Pretenţii. Sentința nr. 2839/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2839/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2839/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2839
Ședința publică din data de 02.03.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. S. și S. L. în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pe lista de amânări fără discuții, au răspuns reclamanții, prin apărător, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanții, prin apărător, depun la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecată și solicită instanței ca în ceea ce privește pronunțarea asupra onorariului de avocat ce se va solicita de către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, să ia în considerare faptul că este al doilea termen de judecată, iar intimata nu a depus decât întâmpinare.
Instanța, constatând că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 220 NCPC, respectiv nu sunt prezente toate părțile, lasă dosarul la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns pârâta, prin apărător, lipsind reclamanții.
Instanța comunică pârâtei, prin apărător, faptul că reclamanții au depus la prezentul termen de judecată cerere de renunțare la judecată și solicită acesteia a-și exprima poziția cu privire la acest aspect.
Pârâta, prin apărător, solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată și să oblige reclamanții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în onorariul de avocat, având în vedere că renunțarea a intervenit după primul termen de judecată, caz în care se impune a se face aplicarea dispozițiilor legale privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe care pârâta le-a făcut. În acest sens, intimata depune la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2014, reclamanții S. S. și S. L. au chemat în judecată pârâta B. Comercială Română SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate existența clauzelor abuzive inserate în contractul de credit bancar nr.396/14.06.2007 și în contractul de credit bancar nr._/12.03.2008, art.5 teza finală, constând în aceea că dobânda curentă este formată și din dobânda de referință variabilă care poate fi modificată de către pârâtă conform deciziei sale unilaterale în lipsa unor criterii precis individualizate; să constate existența clauzelor abuzive inserate în art.6, art.7, art.8 și art.9 din cele două contracte precum și în art.2.10.a, art.2.10.b, art.2.11 alin.ultim și art.8.4 ale condițiilor generale de creditare; să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive din cele două contracte indicate în petitele nr.1 și 2 și să dispună înlăturarea acestora; să oblige pârâta la plata diferenței și la restituirea în lei a sumelor pe care le-a achitat nedatorat pe baza clauzelor abuzive, să oblige pârâta să achite cu titlu de daune dobânda legală aferentă sumelor pe care le-au achitat în plus, calculată de la data achitării și până la data plății efective, să oblige pârâta, după reglarea contractului de credit prin înlăturarea clauzelor abuzive din textele contractelor la micșorarea ratei lunare, în funcție de modificarea condițiilor de solvabilitate ale reclamanților, ca urmare a diminuării veniturilor pe baza cărora le-a fost calculată rata lunară, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, la data de 14.06.2007 și 12.03.2008 între reclamanți și pârâtă s-au încheiat succesiv două contracte de credit bancar, contractul de credit bancar nr.396/2007 și contractul de credit bancar nr._/2008, totalizând un credit de 80.000 euro, pentru o perioadă de 240 luni, calculată de la data primelor trageri din cele două credite.
Reclamanții au arătat că cele două contracte le-au fost date spre semnare în incinta sediului băncii, la data încheierii, fără să li se asigure un interval de timp rezonabil pentru studierea acestora sau mai ales, pentru a propune, modifica, cenzura sau negocia măcar parte din clauze, ce pe parcursul derulării contractelor au devenit înrobitoare și generatoare de declin financiar personal.
Reclamanții au învederat faptul că banca a modificat unilateral dobânda la cele două credite, după 12 luni de la data primei trageri, fapt pe care îl consideră abuziv, determinându-i astfel să plătească sume în plus în condițiile în care veniturile acestora au scăzut substanțial, unul dintre cele două venituri ale unuia dintre titulari încetând.
Nici măcar în urma adoptării OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori nu s-a procedat la modificări ale contractelor prin armonizarea acestuia în raport de ordonanța de urgență, dobânda de referință a băncii crescând, dobânda datorată fiind compusă din dobânda de referință variabilă la care s-a adăugat 1.5 pp, strict în funcție de decizia unilaterală a băncii pur volitivă, fără criterii de cuantificare a variației și fără indicarea unor motive întemeiate, care să poată genera modificarea, apoi o . de comisioane care nu își justifică necesitatea fiind menținute și aplicate, cum sunt comisionul de rambursare anticipată, cel de acordare credit, cel de administrare, de transformare pentru prima solicitare și pentru următoarele solicitări
Totodată, reclamanții au solicitat instanței să aibă în vedere exprimările standardizate ale contractelor; uzanțele generale ale pieței financiare de creditare, de largă cunoștință publică, conform cărora contractele de credit sunt redactate de către bancă și nu sunt supuse negocierii; evidenta poziție de inegalitate în care ne-am aflat la semnarea contractelor, în raport cu banca
În drept, au fost invocate disp.art.1, 4, 6 ale Legii nr.193/2000, art.6 alin.1 din Legea nr.363/2007, art.18 din OUG nr.21/1992, art.966, art.968, art.982, art.983 și art.994 Cod civil.
In dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba cu expertiza contabilă.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanții au depus la dosar un set de înscrisuri (filele 12-23)
La data de 11.11.2014 pârâta a depus la dosar o cerere de probatorii prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților
In cuprinsul cererii, pârâta a învederat că înțelege să facă dovada unor fapte pozitive determinate: reclamanților le-au fost prezentate și explicate condițiile comerciale ale ofertei băncii de la momentul încheierii contractelor de credit bancar; costurile aferente contractelor de credit deduse judecății se stabilesc și au la bază reglementări ale BNR, fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi și a unor formule de calcul.
De asemenea, pârâta a arătat că prin probatoriul administrat urmărește să lămurească următoarele aspecte: mecanismul de calcul al dobânzii comerciale și al comisioanelor precum și rațiunile economico-juridice care stau la baza acestora, modul de derulare a etapei precontractuale cu relevanță asupra garanțiilor conferite consumatorului pentru a contracta în cunoștință de cauză; conduita contractuală a reclamanților și rațiunile care au stat la baza sesizării instanței precum și rigorile după care se analizează caracterul pretins abuziv al unor clauze contractuale, care reglementează obligații contractuale esențiale într-un contract de credit și consecințele acestor limite din perspectiva dreptului substanțial și procesual.
La data de 04.11.2014 pârâta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
In motivare, pârâta a invocat excepția nulității capetelor nr.4 și 5 de cerere privind restituirea sumelor deja achitate în baza contractelor de credit cu titlu de dobândă și comisioane; excepția inadmisibilității capetelor 4 și 5 de cerere vizând restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor pretins abuzive, din moment ce sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate.
De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind restituirea sumelor achitate în baza contractului de credit, achitarea unei dobânzi legale aferente și micșorarea ratei lunare; excepția lipsei de obiect/interes a capetelor nr.2, 3 și 4 de cerere în ceea ce privește clauza prevăzută la art.9 din contractul de credit referitoare la comisionul de rambursare anticipată, având în vedere că respectiva clauză a fost eliminată prin efectul legii din cuprinsul contractului.
Totodată, pârâta a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiunea în restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de dobândă și comisioane, respectiv cu mai mult de 3 ani anterior înregistrării acțiunii.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să dispună continuarea derulării contractelor de credit bancar nr.396/14.06.2007 și nr._/12.03.2008 prin aplicarea algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propus de către pârâtă, respectiv Euribor la 6 luni+marjă 7p.p pe toată perioada contractuală rămasă de parcurs după data de 17.07.2014 când reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 și prin aplicarea la Sold a procentului de 0,05% reprezentând comision de administrare pe toată perioada contractuală rămasă de parcurs după data de 17.07.2014 când reclamanții au introdus cererea lor de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 02.03.2015, reclamanții au depus la dosar o cerere de renunțare la judecată în dosarul nr._ și au solicitat să se ia act de aceasta prin hotărârea ce se va pronunța.
Cererea de renunțare la judecată a fost comunicată pârâtei în ședință publică, iar aceasta a solicitat să se ia act de renunțarea reclamanților la judecarea cererii și totodată, să se dispună obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5480,80 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamanți, instanța reține următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 Cod procedură civilă, manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) Cod procedură civilă, să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța reține că în cauză reclamanții au formulat în scris, o cerere de renunțare la judecată pe care au depus-o la termenul de judecată din data de 02.03.2015.
Întrucât consfințirea acestui drept nu poate fi condiționată în cauză, conform art. 406 alin. (4) Cod procedură civilă, de acceptarea cererii de renunțare la judecată de către pârâtă, atunci când aceasta este făcută la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment, instanța verifică în continuare îndeplinirea acestei condiții.
Astfel, la termenul de judecată din data de 02.03.2015, pârâta și-a exprimat acordul expres la cererea de renunțare formulată, fiind astfel îndeplinită condiția pronunțării hotărârii, în condițiile art. 406 alin. (6) Cod procedură civilă.
De asemenea, pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În baza tuturor considerentelor de fapt și de drept dezvoltate, instanța va lua act de renunțarea reclamanților la judecarea cauzei, conform dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 451-453 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să suporte cheltuielile de judecată constând în taxă de timbru și onorariu de avocat, în măsura în care sunt dovedite.
Având în vedere că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, instanța reține că există culpă procesuală și atunci când reclamanții formulează cerere de renunțare la judecată.
De asemenea, potrivit art.406 alin.3 Cod procedură civilă, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
Conform art. 451 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Instanța reține că pârâta a fost reprezentată în proces de Societatea Civilă de avocați N. N. D. Kingston Petersen, conform împuternicirii de la fila 17, vol.III.
Activitatea desfășurată de avocat a constat în formularea întâmpinării și a cererii reconvenționale, a cererii de probatorii și în reprezentarea pârâtei în fața instanței la două termene de judecată. Raportat la aceste acte, onorariul de avocat în cuantum de 5.480,80 lei este disproporționat, astfel că se impune reducerea acestuia la un cuantum de 1500 lei, care este mai multe decât rezonabil.
De reținut și practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).
Pentru aceste considerente, instanța va obliga reclamanții să plătească pârâtei doar suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de cererea de renunțare la judecarea prezentei cauze formulata de către reclamanții S. S. (CNP_) ȘI S. L. (CNP_), ambii cu domiciliul procesual ales în sector 3, București, .. 14, ., ., în contradictoriu cu pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, J_, CUI_, cu sediul în sector 3, București, .. 5.
Obligă reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 02.03.2015.
Președinte, Grefier,
R. C. L. E.-C. T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5052/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5054/2015.... → |
|---|
