Plângere contravenţională. Sentința nr. 8549/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8549/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 8549/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8549
Ședința publică din data de 15.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. C. M.
Grefier – C. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe petentul C. N. POSTA R. SA în contradictoriu cu intimatul D., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._/301/2014, petentul C. N. POSTA R. SA a solicitat ca in contradictoriu cu intimatul D. sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.08.2014.
In motivarea plângerii, petentul a invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 04.08.2014, s-a constatat că nu au fost luate măsuri de montare a unui sistem tehnic de alarmă contra efracției la Oficiul poștal nr. 72 București și nu a fost instituită pază fizică care să asigure securitatea acestui obiectiv, astfel că nu au fost îndeplinite cerințele minimale de securitate, faptele petentului fiind prevăzute și sancționate de art. art. 3 pct. 1, art. 4 alin. 1 lit. b din HG 301/2012.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Chiar daca criticile aduse de petent modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, instanta apreciaza că lipsa unor mentiuni care, potrivit art.17 din OG 2/2001 interpretat per a contrario, nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, poate determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decât prin anularea actului constatator. Or, in cauza de față, petentul nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea procesului verbal, neadministrând nici un mijloc de proba in acest sens.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petentul nu a administrat probe care să răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
În privința subiectului activ al contravenției reținute în sarcina petentului, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii persoanei juridice și nu conducătorului acesteia, corespunde dispozițiilor legale și spiritului legii.
Astfel, conform art. 2 din Legea 333/2003 obligația asigurării pazei bunurilor revine entităților juridice manipulatoare a bunurilor sau valorilor: „Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.”
Dispozițiile art. 3 și art. 4 din același act normativ se referă la răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei, plasând conducătorul unității ca fiind persoana cu atribuții în organizarea acestei activități, iar nu singura persoană care să fie sancționată contravențional în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate.
Noțiunea de „răspundere” la care face referire art. 4 din Legea 333/2003 se referă la instituirea unei atribuții în sarcina conducătorului unității, aceea de a iniția și întocmi proceduri pentru asigurarea pazei bunurilor, și nu poate fi interpretată în sensul reglementării răspunderii sale contravenționale, personale, în cazul în care un astfel de plan nu a fost aprobat la nivelul unității. Edificatoare cu privire la modalitatea corectă de interpretare a acestui articol sunt și dispozițiile care îi urmează, cele ale art. 5 conform cărora „Paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției.” Din cuprinsul art. 5 din Legea 333/2003 reiese clar că acest plan se întocmește la nivel de unitate, nefiind o emanație a voinței directe și nemijlocite a unei singure persoane, respectiv a conducătorului unității. Acesta are, așa cum s-a menționat anterior, sarcina de a organiza și conduce activitatea unității în așa fel încât acest plan să fie întocmit și respectat.
Nici invocarea dispozitiilor Hotararii 1017/11.12.2013 prin care a fost modificat art. 7 din HG 301/2012 nu exonerează petentul de răspundere, aceste dispoziții stabilind un termen in raport de modul de funcționare a unităților enumerate în articol, fără să înlăture aplicarea sancțiunilor, nici un text de lege nestabilind că în această perioada (de 24 luni) sancțiunile contravenționale nu sunt incidente.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Cum în procesul verbal de contravenție se menționează că petentul nu a luat măsuri de instituire a cerințelor minimale de securitate pentru Oficiul Poștal nr. 72, iar susținerile în sens contrar ale petentului au rămas la nivel de simple afirmații, nefiind administrate probe care să conducă la o concluzie contrară, nu se poate susține cu temei că prezumția de legalitate și temeinicie a fost răsturnată.
În aprecierea pericolului social concret al faptei săvârșite, instanța va avea în vedere scopul reglementării specifice în materie, așa cum este acesta consacrat de art. 1 din Legea nr. 333/2003, respectiv asigurarea siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și a protejarea persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea.
În concret, fapta săvârșită nu prezintă un pericol social mai redus decât cel avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit limitele sancțiunilor aplicabile. Față de acest aspect, instanța reține că sancțiunea ce i-a fost aplicată petentului este legală și corect individualizată, astfel că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. N. POSTA R. SA, cu sediul în sector 2, București, ., Nr. în Registrul Comerțului J40/8636, CUI RO_, în contradictoriu cu intimatul D., cu sediul în sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 19, C._/06.07.1993, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.06.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. M. C. R.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8560/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8303/2015. Judecătoria... → |
|---|
