Pretenţii. Sentința nr. 7697/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7697/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 7697/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7697
Ședința publică din data de 02.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte - N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul A. C. în contradictoriu cu pârâta C. ASIG SA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.06.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2014, sub numărul _ reclamantul A. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. ASIG SA obligarea acesteia la plata sumei de_,06 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul Renault Clio cu nr._, ce a făcut obiect dosarului de dauna RA 0243B13 ca urmare a evenimentului rutier din 10.01.2013 si fata de refuzul de plata al asiguratorului si actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data de 12.11.2013 si pana la plata achitării efective a sumei pretinse, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 02.05.2012 a încheiat polița de asigurare RCA cu parata C. ASIG SA, pentru autoturismul mai sus menționat. In ziua de 10.01.2013, ora 22 autoturismul a fost implicat . circulație cu alt autoturism Dacia care are RCA la aceeași firma de asigurări, fiind încheiat proces verbal de constatare amiabila. La data de 11.01.2013 parata a emis, ca urmare a dosarului de dauna RA 0243B13 documentul de introducere a vehiculului, cu o . avarii.
Având in vedere art.9 si art.24 din Legea nr.136/1995, potrivit cărora prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plătească o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca la producerea riscului asigurat, sa plătească asiguratului, beneficiarul asigurării sau terțului păgubit, despăgubirea ori suma asigurata rezultata din contractul de asigurare încheiat, dar si situația creata, s-a adresat asiguratorului, intelegand sa efectueze reparațiile la mașina in baza documentului de introducere in reparație a autovehiculul si a devizului nr.551/12.11.2013 privind calcul reparației întocmit de ..
Solicita sa se constate reaua credința a paratei prin refuzul sau de achita reparația pe motiv ca avariile rezultate in urma evenimentului declarant de cei doi nu provin din evenimentul declarat de cei doi conducători auto, si ca suntem in prezenta unei veritabile acțiuni in pretenții privind restituirea plații conform devizului anexat, in conformitate cu prevederile Codului Civil. Raportul juridic născut din contractul de asigurare are efecte numai intre partile contractuale, intre reclamant si asigurator. Apreciază ca este victima unui abuz din partea asiguratoriului.
In probațiune a solicitat înscrisuri, interogatoriu si martor.
În drept, au fost invocate prevederile art.194 si urmat. din C.pr.civ., Legea nr.136/1995.
Cererea a fost legal timbrata.
La data de 10.12.2014 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca netemeinica si nelegala.
In motivare a arătat ca la data de 10.01.2013 a avut loc un eveniment rutier in care au fost implicate autoturismele cu nr. de înmatriculare_ si cu nr._, eveniment consemnat in constatarea amiabila de accident. Precizează ca acest document are caracter declarativ iar semnarea si completarea acestuia nu reprezintă o recunoaștere a răspunderii conducătorului auto semnatar iar in baza Regulamentului privind stabilirea răspunderii coroborat cu art.5 din Ordinul NR.21/2008 a întocmit propriile investigații in urma cărora a formulat obiecțiuni. In acest sens, a deschis dosarul de dauna RA 0243B13 iar din cele prezentate de parți, reprezentanții societatii parate au concluzionat ca evenimentul nu s-a produs așa cum au declarat conducătorii auto, amprentele corespunzătoare ale parții deformate nu se suprapun din punct de vedere al întinderii inaltimilor. Ca atare, in baza art.45 alin.3 din Ordinul CSA nr.14/2011 s-a dispus respingerea la plata a dosarului.
In ceea ce privește penalitățile de întârziere, a arătat ca doar in situația unei creanțe certe, lichide si exigibile constatata printr-o hotărâre judecătoreasca ar putea fi obligata la plata penalităților si doar din acest moment.
In probațiune a solicitat înscrisuri si expertiza tehnica de specialitate.
In drept a invocat art.205 C.pr.civ., Legea nr.136/1995, Ordinul CSA nr.14/2011 si a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
La solicitarea instanței, reclamantul a depus precizări la data de 27.04.2015 in sensul ca prezenta cerere vizează o răspundere a asiguratorului in baza unui contract de asigurare, fiind evidenta angajarea răspunderii contractuale ca rezultat al îndeplinirii obligațiilor asumate de către asigurator prin contractul de asigurare.
La data de 04.05.2015 parata a depus dosarul de dauna RA 0243B13.
In cauza, instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
În fapt, potrivit Constatării amiabile de accident(f.117) la data de 10.01.2013 a avut loc un eveniment rutier in care au fost implicate autoturismele cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul D. I., asigurat RCA la societatea C. Asig SA si autoturismul cu nr._ condus de numitul D. M., proprietar fiind reclamantul A. C., vehicul asigurat RCA la societatea parata C. Asig SA.
La data de 11.01.2013 a fost depusa la societatea parata cerere de avizare a daunei si de acordare a despăgubirii pentru avariile suferite de vehiculul cu nr. nr._ (f.113-114)
În urma acestui eveniment și în baza poliței RCA, pârâta a deschis dosarul de daună RA 0243B13 și a instiintat reclamantul ca in temeiul art.36 alin.4 Normele RCA CSA vor desfășura investigații privind cauzele si împrejurările producerii evenimentului din 10.01.2013. La data de 22.01.2013 potrivit raportului de investigație (f.100-101) societatea parata a respins dosarul de la plata, reținând ca avariile rezultate in urma evenimentului declarat de cele doua parți, nu au intrat in contact in condițiile prezentate, avariile nu sunt rezultatul impactului celor doua autoturisme si a notificat aceasta soluție si reclamantului prin adresa nr.5443/06.02.2013.
Ca atare, având în vedere că situata de fapt mai sus expusa instanța reține că reclamantul asigurat RCA avea la dispoziție împotriva pârâtei C. Asig SA (asigurator RCA al autoturismului persoanei responsabile de producerea accidentului) o acțiune in răspundere civilă delictuala.
Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările in România, asiguratorul acorda despăgubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, iar potrivit art.54 din același act normativ, despăgubirea se stabilește si se efectuează potrivit art.43 și 49, iar in cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătoreasca, drepturile persoanele păgubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate, se exercita împotriva asiguratorului de răspundere civila, in limitele obligației acestuia.
Mai mult, art.1 din Ordinul nr.14/2011 CSA pentru punerea in aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aplicabil situației din cauza, prevede in alin. 2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului.
Or, potrivit art.1357 din Codul civil „cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Totodată potrivit art. 2226 din Codul civil “(1) Asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat. (3) Despăgubirea se plătește asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit-o pe terța persoană prejudiciată.”, iar potrivit art. 35 din Ordinul CSA nr. 14/2011 „Persoana prejudiciata are dreptul sa înainteze cererea de despăgubire către asiguratorul RCA, in cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către Asociația "Fondul de protecție a victimelor străzii".
Instanța reține că regimul juridic al răspunderii civile delictuale este unul de drept comun pe când regimul răspunderii civile contractuale are caracter special, derogator.
De aici decurge consecința că regulile care guvernează răspunderea civilă delictuală sunt aplicabile în toate situațiile în care o persoană este obligată prin lege să repare un prejudiciu injust suferit de o altă persoană înafara oricărei legături juridice contractuale.
Prin cererea de chemare în judecată si prin precizările depuse la data de 27.04.2015(f.85), reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata despăgubirii și la plata penalităților de întârziere în temeiul răspunderii civile contractuale, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de asigurare în raport de prevederile art.9 si art.24 din Legea nr.136/1995, art.194 si urmat. din C.pr.civ., Legea nr.136/1995.
In speță însă, dată fiind existenta situației de fapt mai sus expusa, instanța reține că nu sunt incidente prevederile care guvernează răspunderea civilă contractuala, nefiind vorba de un contract de asigurare clasic, astfel cum este reglementat de Codul civil, ci sunt incidente dispozițiile speciale cu privire la asigurarea obligatorie, respectiv RCA, care isi găsește fundamentul in răspunderea civila delictuala a conducătorului auto care provocat accidentul rutier, intervenind astfel o subrogație legala in calitatea subiectului pasiv al raportului obligațional, asiguratorul RCA fiind cel care trebuie sa despăgubească integral persoanele vătămate ca urmare a intervenirii unui risc asigurat.
În continuare, instanța are în vedere prevederile art. 9 alin. 1 NCPC conform cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Mai mult, conform art. 22 alin. 5 NCPC judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care potrivit legii pot dispune au stabilit calificarea juridică și temeiurile de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
Față de cele expuse, având în vedere că in speță nu sunt aplicabile prevederile legale care consacră răspunderea civilă contractuala și că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța urmează a respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată reclamantul A. C., CNP_, cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 6, în contradictoriu cu pârâta C. ASIG SA, J_, CUI_, cu sediul în Sibiu, .. 5, turnul A, etajele 3,4,5 și 6 – Centrul de Afaceri Sibiu, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2015.
Președinte Grefier
N. C. N. D.
C.N./4EX.
06.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8867/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7701/2015.... → |
|---|
