Plângere contravenţională. Sentința nr. 9241/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9241/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 9241/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 9241
Ședința publică din data de 24.06.2015
Instanța constituita din:
Președinte – M. A. C.
Grefier – C. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta V. C. și pe intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, în aceeași compunere hotărând următoarele:
INSTANTA,
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta V. C. a solicitat ca in contradictoriu cu intimatul D. B. RUTIERA sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/26.06.2014.
In motivarea plângerii, petenta a invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.06.2014, petenta a fost sancționată contravențional întrucât in data de 26.06.2014, a oprit voluntar autoturismul cu nr._ pe . de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”, stânjenind traficul rutier, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile RA OUG 195/2002 și OUG 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Chiar daca criticile aduse de petentă modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, instanta apreciaza că lipsa unor mentiuni care, potrivit art.17 din OG 2/2001 interpretat per a contrario, nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, poate determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decât prin anularea actului constatator. Or, in cauza de față, petenta nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea procesului verbal, neadministrând nici un mijloc de proba in acest sens. În ceea ce privește faptul că agentul constatator nu i-a oferit posibilitatea să formuleze obiecțiuni, aceasta nu duce la nulitatea actului; petenta a avut ocazia să își expună motivele de nemulțumire legate de încheierea procesului verbal prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator – polițist se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petenta a administrat probe, însă acestea nu au fost de natură să răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
Referitor la declarația martorei C. A., instanța apreciază că aceasta este în mod vădit subiectivă (dată fiind relația evidentă de prietenie dintre petentă și martoră, cele două fiind vecine), contradictorie și nesinceră. Pe tot parcursul declarației, martora nu a făcut decât să presupună că petenta nu a avut motiv să își parcheze neregulamentar mașina în fața agenției de voiaj (situată la adresa .). Însă la finalul declarației, martora a recunoscut în cele din urmă că nu a fost de față la momentul sancționării petentei și că petenta nu are un loc de parcare al său în curtea interioară a blocurilor.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Cum în procesul verbal de contravenție se menționează că petenta a oprit voluntar autoturismul cu nr._ pe . de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”, stânjenind traficul rutier, iar susținerile în sens contrar ale petentei au rămas la nivel de simple afirmații, nefiind administrate probe care să conducă la o concluzie contrară, nu se poate susține cu temei că prezumția de legalitate și temeinicie a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunile aplicate petentei sunt minime și proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite de petentă. Instanța remarcă faptul că stabilirea unor limite ale amenzii contravenționale într-un cuantum ridicat și aplicarea de puncte de penalizare înseamnă că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, scopul aplicării acestor sancțiuni fiind acela de prevenire a abaterilor de la regimul circulației și de disciplinare a participanților la traficul rutier.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională privind pe petenta V. C. CNP_ cu domiciliul în sector 3, București, DOAMNEI, nr. 27-29, ., . și pe intimata D. B. RUTIERA cu sediul în sector 3, București, LOGOFAT UDRISTE, nr. 9-15 ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015..
Președinte, Grefier,
M. A. C. C. L.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9237/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 9224/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
