Plângere contravenţională. Sentința nr. 6323/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6323/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 6323/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6323
Ședința publică din data de 08.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul S. C. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind petenta.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei și durata estimativă a cercetării procesului.
Intimata, prin consilier juridic, arată că Judecătoria Sectorului 3 București este competentă, și lasă la aprecierea instanței estimarea duratei.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de prevederile art. 94 pct. 4 Cod procedură civilă și art. 107 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la aproximativ 6 luni.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, sau alte incidente de soluționat instanța acordă cuvantul asupra probelor.
Intimata, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, deliberând, în temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă încuviințează pentru părți proba prin înscrisuri ca fiind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
La solicitarea instanței, intimata, prin consilier juridic, depune în ședință publică răspunsul formulat de . ce privește persoana care a folosit autoturismul in perioada indicată in procesul verbal de contravenție, cu mențiunea că a fost vorba despre o corespondență electronică.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța, cf. art. 244 alin. 1 C.pr.civ, dispune închiderea cercetării judecătorești și acordă cuvântul in dezbateri.
Intimata, prin consilier juridic, referitor la excepția ridicată de petent, arată că astfel cum a fost statuat prin Decizia nr. 22/2007 pronunțată de ICCJ, excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție poate fi invocată pentru nerespectarea disp. art. 17 din OG nr. 2/2001. In cauză, nu sunt îndeplinite prevederile acestui articol, iar petentul nu a făcut dovada vătămării sale, motiv pentru care solicită respingerea plângerii contravenționale.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezenței cauze, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 24.09.2014, in dosarul cu nr. de mai sus, reclamantul S. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 BUCURESTI, ca instanța sa dispună anularea procesului verbal de contravenție .-OLP_/12.09.2014.
In motivare, s-a arătat că petentul a fost sancționat personal pt. fapta prevăzuta de art. 4 HCL_/2013. Procesul verbal încalcă prev. de art. 16 alin. 6 din OG 2/2001 deoarece proprietarul autoturismului este Romenergo SA astfel ca in procesul verbal nu au fost menționate denumirea și sediul persoanei juridice proprietar al autoturismului in cauză.
In drept au fost invocate prev. OG 2/2001 iar in probațiune, s-au depus înscrisuri și s-a solicitat această probă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23.01.2015, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In motivare, s-a arătat că procesul verbal a fost încheiat la data de 08.08.2014, pt, fapta prevăzuta de art. 4 din HCL 229/2013, pe baza clișeelor fotografice întocmite la fața locului după ce societatea comerciala proprietara autoturismului a comunicat datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul la data și ora savarsirii contravenției. Procesul verbal a fost comunicat prin postă cu aviz de primire cf. art. 27 din OG 2/2001.
Procesul verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic cf. dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, niciuna dintre criticele petentului nefiind de natură a atrage nulitatea procesului verbal de contravenție cf. Deciziei nr. 22/2007. Așa cum rezultă din planșele fotografice autovehiculul petentului ocupă nu numai parte din spațiul carosabil ci si trecerea de pietoni făcând aproape imposibil traficul pedestru in zona.
In drept, au fost invocate prev. art. 205-208 C. pr.civ., OG 2/2001, HCLS3 229/2013. In probațiune, s-au anexat înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri. S-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
La data de 19.03.2015, s-a depus de către petent răspuns la întâmpinare – f. 32 - 33. S-a precizat că petentul își menține motivele invocate in plângere. In plus, s-a precizat că decizia ICCJ nr. 22/2007 nu are relevanță in cauză.
În ședința din data de 08.05.2015, s-a încuviințat pentru părți proba prin înscrisuri.
Analizând plângerea, prin prisma materialului probator administrat in cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție.-OLP _/12.09.2014 - fila 6, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 500 lei, deoarece la data de 08.08.2014 a fost depistat in timp ce a ocupat partea carosabila in zona .-15, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aflat in proprietatea acestuia vehicul care are afișat pe geam un afiș cu inscripția vând autoturism, fiind încălcate prev. art. 4 din HCLS3 229/2013.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit în lipsa petentului, și in lipsa unui martor asistent, fiind comunicat petentului cf. dovezii de la f. 24.
Instanța investită, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31 raportat la art. 34 din OG 2/2001 va proceda la verificarea legalității si temeiniciei procesului verbal de contravenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilorși cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007 sub sancțiunea nulității absolute, și anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In cf. cu prev. art. 1 și art. 3 din HCLS3 229/2013, se stipulează că prezenta hotărâre reglementează activitățile de constatare și sancționare ai proprietarilor/utilizatorilor vehiculelor expuse spre vânzare, precum și ai proprietarilor/utilizatorilor vehiculelor utilizate în scopul desfășurării unor activități comerciale parcate și/sau staționate pe domeniul public/privat al Municipiului București aflat în administrarea Sectorului 3, fiind definită atât noțiunea de proprietar al autovehiculului cat si cea de deținător, in acest caz fiind vorba de persoana fizică/juridică care la data săvârșirii faptei deținea vehiculul, cât și persoana căreia i s-a încredințat vehiculul sub orice formă. Prin urmare, deținătorul cu orice titlu al unui vehicul nu este exclus de la răspunderea contravenționala stabilita prin faptele sancționate prin această hotărâre. In cf. cu datele furnizate de . era reprezentantul societății la momentul respectiv precum și utilizatorul vehiculului in cauză. Este totuși mai greu de închipuit cum persoana juridică poate fi subiect active al contravenției de ocupare sau blocare a parții carosabile, astfel că sancționarea reprezentantului legal și a persoanei care avea efectiv folosința autovehiculului s-a realizat in mod legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
In plus, instanța rețin că motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. pronunțate în cauzele Salabiaku c. Frantei, paragraf 28; Telfner c. Austriei, paragraf 16; A. c. României, paragraf 60), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
Săvârșirea faptei a fost dovedită cu mențiunile din procesul verbal de contravenție, față de care nu s-a realizat proba contrară, care se coroborează cu clișeele fotografice de la f. 27, întocmite la fata locului de agentul constatator și cu mențiunile din raportul agentului constatator - f. 25.
Astfel, având in vedere probele administrate în cauză, instanța reține că sunt întrunite condițiile răspunderii contravenționale a petentului, cf. art. 1 din OG 2/2001.
La analiza proporționalității sancțiunii aplicate, cf. prevederilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001 instanța are în vedere și faptul că petentul a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzut de dispozițiile HCLS3 229/2013, apreciind că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii contravenționale.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451-453 C. pr.civ. instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul S. C., CNP_, cu domiciliul in sector 3, București, ., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICĂ, C._, cu sediul in sector 3, București, .. 3, . neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.05.2015.
Președinte Grefier
D. E. M.D. Ș.,
Pentru grefierul de ședința aflat in concediu de odihna, semnează grefierul sef de secție
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6322/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6300/2015. Judecătoria... → |
|---|
