Succesiune. Sentința nr. 5096/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5096/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5096/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5096
Ședința publică din data de 16.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D.-I. S.
Grefier: A.-T. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect succesiune, formulată de reclamanta-pârâtă Z. G. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă N. M. C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea și, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 24.02.2014 sub nr de dosar_, reclamanta-pârâtă Z. G. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă N. M. C. a formulat cerere de chemare în judecată solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului Z. V., decedat la data de 03.10.2001, cu ultimul domiciliu in București, sector 3,., .. B, ap. 82, . constate ca masa succesorala se compune din apartamentul nr. 82 situat in București, ., ..B,. ., dobândit de defunct prin contractul de construire nr. 674/3 din 26.05.1976, contractele de împrumut nr._/13.05.1976 si_/26.05.1976, valoarea apartamentului estimată la suma de 74.757 lei și să se constate ca reclamanta-pârâtă este unica moștenitoare de pe urma defunctului Z. V., in calitate de legatar universal conform testamentului autentificat sub nr. 1123 din 18 februarie 1997.
În motivarea cererii, reclamanta-pârâtă a arătat că la data de 3 octombrie 2001 a decedat soțul său Z. V. cu ultimul domiciliu in București, . sector 3, conform certificatului de deces . nr._. Potrivit dispozițiilor legale, vocație la moștenirea defunctului o are reclamanta in calitate de soție supraviețuitoare si parata in calitate de descendent de gradul 1, fiica din căsătoria anterioara, conform certificatului de căsătorie ..5 nr._.
Reclamanta a arătat că în timpul vieții defunctul a instituit-o legatar universal prin testamentul autentificat sub nr. 1123 din 18.02.l997, averea succesorala fiind compusa din apartamentul nr. 82 achiziționat de defunct in anul 1976, conform contractului de construire nr. 674/26.05.1976, contractului de împrumut pentru constituirea avansului nr._/13.05.1976 si contractului de împrumut pentru restul de preț nr._/26.05.1976, plata prețului fiind efectuată în rate.
S-a menționat că, așa cum rezulta si din conținutul certificatului de căsătorie, aceasta a fost încheiata la data de 16 septembrie 1977, deci după 1 an si 4 luni de la contractarea apartamentului. Din acest moment, ratele la apartament atât pentru avans cat si pentru restul de preț au fost achitate din bani comuni. A învederat că la data de 18 februarie 1997 defunctul a instituit-o pe reclamanta-pârâtă legatar universal prin întocmirea testamentului autentificat sub nr. 1123 din 18.02.1997 de către BNP M. D., fiind o exheredare indirecta a oricăror persoane cu vocație la moștenire, inclusiv a moștenitorilor rezervatari care pentru a beneficia de rezerva ar fi trebuit sa exercite acțiunea in reducțiunea legatului.
In cursul anului 2003 s-a făcut cerere de dezbatere a succesiunii de pe urma defunctului, care a făcut obiectul dosarului succesoral nr. 75 la BNP CREDO, iar în soluționarea dosarului a fost citata in calitate de fiica a defunctului parata care a împuternicit-o pe mama sa, G. I., sa ii reprezinte interesele legate de succesiune, atât in procedura notariala cât si după, conform procurii nr.290/1441 din 5 dec. 2003. In acest dosar s-a depus testamentul defunctului despre al cărui conținut a luat act parata, prin mandatara sa, conform cererii din 17.12.2003 și având in vedere neînțelegerile privind întinderea drepturilor, notarul a suspendat procedura notariala, conform încheierii nr. 75/12.02.2014.
A mai arătat reclamanta că față de aceste împrejurări, este singurul moștenitor în calitate de legatar universal de pe urma defunctului Z. V., calitate ce se impune întrucât este singura moștenitoare care a acceptat succesiunea în termenul legal, în mod tacit, dar și ca legatar universal al cărui legat nu a făcut obiectul unei cereri de reducțiune din partea moștenitorului rezervatar care procedând în acest mod și-a reconfirmat tacit poziția de străină de succesiune în care se afla deja prin neexercitarea dreptului de opțiune în termenul stabilit de lege.
În susținerea cererii s-a cerut încuviințarea probei cu înscrisuri.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650, 685,847,848 si urm. 856,860,888 cod civil.
În dovedirea susținerilor au fost depuse înscrisuri în copie la filele 5-13 din dosar.
De asemenea, testamentul numitului Zuvelcă V. autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1123/18.02.1997 de către notarul public M. D. a fost depus în original, sens în care a fost înaintat către camera de valori a instanței conform adresei de la fila 20 din dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 08.04.2014 a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, fiind redusă taxa de timbru în cuantum de 3737,85 lei în proporție de 50%, respectiv la suma de 1868,92 lei, fiind de asemenea eșalonată taxa de timbru în cuantum de 1868,92 lei în 18 rate lunare (f.58).
La data de 22.05.2014, pârâta-reclamantă a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se admită acțiunea în parte, doar cu privire la deschiderea succesiunii și compunerea masei succesorale, să se respingă solicitarea de constatare a faptului că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului Zuvelcă V., să se dispună reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1123/18.02.1997 și să se dispună lipsirea acestuia de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei succesorale, să se constate calitatea de moștenitor a pârâtei-reclamante, în calitate de fiica defunctului Zuvelcă V., să se dispună ieșirea din indiviziune asupra apartamentului nr. 82 din București, ., ., . și să se dispună atribuirea în natură a apartamentului reclamantei, obligând-o pe aceasta la plata către pârâtă a unei sulte ce reprezintă contravaloarea a ½ din apartament, să fie compensate cheltuielile de judecată.
În susținerea cererii, pârâta-reclamantă a arătat că este fiica lui Zuvelcă V., conform certificatul de naștere ..4 nr._ din data de 7.05.1970. Tatăl acesteia a decedat la data de 3.10.2001 conform certificatului de deces . nr._ emis de Primăria Sectorului 4 din data de 03.10.2001.
S-a precizat că despre decesul tatălui său a aflat în luna octombrie a anului 2003, de la mama sa, G. I., nefiind în țară în acea perioadă. Mama sa, G. I. a primit o citație, la adresa ei, în decursul lunii octombrie 2013 prin care era invitată la notar pentru a se aduce la cunoștință de decesul tatălui său și pentru deschiderea succesiunii. Deoarece în acea perioadă se afla în Norvegia, mama sa s-a prezentat la notar și a aflat despre decesul tatălui său. A arătat că auzind de decesul tatălui său a acceptat succesiunea și a hotărât să o împuternicească pe mama sa să o reprezinte în fața notarului la dezbaterea succesiunii, iar din acel moment a început demersurile, atât aceasta, cât și mama sa, pentru a obține documentele necesare în vederea dezbaterii succesiunii.
În baza procurii, mama sa s-a prezentat la notar pentru a se dezbate succesiunea, ocazie cu care a fost întrebată dacă renunță la succesiune, întrucât nu are dreptul la moștenire deoarece există un testament; mamei sale nu i-a fost prezentat conținutul testamentului. Față de solicitarea de a renunța la succesiune, mandatara a arătat în fața notarului, în scris, la data de 17.12.2011, că succesiunea a fost acceptată de către pârâtă și a precizat că solicită să se facă aplicarea art. 939 C. civil în situația în care există un testament, dar notarul nu a mai putut dezbate succesiunea suspendând dosarul.
A mai arătat reclamanta că este unicul descendent al defunctului și moștenitor rezervatar cu cotă de ½ din masa succesorală.
În susținerea cererii, pârâta-reclamantă a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu expertiză judiciară de evaluare și probei testimoniale cu martori.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 205 și 209 din NCPC, art. 669 Cod civ, art. 939 Cod civ, art.841 Cod civ., art. 847 C.civ, art. 728 Cod civ., art.700 Cod civ, art. 689 Cod civ.
La data de 06.06.2014, reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune in ceea ce privește acceptarea succesiunii, excepția lipsei de interes in ceea ce privește celelalte capete de cerere și excepția prescripției dreptului la acțiune in ceea ce privește capătul de cerere privind reducțiunea testamentului autentificat sub nr.1123/18.02.1997 .
În motivarea întâmpinării, reclamanta-pârâtă a arătat că în ceea ce privește cererea de constatare a calității de moștenitor a pârâtei-reclamante, așa cum rezulta din înscrisurile depuse in cauza, Z. V. a decedat la data de 03.10.2001. Despre decesul acestuia, parata reclamanta a arătat că a aflat doar in luna octombrie 2003 de la mama sa, G. I., ea însăși nefiind in tara "in acea perioada". La data de 05.12.2003 aceasta a întocmit o procura de reprezentare pentru mama sa, in vederea dezbaterii succesiunii, iar la data de 17.12.2003 mandatara paratei reclamante a formulat o cerere prin care a arătat ca parata reclamanta accepta succesiunea si solicita sa se facă aplicarea art. 939 C.civ. Pentru ca nu s-a căzut de acord cu privire la reducțiunea testamentară, notarul a suspendat procedura succesorala.
Reclamanta a învederat că înțelege să invoce excepția prescripției dreptului de acceptare a succesiunii întrucât potrivit art. 700 alin. 1 C.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, iar succesiunea se deschide prin moarte conform art. 651 C.civ. În condițiile în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său de acceptare a succesiunii în termenul defipt de lege, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea (art. 700 alin. 2 C.civ.).
A învederat pârâta că din textele enumerate rezultă că pentru a-și valorifica dreptul de moștenitor de pe urma defunctului său tată, pârâta, neacceptând în mod tacit sau expres succesiunea în termen de 6 luni de la deschiderea acesteia care operează de drept prin survenirea decesului, singura posibilitate pe care o avea era să se adreseze numai instanței de judecată printr-o cerere de repunere în termenul de acceptare a succesiunii. Cererea de repunere în termen poate fi formulată conform art. 19 din Decretul nr. 167/1958, iar pentru a-și valorifica dreptul, pârâta reclamantă ar fi trebuit ca în termen de 1 lună de la data aflării decesului să solicite instanței de judecată repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, demonstrând că s-a aflat într-o situație care a făcut imposibilă atât luarea la cunoștință a decesului, cât și exercitarea dreptului de acceptare în termen de 6 luni.
Raportat la elementele de fapt ale speței, reclamanta a arătat că pârâta pretinde că a aflat despre moartea tatălui său în octombrie 2003, fără a preciza ce anume a împiedicat-o în cei 2 ani care au trecut de la deces să afle de eveniment și consideră fără temei că procura și cererea formulată de mama sa în dosarul notarial sunt echivalente unui act de acceptare făcut în termenul legal, respectiv 6 luni de la data decesului.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a arătat că aceasta se referă la capătul de cerere având ca obiect reducțiunea testamentului, în situația în care va fi admisă excepția prescripției. Cu privire la excepția prescripției extinctive privind dreptul de a solicita reducțiunea testamentului a arătat că reducțiunea liberalităților excesive reprezintă o sancțiune civilă constând în ineficacitatea liberalității dispuse de autor în favoarea unei persoane, în măsura necesară întregirii rezervei cuvenite moștenitorului rezervatar, acțiune personală patrimonială prescriptibilă în termenul de 3 ani care curge de la data deschiderii succesiunii sau cel mai târziu de la data de la care moștenitorul rezervatar a luat cunoștință sau trebuia să ia cunoștință despre existența liberalității. În speță, termenul de 3 ani a început să curgă cel mai târziu de la momentul la care se pretinde că s-a luat la cunoștință despre existența testamentului, respectiv în luna octombrie 2003.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, art. 651 și art. 700 Cod civil, art. 19 Decretul nr. 167/1958 modificat.
La data de 14.10.2014, pârâta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, în ședință publică, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat a se constata apărările reclamantei-pârâte ca fiind neîntemeiate.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, s-a arătat că motivul pentru care nu a aflat de decesul tatălui său timp de doi ani, a fost că între pârâta-reclamantă și tatăl acesteia nu a existat o relație foarte strânsă. A mai susținut, că așa cum reiese din actele dosarului, reclamanta-pârâtă a prezentat la BNP G. Rozalinda date eronate, notarul a emis citație de pe data de 08.09.2003 unde a fost citată cu numele Z. la adresa reclamantei-pârâte din ., unde nu a locuit niciodată. Următoarea citație, din 22.10.2003 trimisă la mama pârâtei-reclamante în .. 9, a fost tot pe numele de ZUVELCĂ.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de acceptare a succesiunii invocată de reclamantă, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată deoarece când a aflat de decesul tatălui său, în luna octombrie a anului 2003, se afla în Norvegia, la Oslo din iunie 2003.
A mai susținut că din punct de vedere juridic, data certă la care a aflat despre decesul tatălui său a fost 05.12.2003, pentru că atunci a făcut și actul de acceptare expresă în Norvegia, conform procurii autentificată sub nr. 299/1441 din 05.12.2003 prin Ambasada României de la Oslo, secția consulară, iar reducțiunea testamentară a fost solicitată prin mandatar special, la data de 17.12.2003, deci la momentul la care mama sa a aflat despre existența unui testament, 17.12.2003, și la câteva zile după acceptarea succesiunii.
În concluzie, a solicitat admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și respingerea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Zuvelcă G., în ceea ce privește capătul de cerere prin care solicită să se constate că este unica moștenitoare a defunctului Zuvelcă V., în calitate de legatar universal conform testamentului autentificat sub nr. 1123/18.02.1997.
Răspunsul la întâmpinare a fost susținut cu înscrisuri și a fost întemeiat pe dispozițiile art. 841, 939 cod civil și art. 36 din Legea nr. 36/1995.
Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2014 a fost calificată excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală ca fiind excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii reconvenționale și unită cu fondul cauzei. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată, fiind de asemenea unită cu fondul excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune cu privire la reducțiunea testamentului.
La data de 15.10.2014 reclamanta a formulat cerere de recuzare ce a fost respinsă de completul imediat următor prin încheierea de ședință de la data de 16.10.2014.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu expertiză imobiliară evaluatorie și proba cu interogatoriu.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 25.11.2014 s-a luat act că pârâta-reclamantă a renunțat la proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la fondul cauzei, instanța constată următoarele:
În fapt, conform certificatului de deces depus la dosar (fila 5 vol.I), numitul Zuvelcă V. a cărei succesiune se solicit dezbătută a decedat la data de 03.10.2001, astfel că în raport de dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1865 față de data decesului.
Reclamanta Z. G. este soția supraviețuitoare a defunctului Zuvelcă V. conform certificatului de căsătorie depus la fila 6 din dosar, iar pârâta este descendent de gradul I în calitate de fiică dintr-o căsătorie anterioară.
Succesiunea defunctului Zuvelcă V. a făcut obiectul dosarului notarial nr. 266/2003 aflat pe rolul Biroului Individual Notarial CREDO, iar la data de 17.12.2004 întrucât între succesori existau divergențe, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 78 litera b din Legea 36/1995, iar părțile au fost îndrumate la instanță.
În favoarea reclamantei Zuvelcă G. a fost întocmit de către defunctul Zuvelcă V. testamentul autentificat prin încheierea nr. 1123/18.02.1997 de către Biroul Notarului Public M. D., reclamanta fiind instituită legatar universal asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, fiind de asemenea constituit un drept de uzufruct viager în favoarea reclamantei (f. 21).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii reconvenționale de către pârâta N. M. C., ceea are la bază prescripția dreptului de opțiune succesorală, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite și va respinge cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 700 alin. 1 din C.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar conform art. 651 C.civ. succesiunea se deschide prin moarte. Astfel, termenul de 6 luni pentru opțiunea succesorală curge de la data decesului.
Dispozițiile alin. 2 al art. 700 C.civ. au fost considerate, în doctrină și în practica judecătorească, ca fiind abrogate tacit după adoptarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și înlocuite prin prevederile art. 13 și 19 din acest decret, care reglementează cazurile de suspendare a prescripției și de repunere în termen.
Conform art. 13 din Decretul nr. 167/1958 cursul prescripției se suspendă:
a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere;
b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forțele Armate ale Republicii Populare Române, iar acestea sânt puse pe picior de război;
c) până la rezolvarea reclamației administrative făcută de cel îndreptățit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poștă și telecomunicații, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamației.
De asemenea, în temeiul art. 19 din Decretul 167/1958 instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori să încuviințeze executarea silită.
Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depășirea termenului de prescripție.
Astfel, termenul de opțiune succesorală a început să curgă la data decesului 03.10.2001 și s-a împlinit la data de 03.04.2002, iar singura posibilitate legală pe care o avea reclamanta întrucât nu a acceptat succesiunea nici expres, nici tacit până la data de 03.04.2002 era să formuleze, conform art. 19 alin. 2 din Decretul 167/1958, o cerere de repunere în termen, formulată în termen de 1 lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.
Faptul că se afla în străinătate nu reprezintă o cauză de suspendare a cursului prescripției întrucât nu se încadrează în cele prevăzute de art. 13 din Decretul 167/1958 și nici nu reprezintă o cauză de forță majoră.
Procura din data de 05.12.2003 dată de pârâtă mamei sale (f. 104-105) este ulterioară împlinirii termenului de prescripție privind opțiunea succesorală la data de 03.04.2002. Mai mult decât atât, așa cum a fost acordată procura deși se află în străinătate, la fel putea fi formulată și cererea de repunere în termenul de opțiune succesorală, însă reclamanta nu a înțeles să se prevaleze de această posibilitate legală.
Instanța reține de asemenea că procura dată de pârâtă mamei sale pentru gestionarea dezbaterii succesorale este ulterioară ca dată – 05.12.2003 – împlinirii termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, și mai mult decât atât, nu valorează prin ea însăși un act de acceptare a succesiunii. Astfel cum s-a reținut în doctrină și jurisprudență, procura dată unei persoane în vederea acceptării succesiunii nu valorează succesiune întrucât poate fi revocată ori mai mult decât atât este posibil ca mandatarul să refuze executarea.
În toate cazurile termenul de opțiune succesorală curge de la data deschiderii succesiunii prin moarte, iar acesta poate fi suspendat în condițiile art. 13 din Decretul 167/1958 ori partea poate formula cerere de repunere în termen în condițiile art. 19 din Decretul 167/1958.
Față de aceste considerente, pârâta este străină de succesiunea defunctului Zuvelcă V. prin neacceptare succesiunii acestuia, nici expres, nici tacit, sens în care va admite excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii reconvenționale și va respinge cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Fiind admisă excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii reconvenționale, excepție de fond, absolută și peremptorie, nu se mai impune analiza excepției prescripției dreptului material la acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive, întrucât aceasta poate fi solicitată numai de o persoană ce ar avea calitatea de moștenitor acceptant, cu vocație concretă la succesiune.
Va admite acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă Zuvelcă G. și va constata deschisa succesiunea defunctului Z. V. la data de 03.10.2001. De asemenea, va constata ca reclamanta-parata este unica moștenitoare a defunctului in calitate de legatar universal.
În ceea ce privește masa succesorală, aceasta este compusă din apartamentul nr. 82 situat in Bucuresti, ., .. B, . in valoare de 31.720 euro conform expertizei efectuate in cauza de expert H. D., care îi revine reclamantei Zuvelcă G. în calitate de unic moștenitor.
Instanța reține valoarea apartamentului la suma de 31.720 euro în urma omologării raportului de expertiză în ansamblul probator, astfel cum acesta a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni (f.60 vol.II), apreciind că acesta a fost legal și temeinic întocmit de către expert.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451-453 C.pr.civ., pârâta fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 2568,92 lei cu titlu de cheltuieli de judecata compuse din suma de 1868,92 lei taxă de timbru (redusă la jumătate prin încheierea de ședință din data de 08.04.2014) și suma de 700 lei cu titlu de onorariu de avocat (f.67 vol.II), apreciat ca fiind proporțional cu munca prestată și complexitatea cauzei.
In temeiul art. 18 din OUG 51/2008 obliga parata-reclamanta la plata sumei de 1868,92 lei către stat cu titlu de taxa de timbru in privința căreia a fost admis ajutorul public judiciar prin încheierea de ședință din 08.04.2014.
Urmează a respinge cererea pârâtei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea promovata de reclamanta-parata Z. G. CNP_ cu domiciliul în în contradictoriu cu pârâta-reclamantă N. M. C. CNP_4 cu domiciliul ales în sector 1, București, .. 18, ., ..
Admite excepția lipsei calității procesuale active a paratei-reclamante in formularea cererii reconvenționale.
Constata deschisa succesiunea defunctului Z. V. la data de 03.10.2001.
Constata ca reclamanta-parata este unica moștenitoare a defunctului in calitate de legatar universal.
Constata ca masa succesorala este compusa din apartamentul nr. 82 situat in Bucuresti, ., .. B, . in valoare de 31.720 euro conform expertizei efectuate in cauza de expert H. D..
Obliga parata-reclamanta la plata sumei de 2568,92 lei către reclamanta-parata cu titlu de cheltuieli de judecata.
In temeiul art. 18 din OUG 51/2008 obliga parata-reclamanta la plata sumei de 1868,92 lei către stat cu titlu de taxa de timbru in privința căreia a fost admis ajutorul public judiciar.
Respinge cererea paratei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-I. StăncioiAdina-T. M.
Red./Dact.: D.I.S./A.T.M./ 4 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5059/2015. Judecătoria... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5070/2015. Judecătoria... → |
|---|
