Plângere contravenţională. Sentința nr. 4037/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4037/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 4037/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4037
Ședința publică din data de 24.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. C.
Grefier: N. D.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCURESTI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 05.08.2014 sub nr._/301/2014, petenta S.C. J. A. C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună în principal, anularea procesului-verbal C nr._ întocmit la data de 04.07.2014, și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, petenta arata că, agentul constatator a reținut că la data efectuării controlului, respectiv data de 06.06.2014, la adresa ., angajatul firmei a refuzat să prezinte documentele solicitate prin procesul verbal de inspecție nr. 703/06.06.2014, săvârșind astfel fapta prevăzută de art. 75 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000.
Petenta învederează că, contrar prevederilor legale, agentul constatator realizează o descriere sumară și ambiguă din care nu rezultă elemente suficiente de natură a individualiza fapta săvârșită. Cerința fiind imperativă deoarece rațiunea instituirii acestei norme este de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale, verificarea încadrării juridice. Astfel, realizând o descriere pur formală a contravenției fără a evidenția elementele de fapt necesare individualizării contravenției, agentul a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, petenta arată că, o prezentare generală și lipsită de conținutul faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În continuare petenta învederează prevederile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, luând în considerare circumstanțele de fapt, respectiv locația și ora 22.30, era imposibil ca agentul constatator să nu fi găsit nici un martor care să confirme starea de fapt.
În drept, petenta, a invocat prevederile dispozițiilor art. 77 din O.G. nr. 99/2000, art. 16 alin. 3, art. 19 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, art. 411 alin. 1, pct. 2 Cod procedură civilă.
În susținere, a solicitat administrarea probei prin înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată fila 13.
La data de 14.01.2015, prin Serviciul registratură, intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București a depus la dosar întâmpinare la plângerea petentei (filele 17-19), solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/04.07.2014, ca temeinic și legal întocmit.
În motivare, intimata arata că, la data de 04.07.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantumul minim de 2.000 lei pentru că nu a dat curs invitației, conform legislației în vigoare, amendă aplicată de către agentul constatator Z. B. din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală și Control a municipiului București, în baza art. 75 și sancționată de art. din O.G. nr. 99/2000, privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată și actualizată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 99/2000. Totodată a solicitat aplicabilitatea prevederilor art. 411 Cod procedură civilă.
In dovedire, a solicitat și administrat proba cu înscrisuri (filele 20-26).
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.
Analizând plângerea formulată, prin prisma susținerilor părților, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 04.07.2014 (f.22) de intimata, societatea petenta a fost sancționata contravenționala cu amendă în cuantum de 2000 lei, intrucat in data de 06.06.2014, agenții constatatori din cadrul instituției au constatat faptul că petenta obstructioneaza efectuarea controlului, reprezentantul sau refuzand sa prezinte documentele solicitate astfel cum rezulta din procesul verbal de inspectie nr.703/06.06.2014(f.23) intocmit ca urmare a verificarii la sediul din ., contraventie prevazuta de art.75 din OG nr.99/2000. Prin acest proces verbal de inspectie, semnat si stampilat de societatea petenta, i s-a pus in vedere ca pana la data de 10.06.2014, ora 09,00, sa prezinte documentele specificate (avizul de urbanism, autorizatia de functionare eliberata de Primaria sectorului 3 pentru ocuparea domeniului public).
Potrivit art.34 alin.1 din actul normativ menționat anterior, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Plângerea a fost depusă în termenul legal de 15 zile.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din OG nr.2/2001, iar in cauza nu exista vreun caz de nulitate absolută.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Analizând cuprinsul procesului verbal, instanța constată că s-a reținut o situație de fapt corectă cu suficiente elemente pentru a descrie fapta contravenționala, sancționarea petentului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia de a nu da curs invitației emise de către intimata ca urmare a verificării din 06.06.2014 si a prezenta actele in vederea finalizării controlului, întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate de art.75 din OG nr.99/2000.
Potrivit art.75 din OG nr.99/2000 împiedicarea sau obstrucționarea sub orice formă, de către comerciant sau de oricare altă persoană, a organelor autorităților administrației publice în exercitarea atribuțiilor lor privind controlul respectării prevederilor prezentei ordonanțe constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
In ceea ce privește susținerea petentului cu privire la incalcarea prevederilor art.19 alin. 3 din OG nr.2/2001, instanța constata ca sunt nefondate, in condițiile in care procesul verbal nu a fost semnat de către un martor asistent, dar s-a precizat motivele imposibilității, in sensul ca persoanele prezente la întocmirea procesului verbal la sediul intimatei, sunt agenți constatatori.
Mai mult, instanța retine ca o eventuala incalcare a prevederilor art.19 alin.3 din OG nr.2/2001 poate atrage o nulitate relativa, care conduce la nulitatea actului numai in condițiile in care petenta ar fi dovedit o vatamare ce nu s-ar fi putut înlătura decât prin anularea procesului verbal, vatamare nedovedita in speța de catre petenta.
Cu privire la situatia de fapt, instanta retine ca petenta nu contesta cele petrecute si nici nu a depus un minim de suport probatoriu in sensul indeplinirii obligatiei puse in sarcina sa prin procesul verbal de inspectie nr.703/06.06.2014(f.23).
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, par. 28, Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, par. 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Recent Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza N. G. contra României, 03 aprilie 2012, s-a pronunțat și a apreciat că procedura de contestare a acestuia intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, fiind pe deplin aplicabile garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție. În cauza menționată, Curtea europeană a reținut că nu exista niciun element care să dovedească faptul că instanțele naționale ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovăția reclamantei. Dacă este cert că instanțele naționale așteptau ca reclamanta să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. Curtea a reținut că reclamanta s-a limitat să depună la dosar, drept probe, înscrisuri, fără a administra alte probe, respectiv proba testimonială, posibilitate oferită de lege.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.07.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele reținute de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Prin urmare, simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu sunt aduse probe ori nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentei și a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 75 din OG nr.99/2000 în mod legal.
Pentru stabilirea acesteia, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, aplicând petentului amenda minimă pentru contravenția săvârșită.
In consecință, pentru considerentele menționate mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de societatea petenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/04.07.2014 formulată de petenta . SRL, J_, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., etaj 2, județul Cluj, în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCURESTI, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiata.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2015.
Președinte Grefier
N. C.N. D.
C.N./4X./20.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4036/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6073/2015. Judecătoria... → |
|---|
