Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 12238/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – P. D. O.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea O. R. SA PRIN TOP FACTORING SRL în contradictoriu cu debitorul I. C., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 16.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.08.2015, creditoarea O. R. S.A a chemat în judecată debitorul I. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4972,92 lei, din care 779,66 lei-debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate; 123,74 lei penalități de întârziere calculate conform părții a II-a, din contract, punctul 5, intitulată Clauze contractuale de Bază, care face parte integrantă din contract și 4069,52 lei daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale.
În motivare, creditoarea a arătat că a încheiat cu I. C. contractele_/24.03.2014, nr._/07.02.2014, nr._/10.08.2013 și nr._/04.04.2013, având ca obiect furnizare servicii telefonie mobilă.
În baza acestor contracte, pentru serviciile prestate, creditoarea a arătat că a emis următoarele facturi: nr._/12.04.2014, nr._/12.04.2014, nr._/12.04.2014, nr._/12.04.2014, nr._/12.05.2014, nr._/12.05.1014, nr._/12.05.2014, nr._/12.05.2014, nr._/12.06.2014, nr._/12.06.2014, nr._/12.06.2014, nr._/12.09.2014, nr._/12.06.2014, nr._/12.09.2014, nr._/12.09.2014, nr._/12.09.2014, facturi acceptate la plată de către debitoare prin necontestarea acestora. Debitul principal a rezultat din adunarea debitelor principale din facturile mai sus menționate fiind în valoare de 779,66 lei. De asemenea acesta mai arată că, potrivit prevederilor Clauzelor contractuale de bază, plata facturile emise trebuia efectuată în maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii, însă acestea nu au fost achitate de către debitor.
In ceea ce privește obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, creditoarea a arătat că acestea sunt în cuantum de 123,74 lei calculate conform Clauzelor contractuale de Bază și termenilor Condițiilor Generale, care fac parte integrantă din contract.
Creditoarea a mai arătat că anterior depunerii prezentei cereri a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestei situații înaintând către debitoare somație, prin care i s-a pus în vedere să achite suma restantă, în termen de 15 zile de la primirea somației, conform art. 1014 Cod de procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și următoarele Cod de procedură civilă.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Legal citat, debitorul nu a formulat vreo apărare.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contractele_/24.03.2014, nr._/07.02.2014, nr._/10.08.2013 și nr._/04.04.2013, facturile fiscale emise în perioada aprilie 2014 –septembrie 2014, fișă cont client, Termenii și condițiile generale, anexă la contractele de prestări servicii, somație și dovadă comunicare somație, tabel centralizator al debitului înregistrat de debitoare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că următoarele:
În baza contractelor pentru serviciile O. nr._/04.04.2013 (f. 34 – 36), nr._/10.08.2013 (f. 31 – 32), nr._/07.02.2014 (f. 28 -29) și nr._/24.03.2014 (f. 25 - 26), încheiate între . și debitorul I. C., creditoarea a prestat debitorului servicii de telecomunicații.
Potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază, plata serviciilor se face pe baza facturii, în maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, neplata în termenul menționat atrăgând aplicarea de penalități de întârziere în valoare de 0,5%, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către ..
Creditoarea a emis pentru serviciile prestate următoarele facturi fiscale (f. 8 - 23):
- nr._/12.04.2014, scadentă la 26.04.2014, în valoare de 158,72 lei;
- nr._/12.04.2014, scadentă la 26.04.2014, în valoare de 177,53 lei;
- nr._/12.04.2014, scadentă la 26.04.2014, în valoare de 70,07 lei;
- nr._/12.04.2014, scadentă la 26.04.2014, în valoare de 56,01 lei;
- nr._/12.05.2014, scadentă la 26.05.2014, în valoare de 141,15 lei;
- nr._/12.05.1014, scadentă la 26.05.2014, în valoare de 124,88 lei;
- nr._/12.05.2014, scadentă la 26.05.2014, în valoare de 56,88 lei;
- nr._/12.05.2014, scadentă la 26.05.2014, în valoare de 42,85 lei;
- nr._/12.06.2014, scadentă la 26.06.2014, în valoare de 25,48 lei;
- nr._/12.06.2014, scadentă la 26.26.2014, în valoare de 29,57 lei;
- nr._/12.06.2014, scadentă la 26.26.2014, în valoare de 11,28 lei;
- nr._/12.09.2014, scadentă la 26.09.2014, în valoare de 1.817,47 lei cu titlu de daune reziliere contract;
- nr._/12.06.2014, scadentă la 26.06.2014, în valoare de 8,98 lei;
- nr._/12.09.2014, scadentă la 26.09.2014, în valoare de 1.556,85 lei, cu titlu de daune reziliere contract;
- nr._/12.09.2014, scadentă la 26.09.2014, în valoare de 470,60 lei, cu titlu de daune reziliere contract;
- nr._/12.09.2014, scadentă la 26.09.2014, în valoare de 224,60 lei, cu titlu de daune reziliere contract;.
Potrivit art. 1.014 C.pr.civ., pe calea ordonanței de plată se pot solicita creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 663 Cod procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, lichidă, când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și exigibilă, dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Cu privire la debitul solicitat, în cuantum de 779,66 lei, instanța reține că această creanță este certă, existența acesteia rezultând din contractele pentru serviciile O. nr._/04.04.2013, nr._/10.08.2013, nr._/07.02.2014 și nr._/24.03.2014 și din facturile fiscale mai sus menționate. De asemenea, creanța este lichidă, cuantumul său fiind determinat în facturi, și este exigibilă, deoarece termenul acordat pentru plată, menționat pe facturi, a expirat.
În ce privește penalitățile contractuale de întârziere și taxă de reziliere instanța reține în primul rând că, în cererea formulată, creditoarea a pretins penalități contractuale în valoare de 0,5%, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către ., precum și taxă de reziliere în cuantum de 4.069,52 lei.
Insa, aceste clauze trebuie interpretate în lumina dispozitiilor Legii nr. 193/2000, cu modificari privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in vigoare la momentul incheierii conventiei intre partile in litigiu. Conform art 1 alin 3, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in intelegerile realizate cu consumatorii.
Este considerata clauza abuziva, potrivit art. 4 din acelasi act normativ, orice prevedere contractuala care nu a fost negociata direct, nedand posibilitatea cosumatorului de a influenta natura ei si care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in defavoarea consumatorului si incalcand principiul bunei-credinte.
Astfel, aceasta dispozitie ocroteste interesele consumatorului, in sensul acordarii posibilitatii de a negocia de pe pozitii de egalitate clauzele contractuale, fiind, totodata, o expresie a manifestarii efective ( reale ) a libertatii de vointa.
Or, clauza inserata in art. 5 din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.9 alin. 4 din condițiile generale care nu limiteaza in timp sau in cuantum valoarea penalitatilor, dand, astfel, posibilitatea creditorului sa ramană in pasivitate pana la implinirea termenului de prescriptie, nu satisface in intregime cerintele unei clauze conforme cu dispozitiile legale si principiul bunei credinte. Aceasta, intrucat, pe de o parte, debitorul nu a putut influenta continutul acesteia, avand in vedere ca respectiva conventie reprezinta un contract tip, care contine clauze prestabilite, in mod unilateral de creditoare. Pe de alta parte, prevederea in discutie produce un dezechilibru grav intre situatiile partilor, in defavoarea debitorului, caci stabileste o raspundere unilaterala, obligandu-l doar pe debitor la plata de penalitati in caz de executare cu intarziere, insa nu si pe creditor.
Totodată clauză inserată la art. 8 lit. c din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.16 alin. 1 din condițiile generale care obligă consumatorul ca în cazul în care contractul este reziliat din culpa sa la plata unei taxe de reziliere egală cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea periodei minime contractuale, produce un dezechilibru semnificativ între părțile contractante, în defavoarea debitorului consumator.
În aceste conditii, vazand si dispozitiile literei i) din anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, care enumera cu titlul exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care si cea privind obligarea consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanta apreciaza ca obligatia debitorului de a plati penalitati de 0,5 % pe zi de întârziere, precum și de a plăti o taxă pentru reziliere, reprezinta clauze abuzive ce vatama interesele consumatorului-debitor.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a clauzelor abuzive mai sus-menționate. Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, ca și din rațiunea și scopul acesteia.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
În acest sens, în hotărârea Murciano Quintero C-240/98 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, partea neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că debitorul a avut posibilitatea efectivă de a influența natura clauzelor inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor și la perceperea unei taxe de reziliere a contractului înainte de termen.
Față de aceste motive, instanța apreciază că art. 5 din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.9 alin. 4 din condițiile generale care prevede că se vor percepe penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, cuantumul sumelor datorate de client cu titlu de penalități de întârziere putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate și art. art. 8 lit. c din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.16 alin. 1 din condițiile generale, care instituie o taxa de reziliere egală cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea periodei minime contractuale, reprezintă clauze abuzive, motiv pentru care nu le va reține incidența în cauză.
Asupra efectelor ineficacității, instanța reține că în hotărârea, Banco Espanol de Credito SA, C-618/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, însă fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.
Față de cele prezentate instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1014-1022 din codul de procedură civilă în privința debitului principal, urmând a ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 779,66 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobila prestate și neachitate și va respinge capetele de cerere privitoare la penalitățile contractuale de întârziere și taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 1021 alin. 3 instanța urmează a fixa un termen de plată de 15 zile de la data comunicării ordonanței.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din C.proc.civ., debitorul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, suportate de către creditoare cu prilejul soluționării cererii de emitere a ordonanței de plată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea O. R. SA PRIN TOP FACTORING SRL C. RO9010105, CUI J40/_/1996, cu sediul în București, .. 47-53, sector 1 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la mandatarul Top Factoring SRL în București, sector 2, .. 21, .>în contradictoriu cu debitorul I. C., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, POSTASULUI, nr. 6, ., .> Ordonă debitorului să plătească creditoarei suma de 779,66 lei, reprezentând debit principal, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Respinge capetele de cerere privitoare la penalitățile contractuale de întârziere și daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, ca neîntemeiate.
Obligă debitorul la plata către creditoare a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
Președinte, Grefier,
P. D. OLIVIATIANU C. N.
Red. și tehnored. ODP/TCN
13.10.2015
4 ex.
| ← Evacuare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria... → |
|---|
