Plângere contravenţională. Sentința nr. 9350/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9350/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 9350/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9350
Ședința publică din data de 26.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta R. C. & TRADE SRL în contradictoriu cu intimata C. SA C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima si la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța conform art. 131 Cod procedură civilă își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta acțiune conform art. 94, pct. 4 Cod procedură civilă rap. la art. 10, indice 1 din OG 15/2002.
Instanța potrivit art. 238 Cod procedură civilă estimează durata cercetării procesului la o zi.
Instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri pentru petenta, iar pentru intimata proba cu înscrisuri și planșele foto anexate întâmpinării, aceste probe fiind admisibile și ducând la soluționarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat, in baza art 392 Cod procedură civilă instanta declara cercetarea judecatoreasca inchisa, deschide dezbaterile si socotindu-se lamurita, in baza art. 394 Cod procedură civilă, declara dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 21.10.2014, sub numărul_ petenta R. C. & TRADE SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata C. SA C. anularea procesului-verbal . nr._/06.07.2014.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că in data 06.07.2014, autoturismul marca Matiz, având numărul de inmatriculare_ a fost surprins circulând fara rovinieta pe DN 5, km. 28+120m, in dreptul localității Calugareni, județul G., amenda contravenționala stabilita in sarcina petentei fiind de 250 lei, conform art. 8 alin. (1) si (2) din O.G. nr. 15/2002. A precizat că nu contesta faptele constatate cu ocazia întocmirii procesului-verbal atacat, având în vedere că nu cunoaște situația, întrucât niciun reprezentant al petentei nu a circulat cu autoturismul arătat in condițiile, ziua si locul arătate de procesul-verbal. Cu toate acestea petenta a solicitat anularea procesului-verbal arătat pentru motivul ca acesta constata in sarcina petentei săvârșirea unor fapte de care societatea nu se face vinovata, având în vedere ca autoturismul la care face referire a ieșit din proprietatea si uzul societății petente in data de 28.09.2011 (deci inaintea săvârșirii faptei la care face referire procesul-verbal).
Petenta a arătat că, ulterior vânzării a radiat autoturismul din evidentele autorităților fiscale, arătând ca radierea din circulație de pe numele proprietarului si înmatricularea pe numele noului proprietar trebuia făcuta de acesta din urma.
Petenta a învederat instanței că art. 7 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România arata ca obligația de achitare a contravalorii rovinietei aparține utilizatorilor și că aceasta obligație nu poate fi menținută in sarcina unui fost proprietar al unui autoturism, in lipsa aducerii la indeplinire a formalităților de radiere/inmatriculare ale acestuia.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2011 si art. 7 din O.G. nr. 15/2002, iar în baza prevederilor art. 223 (3) din Codul de Procedura Civila a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
În dovedire, petenta a depus înscrisuri (filele 6-11).
Plangerea contraventionala a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 20 lei (f. 20)
La data de 03.03.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată, iar în subsidiar menținerea procesului-verbal, ca fiind temeinic și legal.
În motivare, intimata a arătat că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002. coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal fiind întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Intimata a învederat instanței că în cauză contractul de vânzare-cumpărare nu este suficient pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
De asemenea, a arătat că data acestor înscrisuri poate fi opusă terților decât dacă au fost înregistrate conform art.1182 cod civil la o instituție publică, din ziua în care a fost înscris într-un registru public, din ziua morții celui care l-a încheiat sau din ziua în care a fost trecut în extras de către funcționari publici, cum ar fi punerea de sigilii sau pentru efectuarea de inventare. Sistemul promovat de codul civil urmărește să nu fie opuse terților înscrisuri care pot fi antedatate, astfel încât, prin aplicarea la situația de față, să nu fie trecută în documente o dată anterioară săvârșirii faptei, deși transferul dreptului de proprietate să fi operat la o dată ulterioară săvârșirii faptei contravenționale, acest tip de înscrisuri având forță probantă doar între părțile contractante.
A învederat instanței că din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal și că în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002. A mentionat ca petentul apare inscris in continuare in evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, or art.9, alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede posibilitatea legala de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI - D.R.P.C.I.V., iar părțile contractante au obligația legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu poate fi opus subscrisei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentului, astfel singura persoana vinovata de a fi circulat fara a deține rovinieta valabila este persoana fizica sau juridica care are in proprietate sau poate folosi in baza unui drept legal vehiculul, menționata in certificatul de înmatriculare si care figurează in baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, neavand nicio relevanta faptul ca pana la momentul constatării contravenției au intervenit contracte de înstrăinare a vehiculului sau de cedare a folosinței acestuia, chiar având data certa, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autoritățile competente, in conformitate cu art.11 din O.U.G. nr. 195/2002, raportat la dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației si Internelor.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În dovedire, intimata a depus înscrisuri si planse foto (filele 27-32).
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu planșele foto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt,prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.09.2014 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (f. 6), petenta R. C. & TRADE SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în suma de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că, în data de 06.07.2014, pe DN 5, km. 28+120m, in dreptul localității Calugareni, județul G. autoturismul având numărul de inmatriculare_ aparținând petentei a fost surprins ca a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Analizând actul de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
În speța, instanța constată că procesul verbal contestat nu este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
Conform art. 8 din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. De asemenea, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit.a din Ordinul nr. 769/2010 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Interpretând dispozițiile mai sus menționate, instanța reține că pentru a deține calitatea de utilizator român, orice persoană fizică sau juridică trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să dețină în proprietate sau să folosescă în baza unui drept legal un autoturism înmatriculat în România. Or, în cauza dedusă judecății, din factura fiscală nr._/28.09.2011 (fila 7) coroborat cu procesul verbal de scoatere din evidența mijloacelor de transport emis de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 la data de 29.09.2011 (filele 8 si 9), rezultă că petenta a fost sancționată contravențional, în calitate de utilizator al autovehiculului_, deși în momentul constatării contravenției: 06.07.2014, aceasta nu mai deținea calitatea de utilizator al autovehiculului mai sus menționat, astfel cum această noțiune este definită prin dispozițiile legale mai sus menționate.
Astfel, conform facturii fiscale nr._/28.09.2011 (fila 7), petenta în calitate de vânzător și numitul C. B., în calitate de cumpărător au convenit ca dreptul de proprietate al autovehiculului_, să se transmită către C. B.. Se retine că data conventiei este 28.09.2011, iar pentru valabilitatea transferului dreptului de proprietate pentru autovehicul nu este instituită nicio altă conditie, fiind suficient doar acordul părtilor.
Având în vedere toate aceste elemente, instanța apreciază că la data constatării contravenției- 06.07.2014, când C. B. era deja proprietar, a fortiori utilizator, al autovehiculului cu număr de înmatriculare_, incă din data de 28.09.2011, petenta nu mai avea calitate de utilizator al vehiculului, motiv pentru care acesteia nu îi incumba obligația de plată a rovinietei prevăzute de art.7 din OG nr.15/2002.
Interpretând dispozițiile art. 1 alin.1 lit. b din nr. OG 15/2002, instanța reține că pentru a deține calitatea de utilizator român, orice persoană fizică sau juridică trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să dețină în proprietate sau să folosească în baza unui drept legal un vehicul înmatriculat în România.
Așadar, petenta nu mai deținea în proprietate și nici nu folosea acest autovehicul în baza unui drept legal, la data reținută in actul contravențional contestat, motiv pentru care nu avea calitatea de utilizator conform dispozițiilor legale în materie.
Susținerile intimatei conform cărora petenta deține calitatea de utilizator pentru că nu a procedat la radierea autoturismului în discuție, sunt apreciate ca nefondate de instanță față de împrejurarea că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate este o simplă formalitate, cerută doar pentru opozabilitatea față de terți, neîndeplinirea unei astfel de formalități neafectând în nici un mod transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului în cauză în favoarea numitului C. B. ca efect al conventiei de vanzare cumparare din 28.09.2011. De altfel, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, devin incidente dispozițiile art 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 - potrivit carora in cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului -, dispozitii legale care pun în sarcina noului proprietar îndeplinirea unor astfel de formalități, astfel că petentei nu i se poate imputa o culpă sub acest aspect. Mai mult decat atat, instanta apreciaza ca efectuarea sau nu a formalitatilor de radiere de catre proprietar nu reprezinta un element constitutiv al contraventiei deduse judecatii motiv pentru care nu poate fi avut in vedere nici pentru stabilirea calitatii de utilizator astfel cum aceasta este definit de dispozițiile art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 și de ale art.1 alin.6 lit. a din Ordinul nr. 769/2010 si nici pentru verificarea existentei contraventiei deduse judecatii.
Totodată instanța apreciază că susținerile intimatei referitoare la lipsa datei certe a contractului de vânzare-cumpărare sunt nefondate întrucât factura fiscală_/28.09.2011 (fila 7) a dobândit data certă la data de 29.09.2011 în momentul prezentării organului fiscal în vederea scoaterii din evidență a mijlocului de transport, dispozițiile art. 1182 alin. 1 pct. 1 din Codul civil fiind aplicabile.
Față de toate cele mai sus menționate, instanța constată lipsa calității de utilizator a petentei și, pe cale de consecință, imposibilitatea de a se atribui acesteia calitatea de subiect activ al contravenției în discuție apreciind, pe cale de consecință, întemeiată apărarea sa privind lipsa calității de contravenient.
Având în vedere toate aceste elemente, precum și faptul că singurul temei al răspunderii contravenționale este săvârșirea unei contravenții, raportat și la împrejurarea că la data constatării contravenției petenta nu avea calitatea de utilizator al autovehiculului cu număr de înmatriculare_, instanța apreciază că nu poate fi angajată răspunderea contravențională a petentei conform art.8 din OG 15/2002, întrucât aceasta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită plângerea formulată de către petentă și să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.09.2014 întocmit de intimată și va exonera petenta de la plata amenzii aplicate prin procesul verbal menționat mai sus.
În temeiul 453 Cod de procedura civila, având în vedere principiul disponibilității, instanța urmează să ia act că un s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională privind pe petenta R. C. & TRADE SRL CUI_ cu sediul ales la SCA P., S. & Asociatii în sector 2, București, .. 5 în contradictoriu cu intimata C. SA C. CUI_, cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Anulează procesul-verbal de contravenție . 14 nr._/22.09.2014 întocmit de intimată.
Exonerează petenta de la plata amenzii aplicată prin procesul verbal menționat mai sus.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9445/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Uzucapiune. Sentința nr. 9332/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
