Plângere contravenţională. Sentința nr. 5275/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5275/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 5275/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 5275
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat pronunțarea în cauza civilă formulată de petenta Z. C. SRL în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 06 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20 aprilie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2014 sub nr. de dosar_, petenta Z. C. SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . BPM nr._ din 30.06.2014 întocmit de D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, solicitând instanței înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul verbal este netemeinic întrucât a fost sancționată pentru două fapte contravenționale, respectiv lipsa evidenței gestionării deșeurilor pe anul 2014 și lipsa autorizației de mediu datorită depășirii numărului de locuri fără ca sancțiunea să fie individualizată pentru fiecare faptă în parte, conform art. 10 din OG nr. 2/2001, având în vedere că prin procesul verbal s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei, conform art. 96 alin. 2 lit. 1 din OUG nr. 195/2005.
Pe situația de fapt, petenta a arătat că agentul constatator, după ce a numărat locurile de servire din incinta restaurantului (68) pentru care avea emisă autorizația de funcționare nr. 14/608P/07.04.2014, a numărat și locurile de servire de pe terasă, rezultând un număr total de 112 locuri, pentru care petenta ar fi avut nevoie de autorizația de mediu. Petenta a susținut că la momentul respectiv terasa nu funcționa ci se afla în amenajare, mobilierul aflat pe terasă fiind de fapt vechiul mobilier din incinta restaurantului și era depozitat pe terasă, o parte din mobilă urmând a fi recondiționată, fapt care i-a fost adus la cunoștință agentului constatator la momentul la care a început să numere locurile de pe terasă.
Petenta a mai arătat că în data de 12.05.2014 a depus la Primăria Sectorului 3 cererea de emitere a avizului de funcționare, aviz care a fost eliberat în data de 30.06.2014, ulterior datei controlului și că a prezentat autorizația când a depus actele solicitate prin nota de constatare.
Petenta a susținut că, raportat la situația de fapt, nu sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. 2 lit. a din OUG nr. 195/2005, activitatea sa nu trebuie supusă procedurii de autorizare, la momentul la care a fost sancționată deținea autorizație valabilă pentru desfășurarea activității în incinta restaurantului și că valoarea amenzii aplicate nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, considerând că sancțiunea avertismentului este suficientă.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar proces verbal de contravenție (fila 8, 21), autorizație de funcționare (fila 9), aviz de funcționare (fila 10), notă de constatare (fila 11,12).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru (fila 7).
La data de 14.11.2014 intimata a depus întâmpinare (fila 30), arătând că în data de 27.06.2014 a fost efectuat un control la punctul de lucru al petentei în urma căruia s-a constatat că societatea petentă desfășoară activitate de alimentație publică (bar, restaurant), în spațiu comercial la parterul blocului + terasă, cu o capacitate de 112 locuri de servire și că deșeurile se depozitau la comun într-o pubelă neinscripționată amplasată la ghena blocului, fiind încheiată în acest sens Nota de constatare . nr._, semnată de numitul I. R. C., în calitate de administrator al societății petente.
Întrucât petenta nu a putut prezenta la data controlului actele solicitate de agentul constatator, reprezentantul acesteia a fost invitat la sediul intimatei în data de 30.06.2014, când a prezentat documentele solicitate, mai puțin autorizația de mediu și evidența gestiunii deșeurilor pe anul 2014, motiv pentru care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei, fiind cuantumul minim legal al amenzii prevăzute de lege.
A mai arătat intimata că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în prezența numitului I. R. C., care a refuzat să îl semneze, motiv pentru care i-a fost comunicat prin poștă cu confirmare de primire.
Intimata a arătat că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, că petenta era obligată să obțină autorizația de mediu și că sancțiunea a fost aplicată pentru lipsa acestei autorizații și nu pentru lipsa evidenței gestionării deșeurilor pe anul 2014, neexistând un concurs de contravenții, cum în mod eronat afirmă petenta. De asemenea, intimata a mai arătat că petentei i-a fost eliberată autorizația de funcționare nr. 14/608p/04.04.2014 pentru desfășurarea activității de alimentație publică menționând că numărul total de locuri este de 80, în data de 12.05.2014 petenta a depus cererea nr._ pentru eliberarea acordului de funcționare terase sezoniere obținând, în prealabil, avizul de urbanism prin care i s-a pus în vedere să obțină autorizația de mediu și, ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție, în acceași zi, petenta a depus cerere prin care a înțeles să rectifice cererea inițială nr._, solicitând eliberarea unui nou aviz de funcționare pentru terasa sezonieră doar pentru activitatea comercială de baruri și alte activități de servire a băuturilor, încercând astfel să eludeze dispozițiile legale privind obligativitatea obținerii autorizației de mediu.
Intimata a arătat că procesul verbal beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, a invocat jurisprudența CEDO, cauza Bosoni c. Franței, cauza Salabiaku c. Franței, cauza I. P. c. României ș.a.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar notă de constatare (fila 34), proces verbal de contravenție (fila 35), confirmare de primire (fila 36), autorizație de funcționare (fila 37), declarație C. A. S. (fila 38), cerere nr._/12.05.2014 (fila 39), aviz nr. 205/23.04.2014 (fila 40), declarație I. R. C. (fila 41), aviz de funcționare nr. 14/1027p/03.06.2014 (fila 42), cerere de rectificare a autorizației de funcționare (fila 43).
La data de 16.12.2014 petenta a depus răspuns la întâmpinare (filele 47-49) prin care a solicitat respingerea apărărilor din întâmpinare, reiterând motivele invocate în plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele menționate și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul M. A. – C. (fila 61).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . BMP nr._ încheiat la data de 30.06.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei, reținându-se în sarcina sa că desfășura activitate de alimentație publică (restaurant), având capacitatea de 112 locuri de servire, fără a deține autorizație de mediu pentru activitatea desfășurată, fapta fiind încadrată în dispozițiile art.96 alin. 2 pct. 1 din OUG nr. 195/2005 și sancționată conform art. 96 alin. 2 din același act normativ.
Instanța, față de susținerile părților, referitor la încadrarea prezentei plângeri în materie penală sau în materie civilă, verificând criteriile de încadrare în materia penală a unor fapte contravenționale, desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv calificarea faptei ca infracțiune în legea națională; natura faptei și natura și gradul de gravitate ale sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului ei, constată că fapta contravențională reținută în procesul-verbal supus judecății, aparține materiei penale potrivit criteriilor statuate de Curte: cu privire la încadrarea sa în normele interne, fapta este calificată ca fiind civilă în dreptul intern, fapta reprezintă atingerea adusă mediului înconjurător, sănătății populației, fără a atinge gravitatea unei infracțiuni, cu toate acestea, sancțiunea pe care autorul o riscă este avertismentul sau amenda în cuantum de maxim 60.000 lei, ori, potrivit jurisprudenței Curții Europene, dacă sancțiunea, chiar pecuniară, pe care o riscă un contravenient, este în cuantum raportat la nivelul economiei țării și al veniturilor medii, cauza aparține materiei penale și intră sub incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală.
În consecință cauzei de față i se vor aplica normele de drept administrativ, din care face parte materia contravențională, completate de normele de procedură civilă care includ drepturi și garanții specifice în desfășurarea unui asemenea proces dar și normele de procesual-penale care sunt incidente și anume prezumția de nevinovăție și garanțiile specifice administrării probelor în procesul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea (…) ascultă pe cel care a făcut-o (…) administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii”. În consecință, acest text de lege, coroborat de art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată că fapta a fost săvârșită de petent și corect reținută în procesul-verbal de contravenție.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța verificând forma procesului-verbal de contravenție, reține, contrar susținerilor petentului, că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OG 2/2001 și ale OUG nr. 195/2005, iar mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 sunt inserate, astfel încât criticile petentului de nelegalitate, nu pot fi primite.
Contrar susținerilor petentei, agentul constatator a reținut o singură faptă contravențională, desfășurarea activității de alimentație publică – restaurant, fără a deține autorizație de mediu corespunzătoare, fără a fi reținută și lipsa evidenței gestionării deșeurilor pe anul 2014. În consecință, fiind vorba despre o singură faptă contravențională nu se pune problema aplicabilității art. 10 din OG nr. 2/2001.
La analiza din oficiu a legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat prin prezenta plângere, se constată că agentul constatator a îndeplinit cerințele legale, de formă și de fond, pentru valabilitatea procesului-verbal. În consecință se constată că fapta reținută în sarcina petentei este în mod corect și complet descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat și a fost în mod corect și judicios încadrată în textele de lege, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare, privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, instanța reține că nu există motive de nulitate relativă care să-l fi pus pe petent în imposibilitatea de a-și formula apărări împotriva procesului-verbal ori în imposibilitate de a contesta procesul-verbal, cale pe care, de altfel, a și urmat-o.
În consecință, verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. 1și 2 din OUG nr. 195/2005, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că intimata a reținut în sarcina petentei nerespectarea dispozițiilor referitoare la prestarea unui serviciu de alimentație publică fără a deține autorizație de mediu corespunzătoare.
Petenta nu a contestat lipsa autorizației de mediu, susținând însă că în incinta localului nu sunt decât 44 de locuri, însă agentul constatator a numărat și locurile de pe terasă, deși aceasta nu funcționa. A mai arătat că societatea a fost înființată la data de 31.01.2014, făcând investiții de circa_ euro, precum și faptul că aceasta a început să funcționeze efectiv din 04.04.2014, din vina primăriei care nu i-a eliberat autorizație în termenul legal, deși petenta a solicitat-o.
Din nota de constatare (filele 11, 12) coroborată de declarațiile martorului M. A.-C. audiat la solicitarea petentei (fila 61), instanța reține că la data controlului, între altele, agenții constatatori au mers și au numărat scaunele atât in interiorul restaurantului cât și de pe terasă. Martorul a susținut că dacă vremea este rea nu se poate sta la terasă însă în vreme bună se poate sta la masă. Conform susținerilor intimatei, numărul total de locuri din restaurant (interior + terasă) este de 112 locuri. Petenta nu a contestat acest număr, afirmând doar că terasa nu era deschisă. De altfel, reprezentantul petentei a semnat nota de constatare prin care s-a luat și măsura limitării numărului de locuri la 100 până la obținerea autorizației de mediu.
Deși martorul a arătat că se lucra la terasă, acesta a admis că erau câteva mese aranjate, precum și faptul că pe vreme bună clienții sunt serviți și pe terasă. Mai mult, faptul că într-un anumit moment clienții nu pot fi serviți pe terasă din cauza vremii nu conduce la concluzia că, în acele momente, nu este necesară autorizația de mediu, dat fiind că legea nu distinge după cum vremea este bună sau rea. În măsura în care se intenționează amenajarea terasei care presupune servirea efectivă la mese a clienților (cum martorul a admis că se face dacă vremea este bună), aceasta nu poate fi făcută decât după obținerea autorizației de mediu potrivit legii, dacă se depășește numărul minim de locuri pentru care legea impune o asemenea autorizație.
Astfel cum corect a susținut intimata, conform art. 96 alin. 2 pct. 1 din OUG nr. 195/2005 constituie contravenție încălcarea obligației persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, iar potrivit art. 2 pct. 2 din același act normativ unul dintre actele de reglementare este și autorizația de mediu care este obligatoriu la punerea în funcțiune conform art. 12 alin. 1, art. 14 alin. 2 din OUG nr. 195/2005 coroborat de art. 5 alin. 2 din ORD. 1798/2007. Totodată același ordin prevede obținerea autorizației de mediu dacă restaurantul are peste 100 locuri. Or, în aceste condiții, agenții constatatori aveau obligația să numere toate locurile, atât din interior cât și de pe terasă, chiar dacă la ora la care au efectuat controlul nu erau clienți pe terasă, întrucât aceasta funcționa efectiv când vremea permitea.
În consecință, din probele administrate instanța reține că restaurantul petentei funcționa cu 112 locuri (interior + terasă) fără a deține autorizație de mediu, fiind fără relevanță că sunt serviți clienții doar dacă vremea permite ori că se mai efectuau câteva lucrări de amenajare la terasă, din moment ce fuseseră efectiv amplasate pe terasă mese la care se putea servi.
În consecință petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa iar faptul că Primăria nu a eliberat avizul de funcționare la timp nu este de natură să înlăture răspunderea petentei pentru fapta contravențională săvârșită.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, se reține că, potrivit art. 96 alin. 2 din OUG nr. 195/2005 cu modificările ulterioare în vigoare la data constatării contravenției, contravenția reținută în sarcina petentei se sancționează cu amendă cuprinsă între 30.000 lei și 60.000 lei pentru persoane juridice (petenta fiind persoană juridică). Prin procesul-verbal, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum minim, 30.000 lei și, având în vedere gravitatea faptei instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea acesteia prin aplicarea unui avertisment, având în vedere că scopul reglementării acestei contravenții este protecția mediului și, indirect, protecția consumatorilor. Astfel, fără excepții, la punerea în funcțiune a unui restaurant cu mai mult de 100 de locuri, orice persoană are obligația de a obține anterior și autorizația de mediu, încălcarea acestor dispoziții fiind sancționată corespunzător.
Pentru motivele expuse, având în vedere că procesul-verbal este temeinic și legal, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu fapta reținută, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . BPM nr._ din 30.06.2014 formulată de petenta Z. C. SRL, J_, CUI RO32727210, cu sediul în sector 3, București, .. 8, ., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, cu sediul în sector 3, București, .. 3, . neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
4 ex/29.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5274/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5276/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
