Plângere contravenţională. Sentința nr. 7043/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7043/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 7043/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINTA CIVILA NR. 7043
Ședința publică din 21.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. E. L.
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul T. A., in contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În raport de dispozițiile art.131 NCpc instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și față de dispozițiile art. 238 NCpc apreciază că dosarul se poate soluționa la acest termen de judecată.
Apreciind ca pertinente, concludente și utile soluționării cauzei înscrisurile a căror încuviințare a fost solicitată de către petenta si intimata, în temeiul dispozițiilor art.258 NC.p.c., apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile art.255 NC.p.c., instanța încuviințează pentru parti proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2014, formulată de petentul T. A., in contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, a solicitat instanței admiterea plângerii, anularea procesului-verbal . nr._/26.09.2014; desființarea sancțiunilor contravenționale aplicate, constând în 4 puncte-amendă, în cuantum de 360 lei, și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea cerii a arătat că în procesul-verbal atacat se reține că, în data de 26.09.2014, la ora 12:55, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ în București, pe . . Călărașilor, iar în apropierea intersecției cu . fi efectuat o manevră de depășire a coloanei de autoturisme, pătrunzând pe sensul opus, iar autoturismele care conduceau pe această direcție de mers ar fi fost nevoite să efectueze manevre pentru a evita . autoturismul condus de petent . A apreciat că procesul-verbal . nr._ este netemeinic, întrucât situația de fapt consemnată de către agentul constatator nu este conformă realității. Petentul a formulat și obiecțiuni cu ocazia încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, arătând că s-a încadrat corect.
În drept a invocat disp. art. 118 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 30 și urm. din OG nr. 2/2001, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrare video.
Petentul a depus copie proces verbal si dovada ce i-a fost eliberată.
La data de 02.02.2015, intimata a depus întâmpinare.
În apărare a arătat că din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, a menționat că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normative sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
A mai precizat că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept a invocat dispozițiile art. 15 și 16 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., art. 120 lit. I) 1 din R.A.O.U.G. 195/2002 rep.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata s-a opus audierii în calitate de martori a persoanelor prevăzute de art. 315 alin. 1 din C. Proc. Civ.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 06.09.2014 încheiat de intimata B. RUTIERA, petenta petentul T. A. a fost sancționată în baza art. 100 alin.3 lit a din OUG nr.195/2002 cu a amenda în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.120 alin.1 litera J din Regulamentul de punere in aplicare OUG nr.195/2002 .
Totodată s-a luat măsura complementară a suspendării dreptului petentuluii de a conduce pe drumurile publice.
S-a reținut că la data 06.09.2014, ora 12,56, intersecția . L., petentul a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare_ pe . . Călărașilor iar la . . efectuat manevra de depășire a coloanei de autoturisme, pătrunzând pe sensul opus, in timp ce, din sens opus circulau autoturisme care au fost nevoite să treacă pe banda unu pentru a nu intra in coliziune cu acesta.
Împotriva acestui proces – verbal petentul a formulat în termen legal prezenta plângere.
Verificând, în conf. cu disp. art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului - art. 34 - rezultă că procesul - verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Procesul-verbal a fost încheiat în baza propriilor constatări ale agentului de poliție, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate, în sensul că cele menționate sunt conforme cu realitatea.
Simplele afirmații ale petentului prin care se susține o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal, nu fac dovada netemeiniciei acestuia, în lipsa altor elemente probatorii cu care sa se coroboreze si care sa infirme acest act constatator de acuzare, care reprezinta si el un mijloc de proba de sine statator in proces.
Individualizarea sancțiunii a fost în mod corect realizată de agentul constator întrucât fapta prezintă un grad de pericol social concret aflat în directă proporționalitate cu amenda aplicată. Chiar și in situația în care s-ar fi apreciat că sancțiunea aplicată este prea aspră, urmând a se înlocui cu avertismentul, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu ar putea fi înlăturată întrucât potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 această măsură se aplică și pe lângă sancțiunea principală a avertismentului.
Reținând așadar ca temeinic si legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța va respinge plângerea contravenționala, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenționala formulată de petentul T. A., CNP_, cu domiciliul in sector 4, București, .. 9, ., in contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA cu sediul in sector 3, București, .. 9-15.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțat în ședință publica, azi 21.05.2015.
Președinte, Grefier,
I. E. L. D. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7041/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6689/2015.... → |
|---|
