Uzucapiune. Sentința nr. 2019/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2019/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 2019/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2019
Ședința publică din data de 17.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D.-G. T.
Grefier: C. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții R. D. V., R. D. C., HERȚOG A. C., în contradictoriu cu pârâții G. L. (fostă A.) și A. C., având ca obiect „uzucapiune”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.02.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 04.10.2012, înregistrată sub nr._/4/2012, reclamanții R. D. V. și R. D. P. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții G. (fostă A.) L. și A. C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de peste 30 de ani asupra apartamentului situat în București, ., .. C, . 4.
În fapt s-a arătat că la data de 13.04.1977 reclamanții au convenit cu pârâții să li se înstrăineze imobilul mai sus menționat, sens în care pârâții au obținut Convenția de înstrăinare nr. 69-N/29.04.1977 de la fostul Municipiul București – Consiliul Popular al Sectorului 4. De la acea dată s-au mutat în apartament și au preluat obligația achitării ratelor lunare, astfel cum era prevăzut în contractul de împrumut nr._/1974 încheiat între stat și pârâți.
Deși la acea dată pârâții și-au luat angajamentul vânzării imobilului către reclamanți, nici până la data formulării cererii nu au înțeles să își îndeplinească această obligație.
De asemenea, reclamanții au învederat faptul că au achitat prețul apartamentului așa cum au convenit cu pârâții, atât la stat cât și acestora.
Din anul 1977 și până în prezent reclamanții au stăpânit fără întrerupere apartamentul în litigiu, pârâții nefăcând nicio plată în vederea achitării apartamentului, privind plata apartamentului, a utilităților acestuia sau a impozitului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1847 și urm. C.civ., art. 112 C..
Cererea de chemare în judecată a avut anexate înscrisuri: titlu de proprietate nr. 4/188 din 11.06.1977, adresă nr. 1482/01.06.1977 emisă de CEC – Sucursala de credite a Municipiului București, chitanță din 15.09.1977, chitanță din 13.04.1977, autorizație de înstrăinare nr. 69 – N/29.04.1977 (f. 4-8 dosar_/4/2012).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.311,00 lei și timbru judiciar de 5 lei (f. 20).
Prin sentința civilă nr._/29.10.2013, Judecătoria Sectorului 4 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 20.12.2013 sub nr._ .
La termenul din data de 22.04.2014, ca urmare a decesului reclamantului R. D. P., la cererea reclamantei R. D. V., s-a dispus introducerea în cauză în calitate de reclamanți a numiților R. D. C. și Herțog A.-C..
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu un martor și expertiza tehnică imobiliară.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul S. M. (declarația fiind atașat la fila 60) și proba cu expertiza tehnică evaluatorie.
În cadrul probei cu înscrisuri s-a depus și adresă nr. 8/17.07.2013 emisă de către Asociația de proprietari . cartea de imobil (f. 38, 39 dosar_).
Instanța din oficiu a dispus emiterea unor adrese către: Primăria Municipiului București – Direcția pentru aplicarea Legii 10/2001 și Serviciu Evidența Proprietății, Primăria Sectorului 3 București – Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3, răspunsurile acestor instituții fiind atașate la dosarul cauzei (f. 16, 18, 19, 24, 25, 49, 50).
S-a emis o adresă către Asociația de Proprietari ., cu privire la mențiunile existente în cartea de imobil, răspunsul fiind depus la fila 31.
La data de 01.09.2014 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică evaluatorie întocmit de expert C. C..
Ca urmare a concluziilor raportului de expertiză, instanța a dispus completarea taxei judiciare de timbru cu suma de 3940,76 lei.
Prin încheierea din camera de consiliu din 21.10.2014 a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâți și s-a dispus eșalonarea plății taxei de timbru în cuantum de 3940,76 lei, în 10 rate lunare a câte 394,07 lei, începând cu luna noiembrie 2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 4/188 din 11 iunie 1977 (f. 4 dosar_), pârâții A. L. și A. C. au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței compusă din trei camere, în suprafață de 82,53 mp, situată în ., .. C, parter, . contractului de împrumut nr._/27.11.1974 încheiat cu CEC – Sucursala CEC București pentru suma totală de 70.000 lei, a contractului de construire încheiat cu I.C.V.L. nr. 3335/5 și a procesului verbal de predare-preluare încheiat cu I.C.V.L. din 06.06.1974. Prin același titlu s-a transmis pârâților și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 19,85 mp, în indiviziune, în baza Deciziei 1139/973 a Conciliului Popular al Municipiului București.
Prin autorizația de înstrăinare nr. 69/N/29.04.1977 (f. 8 dosar_) Comitetul Executiv al Consiliului Popular Sector 4 a autorizat înstrăinarea apartamentului nr. 33 situat în București, Sector 4, nr. 9, parter. În cuprinsul aceleiași autorizații s-a prevăzut că înstrăinarea se face cu transfer de credit către R. D. V. și R. D. P., cu acordul CEC.
Prin adresa nr. 1482/01.06.1977 emisă de către CEC – Sucursala de credite a Municipiului București, această instituție a arătat că, urmare a cererii numiților A. C. și A. L., este de acord ca apartamentul cu nr. 33 din blocul G 24, ., scara C, parter, sector 4, să fie vândut cumpărătorilor R. D. V. și R. D. P..
Din chitanțele depuse la filele 6,7 rezultă că reclamanta a remis pârâtei A. L. sume de bani, consemnându-se în cuprinsul chitanței din 15.09.1977 că scopul remiterii a fost întocmirea actelor de înstrăinare a apartamentului din data M. nr. 9, . C, parter, . parte din totalul pe care urma să îl primească la semnarea actului de vânzare-cumpărare.
Din înscrisurile de la dosar și din susținerile reclamanților rezultă că reclamanta R. D. V. și defunctul R. D. P. s-au înțeles cu pârâții ca aceștia din urmă să vândă iar primii să cumpere imobilul nr. 33 din blocul G 24, ., scara C, parter, sector 4 însă contractul de vânzare cumpărare nu a mai fost efectiv încheiat. Prin urmare, interpretând voința părților, instanța reține că între pârâți, reclamanta și autorul reclamanților s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare în anul 1977 iar obligațiile specifice unei vânzări perfecte, respectiv plata prețului și predarea bunului, s-au îndeplinit anticipat. Prin predarea bunului, promitenții cumpărători au dobândit posesia asupra imobilului – obiect material al convenției, deși actul autentic necesar pentru transmiterea dreptului de proprietate nu s-a încheiat.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert tehnic judiciar C. C. (f. 76-80), valoarea de circulație a imobilului din ., .. C, . 3 a fost stabilită la suma de 207.338 RON, echivalent cu 46.640 euro (1 euro=4,4455 RON).
Preliminar, cu privire la aplicarea legii civile în timp, instanța reține că potrivit art. 82 alin. (1) din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, dispozițiile art. 930-940 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară de aplică numai în cazurile în care posesia a după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Prin urmare, având în vedere data începerii posesiei (anul 1977) în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil (în continuare C.civ.)
Reclamanții și-au fundamentat acțiunea pe dispozițiile referitoare la uzucapiunea de lungă durată, legea (art. 1890 Cod civil) recunoscând în favoarea posesorului bunului dreptul de a-l prescrie prin 30 de ani (…) fără să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.
Pentru întrunirea condițiilor uzucapiunii de 30 de ani, este necesar ca în persoana reclamanților să fie întrunite următoarele condiții: 1. Să se posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani, 2. Posesia să fie utilă, neafectată de vreun viciu, 3. Inacțiunea adevăratului proprietar care a stat în pasivitate.
În ceea ce privește elementele posesiei, aceasta trebuie să întrunească un element material – corpus – și un element subiectiv – animus, denumit și animus domini.
Existența elementului material, respectiv faptul material al deținerii bunului și al săvârșirii unor acte de folosință, prin achitarea cheltuielilor aferente imobilului este indubitabilă, reclamanții împreună cu autorul acestora stăpânind imobilul ce face obiectul prezentei cauze.
Totodată, este de reținut că reclamanții nu sunt ținuți de a dovedi existența elementului intențional, deoarece Codul civil, în art. 1854, a instituit o prezumție legală, respectiv că stăpânirea materială a bunului este o exprimare a voinței ca această stăpânire se face animus sibi habendi, deci sub nume de proprietar.
Prin urmare, împrejurarea că reclamanții nu sunt titulari de rol fiscal cu privire la imobilul ce face obiectul prezentei cauze nu poate reprezenta un element care să răstoarne prezumția de posesor animus sibi habendi, instituită de textul legal.
Astfel, conform declarației martorului audiat în cauză și a înscrisurilor depuse de către Asociația de Proprietari din ., . R. D. P. și reclamanta R. D. V. locuiesc în imobilul din ., . 3, parter, . (actual sector 3) din anul 1977 iar din luna decembrie a acelui an au plătit cheltuielile de întreținere lunare aferente apartamentului.
Elementul animus are în vedere conștiința persoanei care se află în stăpânirea materială a bunului cu privire la acest bun, respectiv dacă el se consideră proprietar și dacă acționează în efectuarea actelor materiale cu această conștiință, nefiind relevant sub acest aspect deschiderea rolul fiscal și plata impozitului către stat.
Analizând și celelalte condiții prevăzute de lege pentru a uzucapa, instanța reține că prescripția achizitivă este efectul unei posesii utile ce presupune ca aceasta să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Autorul reclamanților împreună cu soția acestuia, de asemenea reclamantă în cauză, au intrat în posesia imobilului în anul 1977, astfel cum rezultă din declarația martorului S. M., coroborată cu adresa nr. 8/17.07.2013 emisă de Asociația de Proprietari . ., sector 3. Aceștia au continuat să stăpânească imobilul împreună până la 09.12.2013 cât R. D. P. a decedat, și ulterior după această dată.
Posesiunea este discontinua când posesorul o exercita in mod neregulat, adică cu intermitente anormale. Din probatoriu administrat în cauză rezultă că reclamanta și autorul reclamanților au stăpânit continuu imobilul din anul 1977.
De asemenea, posesia este una netulburată întrucât nu a fost întemeiată sau păstrată prin acte de violență în contra ori din partea adversarului, astfel cum arată art. 1851 C.civ. În acest sens, instanța reține că reclamanta împreună cu defunctul R. D. P. au intrat pașnic în posesia imobilului, neexistând elemente în dosar care să conducă la o altă concluzie.
Referitor la publicitatea posesiei, art. 1852 C. civ. prevede că posesia este clandestină atunci când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său, încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască. Nu se poate reține că din cauza nedeschiderii rolului fiscal, posesia reclamanților ar fi afectată de viciul clandestinității, respectiv că nu ar fi fost publică, atâta timp cât posesia nu a fost exercitată în ascuns față de adevăratul proprietar, pârâții A. C. și G. (fostă A.) L., deoarece existența acestui viciu este greu de imaginat în cazul imobilelor. În plus, astfel cum rezultă din declarația martorului, impresia generală a fost că R. D. V. și defunctul R. D. P. au fost cunoscuți ca fiind proprietarii apartamentului în litigiu.
Posesia reclamanților și a autorului acestora a fost exercitată sub nume de proprietar, nefiind afectată de viciul precarității, în condițiile în care aceștia au posedat pentru ei, ca urmare a înțelegerii cu pârâții de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, predarea bunului fiind făcută de către pârâți în executarea anticipată a unei obligații.
Referitor la perioada în care s-a posedat, necesară pentru a uzucapa, instanța reține în ceea ce o privește pe reclamanta R. D. V., că aceasta invocă posesia exercitată de ea în nume propriu iar reclamanții R. D. C. și Herțog A. C., fiind introduși în proces ca urmare a decesului reclamantului inițial R. D. P., aceștia se pot folosi de posesia exercitată de către autorul lor. Instanța reține că pentru a opera joncțiunea posesiilor, trebuie să fie îndeplinite două condiții, respectiv să fie vorba despre o posesie propriu-zisă a autorului iar cel care invocă posesia să fie un succesor în drepturi al autorului.
Astfel cum rezultă din adresa nr. 8/17.07.2013 emisă de Asociația de Proprietari . ., sector 3 (f. 38 dosar JS4), coroborată cu declarația martorului S. M. (f. 60) reclamanta împreună cu soțul său R. D. P., s-au mutat în anul 1977 în imobilul situat în ., .. C, . să locuiască acolo până în prezent. Posesia acestora a fost una continuă și netulburată, fiind cunoscuți ca proprietari, fără a exista litigii legate de dreptul de proprietate asupra imobilului.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție pentru a opera joncțiunea posesiilor, din certificatul de moștenitor nr. 14/07.04 2014 emis de notar public Crângureanu Steriana Ș. (f. 58) rezultă că au calitatea de moștenitori legali ai numitului R. D. P. reclamanții din cauza de față respectiv: R. D. V. (în calitate de soție supraviețuitoare), R. D. C. (în calitate de fiu) și Herțog A. C. (în calitate de nepot de fiică predecedată).
Astfel, instanța apreciază că în cauză este îndeplinit termenul de 30 de ani prevăzut de lege și sunt întrunite și condițiile prevăzute de lege pentru a opera joncțiunea posesiilor.
Față de cele de mai sus, reținând că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate prin uzucapiune, în conformitate cu art. 1846 Cod civil instanța va admite acțiunea și va constata că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ., . 3, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. C..
În temeiul art. 274 alin. (1) C., instanța va obliga pârâții să plătească reclamanților suma de 5.256,76 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (5.251,76 lei) și timbru judiciar (5 lei). Totodată, instanța va lua act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea reclamanții R. D. V., R. D. C., ambii domiciliați în București, ., ., . 4, HERȚOG A. C., domiciliat în București, .. D. M., nr. 2, ., în contradictoriu cu pârâții G. L. (fostă A.), cu ultimul domiciliu cunoscut în București, ., ., . și A. C., cu ultimul domiciliu cunoscut în București, ., sector 3, citați prin afișare la ușa instanței și mica publicitate.
Constată că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ., . 3, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. C..
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 5.256,76 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (5.251,76 lei) și timbru judiciar (5 lei).
Ia act că reclamanții nu solicită plata onorariului de avocat.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
Președinte Grefier,
D. G. T.C. B.
Red./DGT
Dact./CB
19.03.2015 – 7 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1883/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1975/2015. Judecătoria... → |
|---|
