Reziliere contract. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 14136/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulata de reclamantul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCURESTI ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR PRIN . în contradictoriu cu pârâtii M. C., M. P., M. G. A. și M. F. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâții M. C. personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, M. P. personal, identificata cu CI . nr._, CNP_, M. G. A., personal, CNP_, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 al. 1 C.p.c., fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Pârâții depun la dosarul cauzei dovada achitării debitului pretins de reclamantă.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune in privința sumei de 1171,8 lei chirie și 1171,8 lei majorări de întârziere, aferente perioadei iunie 2010 - august 2011.
Pârâții învederează că au achitat debitul, arătând totodată că sunt de acord cu admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Pârâții solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Noul Cod de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Pârâții lasă la aprecierea instanței de judecată soluționarea cererii de chemare în judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art. 394 C.p.c. declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu precum și pe fondul cauzei.
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.09.2014 sub nr._, reclamantul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCURESTI ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR PRIN . în contradictoriu cu pârâtii M. C., M. P., M. G. A. și M. F. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 6729,62 lei, reprezentând contravaloare chirie restantă și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2010 – februarie 2014, rezilierea contractului de închiriere nr. 4068/26.01.2000, evacuarea pârâților din imobilul situat în București, .. 44, sector 3.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că între PMB și ., ca administrator al fondului locativ de stat și M. C., în calitate de titular de contract, a intervenit contractul de închiriere pentru suprafețele locative cu destinație de locuință nr. 4068/26.01.2000 în baza ordinului de repartiție. Începând cu luna iunie 2010 pârâții au încetat a maia chita chiria, acumulându-se debitul în sumă de 6729,62 lei. Reprezentând chirie restantă și penalități de 0.5% pe zi de întârziere.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1817, 1830 alin. 1, art. 1831 Cod civil.
În probațiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri (f.5-14).
Pârâtii nu au formulat și depus în termen legal întâmpinare la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 20.10.2015, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 201 Legea nr. 71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Având în vedere data incheierii contractului de inchiriere intre părțile litigiului respectiv 26.01.2000, instanța reține că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Potrivit art. 245 NCPC excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.
La termenul de judecată din data de 20.10.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune in privinta sumei de 1171,8 lei reprezentând chiriei si a sumei de 1171,8 lei penalități aferente perioadei iunie 2010 –august 2011, ca fiind prescrisă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu judecarea excepției prescripției dreptului la acțiune următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului (drept real sau drept de creanță) a cărui ocrotire se solicită prin forța de constrângere a statului și în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.
În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani respectiv suma de 1171,8 lei reprezentând chirie si a sumei de 1171,8 lei penalități aferente perioadei iunie 2010-august 2011. Prin urmare, raportat la acest aspect instanța constată că este vorba despre un drept de creanță care în conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani.
Fiind astfel un drept prescriptibil, instanța trebuie să cerceteze care este momentul începerii curgerii termenului de prescripție și cel al împlinirii acesteia.
Legat de acest aspect, instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului.
Conform art.5 din contract chiria se achită prin depunerea la casieria întreprinderii care are în administrare fondul locativ de stat, până la expirarea lunii pentru care urmează a se face plata după care chiriașul este de drept în întârziere. În consecință, instanța, reține că din ultima zi a fiecărei luni începe să curgă termenul de prescripție pentru chiria aferentă fiecărei luni în parte.
Instanța reține și faptul că reclamantul nu a probat existența vreunui caz de suspendare a prescripției dreptului la acțiune prevăzut de art. 13 și 14 din Decretul nr. 167/1958 sau a vreunui caz de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune prevăzut de art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 19.09.2014, instanța reține că acest termen s-a împlinit pentru chiria aferentă perioadei iunie 2010-august 2011.
Având în vedere că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, odată cu dreptul la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța constată că termenul de prescripție s-a împlinit și în privința penalităților de întârziere.
Pentru motivele expuse, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru suma de 1171,8 lei reprezentând chirie si a sumei de 1171,8 lei penalități aferente perioadei decembrie 2008-octombrie 2011 și a respinge cererea cu privire la aceste sume ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că la data de 26.01.2000, între Primăria Municipiului București prin ., în calitate de proprietar și pârâtul M. C., în calitate de chiriaș, a intervenit contractul de închiriere nr. 4068, aflat în copie la dosarul cauzei (f.7-9), prelungit ulterior, având ca obiect închirierea locuinței situate în București, .. 44, sector 3.
Potrivit art. 4 din contract, principala obligație asumată de chiriaș a constituit-o plata chiriei lunare, astfel cum aceasta a fost stabilită prin fisa de calcul, parte integrantă din contract.
În conformitate cu prevederile art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar potrivit art. 1073 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire.
Potrivit fișei de cont (f.5) datoria pârâților constând în chiria și majorările aferente perioadei septembrie 2011-februarie 2014 a fost de 4386,02 lei. Din această sumă pârâții au achitat suma de 2332,3 lei reprezentând chirie și suma de 2042,42 lei penalități, aferente perioadei septembrie 2011-parțial februarie 2014 astfel cum rezultă din chitanța nr._/16.04.2015 (f. 42), rămânând de achitat doar suma de 11,3 lei reprezentând chiria aferentă lunii februarie 2014.
Prin urmare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de 2332,3 lei reprezentând chirie și a sumei de 2042,42 lei penalități, aferente perioadei septembrie 2011- parțial februarie 2014, va admite în parte cererea și va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 11,3 lei chirie parțială aferentă lunii februarie 2014.
Cu privire la rezilierea contractului de închiriere, potrivit art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996, contractul de închiriere se reziliază la cererea proprietarului dacă chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv.
Conform art. 1020-1021 din Codul civil, în caz de neexecutare, partea care și-a executat obligația poate cere rezilierea contractului. Rezilierea reprezintă sancțiunea ce intervine pentru neexecutarea culpabilă de către una dintre părți, a obligațiilor stabilite printr-un contract cu executare succesivă, având ca efect încetarea pe viitor a efectelor contractului.
Cu toate acestea, având în vedere că, pe parcursul procesului pârâții, care au susținut că se confruntă cu dificultăți pe plan material, au făcut demersuri și au achitat cea mai mare parte a chiriei restante și a majorărilor de întârziere, rămânând neachitată numai chiria pe luna februarie 2014 parțial (11,3 lei), instanța apreciază că nu se impune aplicarea sancțiunii rezilierii contractului de închiriere având în vedere că pârâții mai au de achitat numai o chirie restantă, consecințele rezilierii putând fi grave pentru pârâți, care au făcut de altfel demersuri să achite chiria restantă. Cu toate că, în speță, contractul de închiriere este un contract cu executare succesivă iar pârâții nu și-au respectat întocmai și la timp obligația de plată, aceștia au achitat cea mai mare parte din suma pretinsă deși peste termenul convenit. În aceste condiții, rezilierea contractului, cu consecințe evident negative pentru pârâți (care au stăruit în achitarea chiriei), apare ca o sancțiune excesivă în raport cu culpa pârâților în neexecutarea întocmai și la timp a obligației de achitare a chiriei.
Față de cele reținute, având în vedere că pârâții au plătit parțial chiria, rămânând numai chiria parțială aferentă lunii februarie 2014 dar și pentru argumentele expuse, instanța va respinge cererea privind rezilierea contractului de închiriere, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește acțiunea în evacuare, dat fiind că, prin respingerea capătului de cerere privind rezilierea contractului ce urmează a se pronunța, titlul deținut de pârâți, pe baza căruia aceștia ocupă sau pot ocupa spațiul din care se solicită evacuarea nu a fost desființat, instanța va respinge cererea de evacuare a pârâților din imobil ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere să îi plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune in privința sumei de 1171,8 lei chirie și 1171,8 lei majorări de întârziere, aferente perioadei iunie 2010 - august 2011.
Respinge cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de 1171,8 lei chirie și 1171,8 lei majorări de întârziere, aferente perioadei iunie 2010-august 2011, ca fiind prescrisă.
Respinge cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de 2332,3 lei reprezentând chirie și a sumei de 2042,42 lei penalități, aferente perioadei septembrie 2011- parțial februarie 2014 ca rămasă fără obiect.
Admite în parte cererea formulata de reclamantul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCURESTI ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR PRIN ., J_, CUI_, cu sediul în sector 3, București, ., . cu pârâtii M. C., CNP_, M. P., CNP_, M. G. A., CNP_ și M. F. I., CNP_, toți cu domiciliul în sector 3, București, .. 44.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 11,3 lei chirie parțială aferentă lunii februarie 2014.
Respinge cererea de reziliere a contractului de închiriere nr. 4068/26.01.2000 și de evacuare a pârâților din imobil ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./ 7 ex.
Comunicări:
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria... → |
|---|
