Plângere contravenţională. Sentința nr. 5988/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5988/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 5988/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5988
Ședința publică din data de 30.04.2015.
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. C. M.
Grefier – C. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul C. C. S. în contradictoriu cu intimatul D. G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCURESTI UM 0575.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2013, ulterior declinată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul C. C. S. a solicitat ca in contradictoriu cu intimatul D. G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCURESTI UM 0575 sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.11.2013, obligarea intimatului la plata daunelor morale în cuantum de 6000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea plângerii, petentul a invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.11.2013, petentul a fost sancționat contravențional întrucât in data de 27.10.2013, în jurul orelor 17.30, în zona .. 5, a organizat o adunare publică nedeclarată și neînregistrată pentru exprimarea dezacordului față de proiectul de exploatare minieră din localitatea R. Montană, iar pe timpul desfășurării acesteia a condus activitățile participanților, dirijând acțiunile, scandările acestora prin voce, gesturi, inclusiv pe partea carosabilă, ceea ce a condus la blocarea traficului rutier și pietonal, fapta petentului fiind prevăzută și sancționată de art. 26 alin. 1 lit. a și art. 26 alin. 2 din Legea 60/1991.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Chiar daca criticile aduse de petent modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, instanta apreciaza că lipsa unor mentiuni care, potrivit art.17 din OG 2/2001 interpretat per a contrario, nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, poate determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decât prin anularea actului constatator. Or, in cauza de față, petentul nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea procesului verbal, neadministrând nici un mijloc de proba in acest sens. În ceea ce privește faptul că agentul constatator nu i-ar fi oferit petentului posibilitatea să formuleze obiecțiuni, aceasta nu duce la nulitatea actului; petentul a avut ocazia să își expună motivele de nemulțumire legate de încheierea procesului verbal prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator – jandarm se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petentul a administrat probe, dar acestea nu au fost de natură sa răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
În acest sens, instanța constată că petentul nu a făcut dovada că adunarea publică la care a participat a fost o adunare publică declarată în prealabil și autorizată.
De altfel, este de notorietate faptul că adunarea publică din data 27.10.2013, desfășurată în centrul Bucureștiului (având drept scop exprimarea dezacordului față de proiectul de exploatare minieră din localitatea R. Montană) nu a fost autorizată.
În ceea ce privește declarația martorului V. M. A., instanța apreciază că aceasta este în mod vădit subiectivă, data fiind relația de colegialitate și prietenie dintre martor și petent (cei doi fiind colegi de serviciu), și parțial în contradicție cu înregistrările video depuse la dosarul cauzei.
Astfel, din înregistrările video rezultă că atât la începutul manifestației, cât și în timpul acesteia, doar anumite persoane au avut acces la portavoce și s-au adresat manifestanților, acestea fiind de fapt persoanele care au inițiat manifestația. Printre aceste persoane s-a numărat și petentul. Totodată, se observă că petentul a fost printre manifestanți de la bun început, fiind evident faptul că îi cunoștea pe cei care vorbeau la portavoce, care îndemnau trecătorii să participe la adunare și care i-au condus pe manifestanți.
Tot din întregistrările video reiese că petentul a fost tot timpul printre participanții la adunare, a luat pulsul manifestației și la un moment dat s-a aflat în fruntea manifestanților, conducându-i pe carosabil.
În cele din urmă manifestarea a degenerat, negociatorii jandarmeriei nereușind să îi convingă pe participanți să se retragă și să încheie protestul. Din înregistrările video aflate la dosar rezultă că în aceste momente petentul a fost foarte activ, a fost agitat, s-a certat cu negociatorii jandarmeriei, a discutat cu aceștia pe un ton ridicat, îndemnând la nerespectarea ordinelor jandarmilor, mai ales când manifestanții au devenit foarte agitați, au ocupat carosabilul, iar situația a scăpat de sub controlul forțelor de ordine.
Deși în anumite momente ale manifestației a fost mai rezervat (petentul fusese deja amendat pentru o faptă similară), din înregistrările video rezultă fără echivoc faptul că petentul s-a comportat ca un organizator și conducător al manifestanților.
În urma analizării probelor administrate în cauză, instanța apreciază că faptele petentului se circumscriu dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 60/1991, din comportamentul petentului pe parcursul manifestației rezultând că acesta a fost unul din organizatorii adunării publice din 27.10.2013 (adunare publică nedeclarată și neînregistrată, organizată pentru exprimarea dezacordului față de proiectul de exploatare minieră din localitatea R. Montană).
De asemenea, raportând situația de fapt la prevederile art. 10 alin. 1 și art. 249 NCPC, instanța apreciază că probele administrate in cauză nu au fost de natură să formeze convingerea instanței asupra veridicității și temeiniciei pretențiilor bănești ale petentului, acesta nedovedind existența unui prejudiciu moral cauzat de intimat.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Cum în procesul verbal de contravenție s-a menționat că petentul a organizat o adunare publică nedeclarată și neînregistrată, a condus activitățile participanților, dirijând acțiunile, scandările acestora prin voce, gesturi, inclusiv pe partea carosabilă, iar susținerile în sens contrar ale petentului au rămas la nivel de simple afirmații, nefiind administrate probe care să conducă la o concluzie contrară, nu se poate susține cu temei că prezumția de legalitate și temeinicie a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (protestele degenerând în cele din urmă în incidente violente între participanți și jandarmi). Instanța ține cont și de perseverența contravențională a petentului, care anterior a mai fost sancționat contravențional pentru fapte similare (filele 36, 37 din dosarul JS1). Instanța remarcă faptul că stabilirea unor limite ale amenzii contravenționale într-un cuantum ridicat înseamnă că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, scopul aplicării acestor sancțiuni fiind acela de asigurare a ordinii și liniștii publice și de prevenire a adunărilor publice nedeclarate și neautorizate.
În consecință, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de petentul C. C. S., CNP_, cu domiciliul ales la APADOR-CH în sector 3, București, N. T., nr. 8A, în contradictoriu cu intimatul D. G. DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCURESTI UM 0575, cu sediul în sector 5, București, . MAGURELE, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. M. C. R.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4342/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6000/2015. Judecătoria... → |
|---|
