite de alte articole ale actului normativ sus menționat, va atrage sancțiunea nulității relative, fiind necesară existența unei vătămări produse de nerespectarea legii, vătămare care nu poate fi remediată în niciun alt mod decât prin lipsirea de efecte juridice.
De asemenea, vor fi înlăturate criticile cu privire la eroarea materială a denumirii societății și cu privire la numele administratorului, întrucât acestea nu produc o vătămare insurmontabilă, din actul de sancționare putându-se identifica entitatea sancționată cât timp este menționat sediul social și este indicat codul unic de înregistrare, acesta din urmă regăsindu-se în dreapta sus în cadrul înscrisurilor de la filele 15 și 16 din dosarul cauzei. În același timp, criticile cu privire la locul comiterii contravenției nu sunt întemeiate, de vreme ce . intersectează cu . încât poate fi evaluat cu exactitate impactul zgomotului într-o arie precis determinată. În ceea ce privește obiecțiunile, dreptul la apărare este valorificat prin analiza tuturor criticilor formulate de către petentă în prezentul dosar.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, se constată că la punctul de lucru din Centrul Istoric funcționau atât un restaurant cât și un pub, astfel cum rezultă din declarația martorului A. C.. De asemenea, instanța conchide că la ore târzii, astfel cum sunt cele indicate în procesele-verbale (1:20 și 0:10), întregul spațiu putea fi afectat activităților de tip pub & club, de vreme ce la subsol se menționează că exista un pub, aceasta reținere coroborându-se cu mențiunile agenților constatatori privind faptul că muzica avea un volum ridicat la momentul încheierii proceselor-verbale.
Cu privire la impactul atmosferei din incintă față de liniștea vecinilor, se constată că declarațiile martorilor nu pot primi efecte, în primul rând pentru că aceștia nu pot menționa cu precizie data la care se aflau la punctul de lucru și în al doilea rând pentru că aceștia nu au părăsit incinta înainte de încheierea evenimentelor la care au participat, astfel încât nu puteau percepe din exterior volumul muzicii.
De asemenea, vor fi înlăturate apărările întemeiate pe prevederile autorizației de mediu și pe lipsa măsurătorilor întrucât autorizația de mediu este eliberată doar pentru restaurant, fără a menționa nimic despre pub, aflat la subsol, aceasta de altfel menționând niște standarde de atins, fără însă a atrage concluzia că în fapt lucrurile se petrec întocmai. În ceea ce privește măsurătorilor, se constată că elementele constitutive ale faptei contravenționale menționează producerea unui zgomot de natură să perturbe liniștea locuitorilor din zonă ca urmare a intensității crescute.
Prin urmare, astfel cum rezultă din jurisprudența europeană sus citată, va fi dat efect constatării personale a agentului constatator, întrucât în caz contrar acesta ar căpăta un rol pur decorativ, funcția statului de apărare a valorilor sociale fiind practic paralizată dacă s-ar da curs poziției petentei, care de altfel nu este validată de către judecătorii europeni.
Asupra sancțiunii aplicate împotriva petentului, instanța constată din textul articolului 34 din Ordonanța Guvernului 2/2001, precitat, că individualizarea acesteia face de asemenea obiectul analizei atunci când este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
În ceea ce privește criteriile individualizării, acestea sunt expuse în articolul 21 alineatul (1) din același act normativ, conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța reține că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu pericolul social avându-se în vedere comiterea în mod repetat a faptei contravenționale, aspect care decurge din încheierea proceselor-verbale din prezenta cauză într-o perioadă redusă de timp, de 6 zile, conduita petentei având efectul creării unui disconfort pentru persoanele care locuiesc în zonă.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul articolului 34 Ordonanța Guvernului 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de către petentă, . SRL, în contradictoriu cu intimata, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Poliția Centrului Vechi, ca neîntemeiată.
Față de prevederile articolului 453 din codul de procedură civilă din 2010, care condiționează acordarea cheltuielilor de judecată de câștigarea procesului și avându-se în vedere soluția dispusă în cauză, rezultă că petenta nu este îndrituită la recuperarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulata de petenta . SRL - sector 6, București, ., nr. 52, biroul nr. 2, in contradictoriu cu intimata D. - sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 19, ca neîntemeiată.
Cu drept de a se formula cerere de apel la această instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9.03.2015.
P. GREFIER
I. D. G. D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3188/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3322/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
