Plângere contravenţională. Sentința nr. 5274/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5274/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 5274/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 5274
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat pronunțarea în cauza civilă formulată de petentul D. M. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 06 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20 aprilie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2014 sub nr. de dosar_, petentul D. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 15.07.2014 întocmit de D. B. RUTIERA, solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență că prin procesul verbal atacat a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și i s-a aplicat măsura de suspendare a dreptului de a conduce, pentru că ar fi condus autoturismul sub influenta băuturilor alcoolice.
Petentul a arătat că situația de fapt descrisă în procesul verbal nu este conformă realității, întrucât în data de 14.07.2014 a avut un accident ușor în care a fost implicat și numitul T. A. în urma căruia aceștia au convenit să se prezinte a doua zi la Biroul de Accidente Ușoare pentru a declara producerea accidentului. În dimineața zilei de 15.07.2014, ora 03:00, s-a prezentat la Biroul de Accidente Ușoare, menționând că în seara anterioară consumase băuturi alcoolice, motiv pentru care a apelat la numitul P. I. pentru a conduce autoturismul până la sediul poliției. Agentul constatator care era de serviciu l-a testat cu aparatul alcooltest, rezultând că petentul avea 0,12mg/l alcool pur în aerul expirat și a încheiat procesul verbal de contravenție atacat.
Petentul a mai arătat că procesul verbal nu a fost legal întocmit întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoștință că poate formula obiecțiuni pe care să le treacă la rubrica ”alte mențiuni”, comunicându-i că la această rubrică poate menționa dacă dorește sau nu să se prezinte la INML pentru a i se recolta probe de sânge.
Petentul a invocat și jurisprudența CEDO referitoare la prezumția de nevinovăție.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002, OG 2/2001, RAOUG 195/2002, art. 194 Cod procedură civilă.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale și a depus la dosar proces verbal de contravenție (fila 8) și autorizație de reparație (fila 9).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru (fila 14).
La data de 14.11.2014 intimata a depus întâmpinare (fila 28, 29), arătând în esență că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, că săvârșirea faptei a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, petentul fiind testat cu aparatul etilotest în urma căruia a fost stabilită alcoolemia și că simpla negare a petentului nu face dovada că nu a săvârșit contravenția.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 15, 16 din OG nr. 2/2001, art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar istoric de sancțiuni (fila 30).
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele menționate și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii T. A.-C. și P. I. (filele 41,42).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Procesul-verbal de contravenție . nr._ din 15.07.2014 încheiat de intimată, petentul D. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei (9 puncte amendă), 9 puncte de penalizare și reținerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, reținându-se în fapt, că, reținându-se, în fapt, că, la data de 15.07.2014, ora 03,53, a condus autoturismul_ pe Splaiul Unirii dinspre Calea V. Bârzești către Biroul de Accidente Ușoare Sector 4-5 sub influența băuturilor alcoolice. Fiind testat cu aparatul alcooltest a fost indicată valoarea de 0,12 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 25).
Instanța, verificând din oficiu, criteriile de încadrare în materia penală a unor fapte contravenționale, desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv calificarea faptei ca infracțiune în legea națională; natura faptei și natura și gradul de gravitate ale sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului ei, constată că faptele contravenționale reținute în procesul-verbal supus judecății, spre deosebire de cele din cauza A. contra României, nu aparțin materiei penale potrivit nici unuia dintre criteriile statuate de Curte (faptele sunt calificate ca fiind civile în dreptul intern, faptele reprezintă atingerea adusă siguranței circulației pe drumurile publice, fără a atinge gravitatea unor infracțiuni, sancțiunile pe care autorul le riscă sunt avertismentul sau amenda în cuantum de maxim 1800 lei, respectiv maxim 20 puncte amendă, precum și suspendarea dreptului de a mai conduce pe o perioadă de maxim 90 de zile), așa încât acestea sunt, practic, scoase de sub incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală.
În consecință cauzei de față i se vor aplica normele de drept administrativ, din care face parte materia contravențională, completate de normele de procedură civilă care includ drepturi și garanții specifice în desfășurarea unui asemenea proces.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea (…) ascultă pe cel care a făcut-o (…) administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii”. Astfel, acest text de lege, coroborat de art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost înlăturată.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța verificând forma procesului-verbal de contravenție, reține că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002, iar mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 sunt inserate, astfel încât criticile petentei de nelegalitate nu pot fi primite.
Astfel, la analiza din oficiu a legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat prin prezenta plângere, se constată că agentul constatator a îndeplinit cerințele legale pentru valabilitatea procesului-verbal.
Susținerile petentului cu privire la faptul că nu i s-a indicat posibilitatea de a formula obiecțiuni nu au fost dovedite în speță. Din procesul-verbal de contravenție rezultă că petentului i s-a adus la cunoștință chiar de agentul constatator a dreptului de a formula obiecțiuni, singurele mențiuni fiind cele legale de refuzul de a se prezenta la INML în vederea recoltării de probe biologice. Or, în aceste condiții, dovada cu privire la consemnările pretins eronate din procesul-verbal, revenea petentului în condițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, iar petentul nu a administrat probe în acest sens. De altfel, având în vedere calitatea petentului de taximetrist, acesta este obligat să cunoască legislația care reglementează această activitate, inclusiv în ceea ce privește modalitatea și condițiile aplicării sancțiunilor contravenționale. Dacă petentul ar fi formulat obiecțiuni iar acestea nu ar fi fost consemnate de agentul, sancțiunea ce ar fi intervenit este nulitatea relativă, condiționată de existența unei vătămări care nu s-ar putea repara decât prin anularea procesului-verbal ori, în speță nu s-a produs o asemenea vătămare, dreptul petentului la apărare fiind respectat, acesta având posibilitatea, de care a și uzitat, să formuleze plângere și să arate toate obiecțiunile sale.
În consecință, verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și ale art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 republicată, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, dacă această prezumție de legalitate și veridicitate este susținută de aparența unei dovezi solide.
În consecință, instanța urmează, pe baza probelor administrate, să analizeze fapta sub aspect obiectiv și sub aspect subiectiv, stabilind astfel care este fapta pentru care a fost sancționată petenta și dacă aceasta, în măsura în care există, îi poate fi imputată, întrucât, cu toate că nu aparține materiei penale, cum s-a arătat anterior, petentul este considerat nevinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, până la proba contrarie.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, „constituie contravenție și se sancționează cu amendă în clasa a IV a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, săvârșirea de către conducătorul autovehicul sau de tramvai a următoarelor fapte: conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.”
Potrivit art. 98 alin. 1, 2 și d lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată, amenda contravențională prevăzută în clasa IV a de sancțiuni este de 9 la 20 de puncte amendă, în condițiile în care un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Din analiza procesului-verbal de contravenție, prin prisma textelor de lege menționate mai sus, instanța constată că în sarcina petentului se reține că ar fi condus autoturismul sub influența alcoolului îndreptându-se spre Biroul de Accidente Ușoare în vederea declarării accidentului în care a fost implicat și martorul T. A. C..
Din declarațiile martorilor audiați în cauză se reține că, deși petentul a fost cel care a fost supus testării alcoolemiei și care a prezentat o valoare de 0,12 mg/l alcool pur în aerul expirat (fapt necontestat de petent), pe numele lui fiind încheiat și procesul-verbal de contravenție, acesta nu este persoana care a condus autoturismul_, la data de 15.07.2014 orele 3,53 spre Biroul de Accidente Ușoare. Astfel, martorul P. I. a declarat că a fost sunat de petent și, la rugămintea acestuia, el este cel care a condus autoturismul_ spre Biroul de Accidente Ușoare, petentul spunându-i că a consumat alcool. Ulterior tot martorul este cel care a venit să-l conducă pe petent acasă, la volanul aceluiași autoturism (fila 42). De asemenea, martorul T. A. C. a arătat că ulterior accidentului de circulație, la care nu a fost prezent sau chemat niciun echipaj de poliție, cei doi conducători auto implicați, ambii taximetriști, respectiv martorul și petentul, au convenit să meargă la poliție a doua zi, în jurul orelor 3,00, având în vedere că aceasta este ora la care se termina ziua de muncă a martorului. Martorul a văzut personal momentul la care petentul a ajuns la Biroul de Accidente Ușoare, precum și faptul că autoturismul acestuia era condus de altă persoană, coleg al petentului și nu de petent (fila 41).
Din coroborarea celor două declarații, se reține că agenții de poliție nu au oprit efectiv în trafic autoturismul pentru a constata ex proprii sensibus faptul că petentul a condus sub influența alcoolului. Aceștia au verificat alcoolemia celor doi conducători auto care au venit să declare accidentul produs cu câteva ore înainte și au prezumat doar că petentul, care prezenta o alcoolemie de 0,12 mg/l, a condus spre Biroul de Accidente Ușoare autoturismul_ . Altfel spus, deși petentul a consumat alcool, organul de poliție nu a constatat ca petentul să fi condus el autoturismul. Martorii audiați în cauză contrazic mențiunile din procesul-verbal, martorii fiind cei care au constatat personal că petentul nu a condus autoturismul, spre deosebire de agentul de poliție care a constatat doar prezența alcoolului în aerul expirat al petentului nu și faptul că acesta a condus autoturismul în această stare. Din faptul că autoturismul petentului era la sediul poliției și din faptul că petentul consumase alcool agentul de poliție a prezumat doar că petentul ar fi condus autoturismul sub influența alcoolului, fără a exista însă probe care să susțină aceste concluzii.
În aceste condiții, având în vedere că fapta contravențională nu se prezumă, ea trebuie dovedită, având în vedere că, din probele administrate în cauză a rezultat numai faptul că petentul consumase alcool, dar nu și faptul că a condus efectiv un autovehicul, sub influența alcoolului, ori, potrivit susținerilor martorului P. I. (fila 42), chiar martorul fusese șoferul vehiculuui și nu petentul, situație confirmată și de martorul T. A. C. (fila 41), instanța constată că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, respectiv conducerea unui autovehicul, sub influența alcoolului pe drumurile publice, din moment ce, din ansamblul probator administrat a rezultat că autoturismul_ a fost condus de martorul P. și nu de petent.
Ori, în aceste condiții revine intimatei sarcina să facă dovada că situația de fapt este cea reținută de agentul constatator, respectiv faptul că petentul este cel care a condus autoturismul și nu martorul P. I. întrucât, cu toate că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de autenticitate și legalitate, această prezumție este simplă și poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, cum s-a reținut anterior. Totodată, prezumția de legalitate și autenticitate subzistă în măsura în care acesta se sprijină pe un minim de dovezi cu privire la susținerile agentului constatator, astfel cum au fost consemnate în procesul-verbal, cu atât mai mult cu cât în speță fapta contravențională nu a fost constatată ex proprii sensibus (c propriile simțuri), chiar de agentul constatator.
În speță, însă, astfel cum s-a reținut, agentul constatator nu l-a văzut efectiv pe petent conducând autovehiculul, ci doar a prezumat acest lucru din faptul că acesta s-a deplasat la Biroul de Accidente Ușoare, autoturismul său fiind parcat acolo.
Verificând mențiunile procesului-verbal se reține că acestea sunt contradictorii declarațiilor martorilor audiați în cauză, fapta contravențională nu a fost, practic constatată în mod direct de agentul constatator și nu există posibilitatea administrării unor alte probe în sprijinul mențiunilor agentului constatator, din moment ce acesta nu l-a văzut efectiv pe petent conducând.
În condițiile date, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor trebuie să aibă la baza întocmirii sale, astfel cum s-a reținut anterior, mijloace de probă temeinice, dincolo de orice dubiu, în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului inserate în actul constatator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, în absența altor mijloace de probă. Or, din probele administrate la propunerea părților s/a dovedit faptul c[ nu petentul a condus autoturismul ci martorul P. I..
În consecință din ansamblul materialului probator administrat instanța apreciază că nu se poate reține în sarcina petentului contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, în sensul că acesta a condus un autovehicul, pe drumurile publice, sub influența alcoolului, cum s-a reținut în procesul-verbal contestat. Potrivit probelor administrate, instanța nu poate reține că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa și în consecință procesul-verbal de contravenție urmează a fi anulat.
Față de considerentele expuse, instanța va admite plângerea formulată de petent, în contradictoriu cu intimata D. BUCUREȘTI – B. Rutieră, împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la 25.11.2011, va anula procesul-verbal contestat și în consecință va exonera petentul de plata amenzii în cuantum de 603 lei și înlătură celelalte măsuri aplicate prin procesul-verbal menționat, dresat de intimată.
Față de considerentele expuse, instanța va admite plângerea formulată de petent, în contradictoriu cu intimata D. BUCUREȘTI – B. Rutieră, împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 15.07.2014, va anula procesul-verbal contestat și în consecință va exonera petentul de sancțiunile aplicate.
În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă, va obliga intimata să plătească petentului suma de 20 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul D. M., CNP_, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de avocat C. F. I., în București, sector 5, ., ., .>în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B. RUTIERA cu sediul în sector 3, București, .. 9-15 și în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 15.07.2014 și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Obligă intimata să plătească petentului suma de 20 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
4 ex/15.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5229/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5275/2015.... → |
|---|
