Plângere contravenţională. Sentința nr. 7450/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7450/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 7450/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 7450
Ședința publică din data de 27.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C. I.
GREFIER: S. M. F.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect ,,plangere contraventionala”, formulată de petenta P. O. in contradictoriu cu intimate D. B. RUTIERA.
La apelul nominal efectuat in Sedinta Publica au lipsit partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu disp. art. 131 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial.
În baza art. 238 C.p.c., instanța estimeaza durata cercetării procesului la o perioadă de 30 de zile.
În conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod procedura civila, instanța încuviințează pentru ambele parti proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă în cauză,
Instanța, analizând actele și lucrarile dosarului râmâne în pronunțare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, sub nr._, petenta O. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B. Rutieră, anularea procesului-verbal . NR._ DIN 25.08.2014.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional pentru că a condus auto cu nr. de înmatriculare_ folosind telefonul mobil fără dispozitiv de tip mâini libere. A mai susținut petenta că acuzația nu este adevărată, aspect menționat și în cuprinsul procesului verbal, precizând totodată că din acest motiv a refuzat să semneze actul.
În continuare petenta a menționat că a fost oprită de agentul constatator în timp ce conducere autovehiculul în Piața Universității, din direcția Calea Victoriei spre Piața Unirii și că nu folosea telefonul mobil, fapt comunicat și agentului constatator care a modificat cuantumul sancțiunii comunicate inițial, respectiv 2 puncte-amendă, aplicându-i 3 puncte-amendă. S-a mai susținut faptul că agentul constatator a refuzat să consemneze la rubrica mențiuni acest din urmă aspect, iar la refuzul petentei de semna procesul-verbal, cel dintâi a oprit un alt autovehicul și a solicitat șoferului să semneze actul în calitate de martor.
În final, petenta a precizat că nu a comis nicio faptă contravențională și nu i-ai fost prezentate dovezi în sens contrar.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale.
În dovedire, petenta a anexat cererii, în copie conformă cu originalul, C.I. și procesul-verbal contestat.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 12), conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei în data de 13.02.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat ca legal și temeinic.
În fapt, intimata a precizat că petenta a fost sancționată în baza art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 deoarece în data de 25.08.2014, la intersecția .-. autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și a vorbit la telefonul mobil în timpul mersului fără a folosi dispozitivul tip „mâini libere”.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, intimata a apreciat că acesta respectă dispozițiile prevăzute art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la temeinicia actului administrativ, intimata a învederat faptul că abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, nefiind înregistrată pe suport magnetic și nefiind întocmite alte acte de constatare. Sub acest aspecte, intimata a mai arătat că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, recunoscută atât potrivit practicii judecătorești interne, cât și potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, concluzionând că simpla negare a petentei, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu o exonerează de răspundere, acesteia din urmă revenindu-i sarcina probei conform art. 249 și 270 Cod procedură civila.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, intimata a susținut că aceasta a fost în mod corect realizată, fiind aplicată în limite legale și în mod proporțional cu gradul de pericol social al faptei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând cererii, istoricul contravențiilor și, în copie conformă cu originalul, procesul-verbal contestat și dovada comunicării.
În cauză, s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/25.08.2014 (fila 6), întocmit de un agent constatator din cadrul intimatei D.G.P.M.B. - B. Rutieră, petenta P. O. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 270 lei și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din același act normativ. S-a constatat că în ziua de 25.08.2014, la intersecția dintre . și . condus auto cu nr. de înmatriculare_ și a folosit telefonul mobil fără dispozitiv de tip mâini libere.
Petenta a refuzat să semneze procesul-verbal, actul administrativ fiind semnat de un martor asistent și comunicat petentei în data de 16.09.2014, sub semnătură de primire, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 26).
Instanța constată că prezenta plângere a fost formulată de către petentă la data de 29.09.2014 - în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, de la data comunicării procesului-verbal în discuție.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petentă în sensul că agentul constatator nu i-a permis să consemneze personal mențiunile pe care dorea să le formuleze și nu a consemnat în întregime mențiunile pe care i le-a dictat, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 16 alin. 7 din O.U.G. nr. 195/2002: „În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica ‹‹Alte mențiuni››, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.” Nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției, putând fi invocată doar dacă partea dovedește că a suferit o vătămare ca urmare a încălcării dispoziției legale, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în M.Of., Partea I nr. 833/05.12.2007.
În cauză, pe de o parte, petenta nu a făcut dovada faptului că agentul constatator nu ar fi consemnat în întregime obiecțiunile sale, iar pe de altă parte, nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta se bucură de o prezumție de legalitate, în virtutea calificării sale drept act administrativ, prezumție ce presupune că procesul-verbal în cauză face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).
Astfel, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil, ce presupune, în speță, respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, este absolut permisă operarea cu prezumții privind legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.
De asemenea instanța reține că, indiferent de existența sau inexistența prezumției de legalitate, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o probă a vinovăției, respectiv constatarea personală a agentului de poliție făcută prin intermediul procesului-verbal reprezintă o probă a săvârșirii faptei de către petent.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și ținând seama de prevederile art. coroborat cu art. 10 alin. 1 C.proc. civ., instanța reține petenta are sarcina probei în prezenta cauză, în sensul că trebuie să dovedească cele susținute prin plângerea contravențională în contradictoriu cu procesul-verbal în discuție.
Instanța constată că petenta a fost sancționat contravențional în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora „Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip «mâini libere”.
Totodată, din interpretarea art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2, art. 99 alin. 1 și 2 și art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip „mâini libere”, de către conducătorul de autovehicul, se sancționează cu 2 sau 3 puncte-amendă și 2 puncte de penalizare.
În cauză, petenta contestă însăși săvârșirea faptei reținute în cadrul procesului-verbal, arătând că la data și locul indicate în cuprinsul actului nu a folosit telefonul mobil în timp ce conducea, fără însă să dovedească, prin mijloace de probă admise de lege, această împrejurare.
Prin urmare, este important de precizat că nu este suficientă contestarea procesului-verbal de contravenție pentru ca petenta să fie exonerată de răspundere, iar instanța sesizată cu o plângere contravențională în susținerea căreia nu se prezintă nicio probă, nu poate admite plângerea, în condițiile în care unicele probe ale dosarului (procesul-verbal, ce se bucură de prezumția de legalitate) indică culpabilitatea petentei.
De asemenea, sub aspectul sancțiunii aplicate, față de gradul de pericol social al faptei și istoricul contravențiilor petentei (filele 24-25), se reține că individualizarea sancțiunii de către agentul constatator a fost corectă, scopul educativ al sancțiunii neputând fi atins decât prin măsura aplicării unei amenzi contravenționale.
Față de aceste considerente, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petenta și, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada contrară celor menționate în procesul verbal, deși avea această obligație în baza art. 249 Cod procedură civila, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea contraventionala, ca neintemeiata, formulata de petenta P. O., cu domiciliul in Bucuresti, .. 73, ., Sector 2, in contradictoriu cu intimate D. B. RUTIERA, cu sediul in Bucuresti, .. 9-15, Sector 3.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la instanta a carei hotarare se ataca, respectiv la Judecatoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publica, astăzi, 27.05.2015.
Președinte, Grefier,
(pentru grefier delegat la Tribunalul Bucuresti,
semnează grefierul șef de secție civilă)
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7341/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7567/2015.... → |
|---|
