Pretenţii. Sentința nr. 3214/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3214/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 3214/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3214
Ședința publică din data de 06.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C. V.
Grefier – A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind reclamantul A. D. în contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, prin reprezentant convențional, avocat și paratul, prin reprezentant convențional, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța ia act că se depune de parat, prin avocat, împuternicire avocațială.
Instanța pune în discuția părților competența instanței de a soluționa prezenta cauză.
Reclamantul, prin avocat, arată că instanța e competentă să soluționeze prezentul litigiu.
Paratul, prin avocat, arată că instanța e competentă să soluționeze prezentul litigiu.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competenta, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reclamantul, prin avocat, depune dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța ia act că se depune de către reclamant, prin avocat, dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul asupra probatoriului.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Paratul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța ia act că se depun de către reclamantă concluzii scrise.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 și art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ. apreciind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru reclamant și pârât proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și arată că între cele două persoane a avut loc un litigiu aflat pe rolul Tribunalului București, iar în dosarul respectiv instanța a respins pretențiile lui C. M., iar în baza art. 453 alin. 1 Cod proc. civ. este obligat să achite cheltuieli de judecată, din aceste motive onorariul stabilit împreună cu reclamantul este unul realist. De asemenea, reclamantul, prin avocat, aduce în discuție dispozițiile art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat și arată că onorariul se raportează la natura și dificultatea cauzei, vechimea în muncă, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu de avocat.
Paratul, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, deoarece nici în apel, nici în dosarul de fond nu s-au solicitat cheltuieli și depune extras de pe portalul instanțelor.
De asemenea, paratul, prin avocat, arată că suma solicitată este abuzivă, iar dispozițiile art. 132 din Statutul profesiei de avocat nu sunt incidente cauzei. Conform dispozițiilor art. 122 alin. 1 din Legea nr. 51/2005, contractul trebuie să cuprindă onorariul la încheierea acestuia, astfel că un act nul nu poate fi opozabil. Cheltuielile solicitate nu sunt necesare, nici utile și nici reale. Creanța nu este una certă, lichidă și exigibilă. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, reclamantul, prin avocat, arată că la data de 17.04.2014 a fost emisă chitanța, iar la data de 13.05.2014 s-a pronunțat decizia. În contractul de asistență juridică există o anexă unde este prevăzut onorariul, contractul este perfect valabil. Totodată, reclamantul, prin avocat, arată că instanța de fond a precizat că a fost vorba de o speță atipică, au fost 9 termene de judecată, iar cauza nu s-a tergiversat.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Examinând cauza civilă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante, la data de 16.07.2014, sub nr._, reclamantul A. D. în contradictoriu cu pârâtul C. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9039 lei, reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in faza de fond si de apel in dosarul nr._, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin sentinta civila nr. 7373/20.12.2013 a Tribunalului Bucuresti sectia a VI-a civila, instanta a respins cererea de chemare in judecata si a admis cererea reconventionala formulata de reclamantul A. D. din prezenta cauza, solutie mentinuta si in urma judecarii apelului declarat de asociatul C. M., de catre Curtea de Apel Bucuresti sectia a VI-a, prin Decizia nr. 318/13.05.2014.
A mai aratat ca solutia din apel nu a mai fost atacata cu recurs de catre paratul C. M., astfel ca solutia privind admiterea cererii reconventionale este definitiva si irevocabila.
A mentionat ca paratul a cazut in pretentii, in sensul art. 453 C.proc.civ. atat in fond cat si in apel astfel ca pentru acoperirea prejudiciului se impune acordarea cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, in cuantum de 9039 lei.
Cu privire la onorariul de 9000 de lei, reclamantul a invederat ca este proportional cu timpul, volumul si complexitatea cauzei, urmand a se avea in vedere si faptul ca litigiul s-a desfasurat la Sectia comerciala a Tribunalului si Curtii de Apel, sectii specializate, unde se judecata litigii complexe.
In continuare a învederat ca instantele Tribunalul Bucuresti si Curtea de Apel Bucuresti au sustinut in motivare ca problematica a fost una atipica.
A adaugat ca au fost multe termene de judecata la care avocatul a fost prezent, propunand probe, sustinand oral cauza si depunand note scrise de sedinta.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1349 C.civ., art. 453 C.proc.civ., art. 132 Statului Profesiei de Avocat.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu inscrisuri.
A anexat cererii înscrisuri (filele 8-28).
Cererea a fost legal timbrată raportat la valoarea solicitata, in temeiul art. 3 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Paratul, a depus la data de 19.11.2014 prin Serviciul Registratura, întampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiate.
In motivare a aratat ca nici in fost si nici in apel, reclamantul nu a solicitat direct si nici pe cale separata, cheltuielile de judecata care sa aiba cuantumul nerealist stabilit unilateral si abuziv.
A mai aratat ca suma nu a fost pusa niciodata in discutia partilor, ipoteza in care ar fi fost respinsa.
Paratul a invocat faptul ca nu ii este opozabil contractul de asistenta juridica, in forma si continutul sau, in lipsa elementelor esentiale ale acestuia, nefiind suficienta simpla invocare a culpei, pentru ca apoi reclamantul sa stabileasca si cuantumul pretinsului prejudiciu, fara a respecta conditiile datoriei, in sensul in care creanta nu este certa, lichida si exigibila.
A adaugat ca in contractul de asistenta juridica nu este prevazut cuantumul cheltuielilor de judecata, ca element esential al contractului, prevazut sub sanctiunea nulitatii.
In drept s-au invocat prevederile art. 451 alin. 2, art. 452 si 453 alin.2 raportat la art. 662 C.proc.civ., art. 122 si urm. Raportat la art. 128 alin. 2 din legea nr. 51/1995.
La data de 19.12.2014, reclamantul a depus Răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apararilor si argumentelor invocate prin intampinare.
A aratat ca paratul recunoaste situatia de fapt, precum si prezenta avocatilor la numeroasele termene de judecata.
In continuare a invocat jurisprudenta CEDO privind caracterul necesar si real al onorariului de avocat.
Reclamantul a mai aratat ca onorariul a fosst stabilit in Anexa 1 la contract, in cuantul de 9000 de lei, si achitat in numerar conform Chitantei din 17.04.2014.
A invocat posibilitatea solicitarii cheltuielilor de judecata pe cale separata, conform Codului de procedura civila si Deciziei ICCJ 19/2013.
In drept a invocat art. 1349 C.civ., art. 453 alin. 1 NC.proc.civ., art. 132 din Statului Profesiei de Avocat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentinta civila nr. 7373/20.12.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VI-a civila, in dosar nr._, a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C. M. (pârâul din prezenta cauză) in contradictoriu cu paratul A. D. (reclamant în prezenta cauză) si parata . SRL, ca nefondata, a fost admisa cererea reconventionala formulata de paratul A. D. si a fost dispusa dizolvarea paratei . SRL (filele 11-16).
Prin Decizia nr. 318/13 mai 2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a VI-a civila, in dosar nr._, a fost respins apelul formulat de apelantul C. M. impotriva sentintei civile nr. 7373/20.12.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VI-a civila, in dosar nr._ (filele 17-25).
Instanța mai reține că în dosarele antemenționate, paratul A. D. (reclamantul din prezenta cerere) a fost reprezentat convențional de Cabinet de Avocat „B. D.”.
Reclamanul a achitat Cabinetului de Avocat „B. D.”, în baza contractelor de asistență juridică . nr._/24.04.2012 si . nr._/14.07.2014 onorariul de avocat de 9000, conform chitanței nr._/17.04.2014.
În drept, art. 453 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Instanța reține că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții care cade in pretentii.
Instanța reține că în cazul în care nu s-au cerut cheltuieli de judecată în dosarul in care aparatorul a reprezentat partea care a avut castig de cauza, partea poate să le ceară pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărâri, avand natura unei actiunii in pretentii.
În cauză, instanța constată că în dosarele antementionate, reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, înțelegând să le solicite pe cale separata prin prezenta cerere.
F. de aceste considerenta va respinge ca neintemeiata sustinerea paratului in sensul ca reclamantul nu a solicitat nici in fond nici in apel, direct sau pe cale separata, cheltuielile de judecata.
Astfel, acțiunea în pretenții având ca obiect cheltuielile de judecată, este admisibilă în cazul în care fie nu au fost solicitate în procesul care le-a prilejuit, fie, deși au fost solicitate, instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
Nici mentiunea expresa a partii care are castig de cauza, in sensul ca va solicita cheltuielile de judecata pe cale separata, nu este necesara, cata vreme, beneficiaza de acest drept, in termenul general de prescriptie, putandu-l valorifica sau nu.
Cu privire la apararea pârâtului în sensul ca suma pretinsa cu titlu de onorariu de avocat nu este certa, lichida si exigibila, nefiind mentionata in contract instanta constata, contrar sustinerii paratului, ca potrivit Contractului de asistenta juridica . B nr._/24.04.2012 si a contractului de asistenta juridica . nr._/2014, partile au convenit la art. 2 „onorariul”, ca acesta este conform anexei la contract (fila 8).
In acest sens, se retine ca potrivit Anexei nr. 1 la contractul de asistenta juridica . B nr._/24.04.2012, capitol III, onorariul convenit este de 6000 lei pentru activitatile prevazute la art. II, pct. 1-9 si 3000 de lei pentru activitatile prevazute la art. II pct. 10-11 (fila 67).
Instanta urmeaza a respinge si sustinerea paratului potrivit careia onorariul de avocat nu este necesar si rezonabil, avand in vedere urmatoarele:
Stabilind ca temeiul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este atitudinea procesuala culpabila a partii care a cazut in pretentii, observam ca fapta acesteia declanseaza o raspundere civila delictuala al carui continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.
Analizând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale instanța constată că sunt îndeplinite: fapta ilicită constă în pierderea procesului de către reclamantul parat, în urma parcurgerii tuturor ciclurilor procesuale, prejudiciul constă în suma de bani, achitată de reclamant Cabinetului de avocat pentru a il asista și reprezenta în fața instanței, urmare a declanșării procesului.
Se reține că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
În sistemul nostru de drept, sancțiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept constă din obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Așadar, în funcție de situația concretă din speță, instanța îl poate obliga pe cel care pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de adversarul său, apreciind că acesta din urmă a săvârșit un abuz de drept atunci când și-a dat acordul pentru un onorariu avocațial exagerat de mare – săvârșind deci o faptă ilicită culpabilă și prejudiciabilă, care îi angajează răspunderea civilă delictuală (diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti cel ce a pierdut procesul reprezentând tocmai prejudiciul suferit de acesta ca urmare a abuzului de drept săvârșit de adversarul său la momentul stabilirii onorariului avocatului ales).
Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câștigă litigiul are dreptul de a obține de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșită de cel care a pierdut procesul constând în declanșarea litigiului), dar tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea câștigătoare nu poate obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (de data aceasta, fapta ilicită fiind săvârșită de partea câștigătoare și constând din exercitarea abuzivă a dreptului de a-și angaja un apărător).
În acest sens, instanța constată, așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudența sa(Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, etc.), că și în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.proc.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătura strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ales în calitatea considerată, ca garanție a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta sa aibă dreptul de a le contesta și combate.
Aplicând aceste principii la cauza de față instanța reține că reclamantul din prezenta cauză a solicitat plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat (în cuantum de 9000 lei).
Or, față de natura activității efectiv prestate de către apărătorul reclamantului, având în vedere etapele procesuale, complexitatea si durata cauzei, onorariul avocațial în cuantum de 9000 lei nu apare ca disproporționat și nerezonabil.
Instanta are avut in vedere si criteriile prevazute de art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, anume: complexitatea cauzei (pricina in care interesele reclamantui au fost reprezentate de catre aparator a fost complexa), care necesita utilizarea unor elemente deosebite de drept, durata cazului, timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit ( formularea intampinarii-cererii reconventionale, administare probe), natura si dificultatea cauzei (conform extrasului de pe portal, cauza inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti in anul 2012 a avut 9 termene de judecata).
Pe cale de consecință instanta urmeaza sa admită cererea si să oblige parata din prezenta cauza la plata sumei de 9039 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (9000 onorariu de avocat+39 lei taxa judiciara de timbru) în dosar nr._ al Tribunalului București secția a VI-a si nr._ al Curții de Apel București-Secția a VI-a civilă.
În ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtuluii la plata cheltuielilor de judecată, aferente acestui dosar (_ ), instanta retine ca o astfel de solicitare este neintemeiata avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale in sarcina paratei, conditii ce stau la baza acordarii cheltuielilor de judecata. Astfel, nu atitutinea culpabila, respectiv o fapta ilicita a paratului a stat la baza declansarii prezentului litigiu, ci insasi alegerea reclamantului, care desi putea sa solicite cheltuielile de judecata in dosarele enumerate în precedent, a optat pentru recuperarea lor pe cale separată.
Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui dosar, reprezentând taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
In temeiul principiului disponibilitatii actiunii civile, instanta va lua act ca paratul nu solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea privind reclamantul A. D., CNP_, cu domiciliul ales în sector 2, București, LOGOFAT L. S., nr. 8, ., în contradictoriu cu pârâtul C. M., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 33, ., .> Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9039 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat si taxă judiciară de timbru) în dosar nr._ al Tribunalului București secția a VI-a si nr._ al Curții de Apel București-Secția a VI-a civilă.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui dosar, in cuantum de 557 lei taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică, astazi, 06.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. V. A. B.
Red. A.C.V./A.B.
04.05.2015/4 Ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3145/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3102/2015. Judecătoria... → |
|---|
