Pretenţii. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 12289/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 12.289
Ședința publică din 24.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta . SA, in contradictoriu cu pârâta . SA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pe excepții, probe, fond pentru data de 24.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2014, reclamanta . SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Comercială de A.-R. Astra SA (Astra Asigurări SA), obligarea pârâtei la plata sumei de 48.389.00 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta Astra Asigurări SA a emis în data de 14.12.2012 polița de asigurare Casco cu nr. TM_1, prin care a fost asigurat autovehiculul marca LEXUS cu nr. de înmatriculare_ și nr. de identificare JTJHK31U_, autovehicul aflat în proprietatea Ț. L. IFN SA.
În data de 17.02.2012, autovehiculul asigurat a suferit un accident în urma căruia a suferit o . avarii pentru care a fost deschis la Astra Asigurări SA dosarul de daună nr. TM1012CA000587. Potrivit estimării efectuate de acest service, costul total al reparațiilor era în valoare de 100.424,30 lei. Pârâta nu a fost de acord cu această estimare, invocând faptul că service-ul în cauză nu avea convenție de decontare directă cu pârâta. În aceste condiții, având în vedere faptul că exista posibilitatea ca valoarea despăgubirii stabilite de pârâtă să fie cu mult mai mică decât costul reparațiilor, reclamanta a solicitat ca dosarul de daună să fie soluționat în baza devizului estimativ, înainte ca autovehiculul să fie reparat. Pârâta a fost de acord, cu condiția ca despăgubirea să fie stabilită în baza unei evaluări proprii.
În urma evaluării efectuate de pârâtă, aceasta a propus reclamantei în data de 28.06.2013 o despăgubire în valoare de numai 24.202,69 lei, sumă pe care reclamanta a considerat-o nejustificat de mică. Ca urmare, Ț. L. IFN SA a solicitat pârâtei să recalculeze despăgubirea și să i se comunice și modalitatea prin care a fost calculată această sumă. Pârâta a acceptat această solicitare și ca urmare, în data de 04.11.2013 a transmis o nouă ofertă de despăgubire prin intermediul inspectorului de daune A. C., dar fără a prezenta modul de calcul. De data asta despăgubirea propusă era în valoare de 48.389 lei, iar pârâta preciza că, în cazul în care Ț. L. IFN SA accepta valoarea despăgubirii să trimită o cerere de despăgubire pentru această sumă.
Ț. L. IFN SA a acceptat până la urmă această propunere, transmițând în data de 28.02.2014 cererea de despăgubire completată cu suma respectivă, cerere care a fost primită de pârâtă în data de 03.03.2014. Pârâta nu a achitat însă despăgubirea convenită, deși reclamanta a transmis în data de 24.06.2014 o notificare prin executorul judecătoresc prin care solicita plata despăgubirii propuse de pârâtă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 8 din lg. 136/1995, art. 1350 din Noul Cod Civil.
La data de 31.03.2015 pârâta Societatea A. - R. Astra Asigurări SA a formulat întâmpinare (f. 51) prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
În motivare a susținut că, potrivit art. 2519 C.Civil: "Dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani."
Dreptul material la acțiune al reclamantei a luat naștere la data de 17.02.2012, aceasta având la dispoziție 2 ani (respectiv până la data de 18.02.2014) să acționeze în justiție pârâta Societatea A. R. ASTRA SA pentru acordarea de despăgubiri în baza poliței de asigurare facultativă de avarii mai sus-menționată.
Notificarea făcută prin executor la data de 26.06.2014 nu poate fi considerată o cauză de suspendare a prescripției în conformitate cu art. 2532 pct. 6 C.Civ. întrucât aceasta a survenit ulterior împlinirii la data de 18.02.2014 a termenului de prescripție, respectiv la data de 24.06.2014.
De asemenea, documentul numit "cerere de despăgubire" nu poate fi asimilat unei notificări întrucât este un înscris care face parte din cele necesare întocmirii unui dosar de daună și nici nu poate fi considerat ca fiind făcut într-o perioadă în care s-au purtat negocieri asupra soluționării amiabile în conformitate cu dispozițiile aceluiași articol 2532 pct. 6 C.Civ., acesta excedând datei de împlinire a termenului de prescripție, întrucât datează din 28.02.2014.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod pr. civilă, Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și condițiile de asigurare ale poliței casco nr. TM1012CA000587/14.02.2014.
La data de 28.04.2015, reclamanta . SA a formulat răspuns la întâmpinare (f. 69) prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Reclamanta a arătat că termenul de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 2519 C. civil și de art. 19.1 din contractul de asigurare nu s-a împlinit în data de 18.02.2014, așa cum susține pârâta, datorită faptului că, în urma negocierilor pentru soluționarea amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, negocieri care au fost ținute și în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție, a intervenit suspendarea prescripției, în condițiile prevăzute de art. 2532, pt. 6 C. Civ., pe toată perioada negocierilor.
Negocierile au încetat în data de 28.02.2014, odată ce reclamanta a acceptat propunerea pârâtei și i-a trimis acesteia din urmă o cerere de despăgubire în baza sumei propuse.
Înainte de expirarea noului termen de prescripție care a rezultat în urma suspendării (din motivele menționate mai sus), prescripția s-a întrerupt ca urmare a punerii în întârziere a pârâtei prin notificarea transmisă de reclamantă în data de 23.06.2014.
Faptul că negocierea în vederea soluționării amiabile este finalizată după împlinirea termenului de prescripție nu este relevantă potrivit prevederilor art. 2532, pt. 6 Cod Civ.
În drept, reclamanta și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe prevederile art. 2532, pt. 6, C.Civ., art. 2534, alin. (1) și (2) C. Civ., art. 522 C.Civ., art. 2537, pt. 4. C.Civil și art. 2540 C. Civil.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, instnața reține că potrivit art. 2519 NCC: "Dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.", termen care începe să curgă conform art 19.1. din Contractul încheiat între cele două părți de la data producerii evenimentului asigurat, respectiv, în prezenta cauză de la data de 17.02.2012.
Dar, contrar susținerilor pârâtei acest termen nu s-a împlinit pe data de 18.02.2014, pentru că acest termen a fost întrerupt prin recunoașterea chiar din partea pârâtei a dreptului reclamantei la încasarea sumei de 48.389 de lei care face obiectul cauzei conform art. 2537 pct. 1,. 2538 NCPC. Astfel, pârâta însăși a fost cea care, prin corespondența electronică din data de 04.11.2013 (necontestată în cauză), a arătat că „în urma reanalizării și recalculării dosarului, prin procedura de evaluare asigurator, sunt în măsură să vă comunic suma de 48.389 de lei ca fiind suma propusă să se plătească cu titlul de despăgubire pentru dauna asiguratului Astra. În cazul în care suma de mai sus va fi acceptată ca și despăgubire pt. dosarul mai sus menționat, văr rog să îmi trimiteți cererea de despăgubire în original semnată și ștampilată pentru că vă putea face despăgubirea. Cu stimă” (f. 27).
Prin urmare, termenul de prescripție care a început să curgă în 17.02.2012 s-a întrerupt în 04.11.2013, iar după întrerupere a început să curgă un nou termen de 2 ani, termen care nu era împlinit la data introducerii prezentei acțiuni pe rolul instanței.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
Instanța va încuviința ambelor părți proba cu înscrisuri și va respinge cererea reclamantei de administrare a probei cu interogatoriul pârâtei ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei, date fiind apărările din întâmpinare și înscrisurile deja depuse care sunt suficiente pentru soluționarea cauzei.
Astfel, analizând cauza pe fond, instanța reține instanța reține că singurul motiv de refuz la plata acestei sume invocat de pârâtă în întâmpinare a fost legat de pretinsa intervenție a prescripției dreptului material la acțiune. Pârâta nu a contestat încheierea contractului de asigurare facultativă cu reclamanta, nici obligația sa de a achita reclamantei asigurat valoarea despăgubirilor, nici cuantumul acestor despăgubiri. De altfel, așa cum am arătat și mai sus, însăși pârâta a fost cea care a propus la plata suma de 48.389 de lei prin e-mailul din 2013 (f. 27) sumă mai mică decât cea solicitată inițial de reclamantă de 100.424,30 de lei.
Pentru aceste motive, având în vedere că pârâta nu a făcut nicio apărare pe fond și nu a administrat nicio probă în contra reclamantei pe fond, instnața va admite cererea astfel cum a fsot formulată și va obliga parata sa plătească reclamantei suma de 48.389 de lei.
În temeiul art. 451 NCPC, instanța va obliga parata să plătească reclamantei suma de 2.057 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
Încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri.
Respinge cererea reclamantei de administrare a probei cu interogatoriul pârâtei ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei.
Admite cererea formulată de reclamanta . SA (J_, CUI_) cu sediul în București, ., sector 1 și cu sediul ales în București, .. 8D, sector 6, in contradictoriu cu pârâta . SA (CUI_, J_ ) cu sediul în București, .. 3, ..
Obliga parata sa plătească reclamantei suma de 48.389 de lei.
Obliga parata să plătească reclamantei suma de 2.057 de lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel, in 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. C. N.
DA/CN/09.10.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 03/2015. Judecătoria... → |
|---|
