Contestaţie la executare. Sentința nr. 7591/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7591/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 27-04-2012 în dosarul nr. 7591/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 7591
Ședința publica din data de 27.04.2012
Instanța constituita din:
Președinte: M. V.
Grefier: A. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatoarea F. SA, in contradictoriu cu intimata L. R. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea prin aparator, care depune la dosar delegatie de substituire si intimata prin aparator.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care,
Intimata prin aparator, depune la dosar un set de înscrisuri din care comunica un exemplar si partii adverse.
Nemaifiind probe de administrat instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Contestatoarea prin aparator, solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, fara cheltuieli de judecata.
Intimata prin aparator, solicita instantei respingerea contestatiei la executare, cu cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /14.12.2011, contestatoarea . formulat în contradictoriu cu intimatul L. R. M. contestație la executare prin care a solicitat anularea în tot a amenzii civile aplicată de către Judecătoria Sector 3 prin Incheierea irevocabila pronuntata la 01.02.2011 în Dosarul nr._/301/2007, precum și suspendarea executării silite a amenzilor civile până la momentul soluționării prezentei contestații la executare.
În motivare a arătat ca prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr._/2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, formulată de 151 de persoane ce invocau calitatea de chiriași s-a solicitat instanței să dispună obligarea sa a pune în aplicare Hotărârea A. din data de 12.07.2004 prin care a fost aprobată vânzarea cu plata integrală a căminelor de nefamiliști nr. 1 și nr. 2 către aceștia, invocând calitatea de chiriași cu privire la aceste spații.
Prin Sentința civilă nr. 5142/09.06.2006, instanța a admis în parte acțiunea, în sensul obligării sale la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare asupra locuințelor situate în căminele de nefamiliști nr. 1 și nr. 2 din București, Bulevardul Basarabia nr. 47, sector 2 cu reclamanții, la cererea acestora, în conformitate cu dispozițiile Decretului Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992.
De la emiterea titlului executoriu și până în prezent părțile au încercat în multiple și diverse forme punerea în aplicare a titlului executoriu invocat de reclamanți, operațiune nefinalizată până în prezent din cauze obiective și subiective, care nu sunt imputabile .>
Motivul principal pentru care părțile nu s-au putut conforma titlului executoriu a fost caracterul neclar, vag, al acestuia, respectiv faptul că instanța nu a stabilit în concret care este prețul fiecărui camere ce trebuia vândută de către contestatoare sau care sunt criteriile obiective de determinare a acestui preț.
Referirea la criteriile stabilite în Legea nr. 85/1992 și Decretul Lege nr. 61/1990 s-au dovedit insuficiente pentru a determina perfectarea vânzării-cumpărării, aspect susținut inclusiv de admitere în parte a cererii de lămurire a titlului executoriu, promovată de contestatoare. În lipsa unui preț, deși între părți au avut loc numeroase modificări, nu a fost posibilă ajungerea la un numitor comun cu o parte dintre chiriași, printre care și intimatul.
În încercarea de a aduce la îndeplinire dispozițiile titlului executoriu, contestatoarea arată că a solicitat efectuarea unui raport de evaluare pentru stabilirea prețului exact pentru fiecare locuință, conform celor indicate de instanță. Chiriașii au refuzat această modalitate de calcul, insistând în utilizarea vechiului raport de evaluare, exclus în mod expres de instanța ce a pronunțat sentința ce constituie titlu executoriu.
În ceea ce privește demersurile juridice întreprinse de contestatoare și de locatari (între care și intimatul) pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, arată că întrucât părțile menționate în titlul executoriu nu au ajuns la un consens privind modalitatea de punere în aplicare a titlului executoriu, fiecare dintre acestea a înțeles să apeleze la justiție pentru a-și realiza pe această cale dreptul.
Astfel, contestatoarea a formulat contestație la executare în ceea ce privește lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, notificări repetate prin care a solicitat încheierea contractelor de vânzare cumpărare.
Contestația la titlu a fost admisă în parte de către Judecătoria Sectorului 3 în data de 23.12.2008, această soluție dovedind buna sa credință și a faptul că în mod întemeiat nu a putut proceda la punerea în executare a titlului executoriu.
Pe de altă parte, contestatoarea arată că la începutul anului 2010, după ce instanța sesizată cu contestația la titlu a lămurit parțial titlul executoriu, a procedat la transmiterea către chiriași a Notificării nr.16/11.01.2010, prin care a invitat toți chiriașii ca, în termen de 5 zile de la data primirii, să prezinte acordul scris al acestora de a încheia contractele de vânzare cumpărare, anexând la această notificare și lista de prețuri pentru fiecare imobil în parte. Menționează că această listă de prețuri a fost întocmită potrivit criteriilor din titlul executoriu.
Ulterior, la 12.04.2010, contestatoarea arată că a formulat notificare pentru fiecare chiriaș în parte, inclusiv pentru reclamant, prin care a solicitat din nou ca aceștia să se prezinte la sediul său pentru a încheia contractele de vânzare - cumpărare.
O parte dintre chiriași au răspuns acestei notificări învederându-i că aceste notificări vor fi folosite ca probe „în dosarul penal care deja vă este întocmit și care se află în cercetare la parchet", alături de care au fost încheiate și încheieri de certificare de notarul public. Alți chiriași au formulat cereri scrise, înregistrate la sediul său, prin care își manifesta acordul de a încheia contractele sau solicită un răgaz din partea sa pentru a face rost de sumele necesare.
Aceasta situație dovedește împrejurarea că societatea contestatoare și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin titlul executoriu, atâta timp cât din ce în ce mai mulți chiriași solicita încheierea contractelor la prețurile calculate de aceasta - mai mult, aceștia sunt cei care i-au solicită amânarea pentru a putea obține resursele bănești necesare.
Cu privire la cererea intimatului de aplicare a amenzilor civile, arată că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de către intimatul A. N. a fost următorul: "Obligarea debitoarei . plata unei amenzi civile în favoarea statului, în cuantumul maxim prevăzut de lege, pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu ( sentința civ. nr. 5142/09.06.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 București din dos. civ. nr._/2005 -nr. unic_/301/2005)".
În susținerea acestui capăt de cerere, întemeiat pe art. 5803 alin. 1 C.pr.civ., intimatul a arătat că "obligarea de a face stabilită în titlul executoriu nu poate fi adusă la îndeplinire în alt mod decât prin aplicarea amenzilor civile".
Prin Incheierea pronuntata la 01.02.2011 instanța a admis acțiunea formulată de L. R. M. și a aplicat contestatoarei o amendă civilă în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere, de la data pronuntarii hotararii- 01.02.2011, și până la data îndeplinirii obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, potrivit sentinței civile nr.5142/2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._/301/2005, astfel cum a fost lămurită prin sentința civilă nr._/2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._ .
Cu privire la temeinicia cererii de anulare a amenzii civile și executarea obligației sale prevăzute în titlul executoriu, contestatoarea arată următoarele:
Prin corespondență recent purtată, a procedat la transmiterea Notificării nr. 16/11.01.2010 prin intermediul B. I. R., prin care a solicitat locatarilor din Căminele de nefamiliști, inclusiv intimatului, exprimarea acordului cu privire la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare a locuințelor și terenului aferent acestora, atașând evaluarea individuală a acestora. Răspunsul acestora, în esență, a fost de refuz, motivat de faptul că nu doresc cumpărarea și a terenului aferent, înțelegând să cumpere numai încăperea în care aceștia locuiesc.
După cum rezultă din acțiunile pe care le-a desfășurat, au fost făcute toate demersurile necesare pentru a executa obligația de vânzare a camerelor din Căminele de Nefamiliști, însă mulți dintre locatarii care solicită la acest moment obligarea sa la plata de amenzi civile nu au răspuns pozitiv acestor demersuri.
În aceste condiții, contestatoarea apreciază că se află în una din situațiile generale de încetare a executării reglementate de art.3715 litera b Cod proc.civ., obligația sa fiind imposibil de executat. Având în vedere că dispozițiile privind încetarea executării, prevăzute la art.3715 Cod proc.civ. reprezintă legea generală în materia executării silite, ele trebuie să fie aplicabile și în cazul obligațiilor de a face, astfel de obligații încetând nu doar prin executare ci și în celelalte cazuri de încetare a însăși executării silite. Astfel, contractul de vânzare nu poate fi încheiat de o singură parte, el având caracter bilateral. Având în vedere acest caracter bilateral, contestatoarea consideră că nu poate fi obligată să încheie în mod efectiv contractele de vânzare cumpărare ci doar să facă toate demersurile necesare și posibile pentru a se putea finaliza operațiunea de vânzare-cumpărare. Încheierea contractului depinde în mod esențial de voința cumpărătorului.
O altă situație care susține afirmațiile sale, arată contestatoarea, este reprezentată de încheierea deja a unui număr de contracte de vânzare-cumpărare cu locatarii și de existența unui alt număr de contracte programate. Acest lucru dovedește că demersul său nu a fost formal, ci a condus la executarea obligației din titlul executoriu.
Contestatoarea arată că nu a existat un refuz al său de a-și executa obligațiile si, până în ianuarie 2010, titlul executoriu nu a fost pus în executare din motive obiective: elementul esențial, prețul, nu era determinat.
Întrucât sentința ce constituie titlu executoriu nu a indicat în mod clar modalitățile de determinare a prețului, a fost nevoită să urmeze procedura contestației la titlu în scopul lămuririi întinderii și aplicării titlului executoriu. Judecătoria Sectorului 3 a admis în parte cererea de lămurire formulată de către S.C. F. SA, ceea ce atestă că ea a fost întemeiată și că poziția subscrisei a avut o justificare.
Un argument în plus care arată ca era necesară lămurirea titlului executoriu îl reprezintă chiar atitudinea locatarilor. Aceștia nu au apelat la posibilitatea prevăzută de art. 1114 C.civ., aceasta tocmai pentru că nu a avut la ce preț să se raporteze pentru a Iniția un astfel de demers.
Ulterior pronunțării sentinței din cererea de lămurire, au fost efectuate evaluările de către contestatoare, așa cum s-a dispus de către instanță și au fost notificați locatarii pentru a se încheia contractele de vânzare cumpărare.
În aceste condiții, solicitarea sa de anulare a amenzii civile este justificată și susținută de actele care atestă demersurile făcute pentru executarea obligației din titlul executoriu, ulterior lămuririi acestuia de către Judecătoria Sector 3.
În situația în care, anterior lămurii titlului executoriu, prețul la care urmează a fi vândute locuințele nu era în mod suficient determinat, iar părțile nu se puteau înțelege în ceea ce privește determinarea acestuia, atitudinea sa de la acel moment nu poate fi interpretată ca un refuz de executare.
Contestatoarea mai arată că refuzul pârâților de a achiziționa și terenul aferent fiecărei locuințe pe care o ocupă reprezintă o exercitare cu rea-credință a drepturilor civile, aceștia dorind folosirea gratuită a terenului aferent, deși dreptul acestora la folosință gratuită a terenului s-a stins odată cu încetarea dreptului de proprietate publică.
Dispozițiile Decretului - Lege nr. 61/1990 și ale Legii 85/1990 au vizat ipoteza în care, la momentul vânzării locuințelor, proprietatea asupra terenului aferent aparținea statului român. Pentru această situație, legiuitorul a prevăzut transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului, gratuit, în condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Așadar, pentru ipoteza în care, la momentul vânzării locuințelor, proprietarul terenului nu mai este statul român ci o persoană privată, urmează a se menține voința legiuitorului cu privire la dreptul transmis - anume dreptul de proprietate, însă cu respectarea dreptului proprietarului, în sensul transferării proprietății cu titlu oneros.
In ce privește valoarea terenului, arată că încetarea dreptului de proprietate publică asupra acestuia face ca regimul de protecție socială instituit prin actele normative atacate să înceteze de asemenea, evaluarea terenului făcându-se la valoare de piață a acestuia.
In aceste condiții, contestatoarea consideră că se poate constata un refuz manifest al locatarilor, printre care și intimatul, de a încheia contractele de vânzare-cumpărare cu privire la locuințele pe care le ocupă și cu privire la terenul aferent, în acest caz nemaifiind justificate amenzile civile aplicate . mijloc de constrângere în executarea obligației.
În drept a invocat dispozițiile art. 5803 alin.3 Cod proc.civ., precum și pe dispozițiile legale relevante invocate în cuprinsul acesteia.
Actiunea afost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 18 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
In dovedirea contestatiei reclamanta a depus la dosar in copie xerox inscrisurile mentionate in actiune si contracte de vanzare-cumparare incheiate cu fostii chiriasi.
A fost atasata la dosarul cauzei Incheierea irevocabila de la 01.02.2011, atacata.
Ulterior, contestatoarea aprecizat ca impotriva sa nu a fost declansata de catre AFP Sector 3 executarea silita pentru amenzile civile aplicate in aceasta cauza, desi nu s-a procedat la achitarea voluntara a acestora.
La 11.04.2012 intimatul a formulat intampinare (f. 290-295) prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata pentru urmatoarele motive: nu s-a schimbat situatia de fapt de la data pronuntarii Incheierii atacate, nu poate fi reanalizata solutia instantei de aplicare a amenzilor civile contestatoarei, solutie irevocxabila, contestatoarea nu si-a indeplinit obligatia stabilita in titlul executoriu- de a vinde catre chiriasi camerele pe care acestia le ocupa. Se arata ca reclamanmta nu a prezentat motive obiective care au impiedicat-o sa respecte hotararea judecatoreasca, si faptul ca unii dintre chiriasi au fost de acord sa cumpere locuintele si cu terenul aferent la pretul propus de reclamanta, nu creeaza obligatii in sarcina celorlalti creditori si nici nu exonereaza debitorul de executarea obligatiei asa cum este prevazuta in titlul executoriu.
Analizand actele si lucrararile dosarului instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin Incheierea irevocabila/01.02.2011 pronuntata de Judecatoria Sector 3 in dosarul nr._/301/2007 a fost aplicata contestatoarei, la cererea intimatului, o amenda civila in cuantum de 50 lei pe zi de intarziere, de la data pronuntarii hotararii-01.02.2011 si pana la data indeplinirii obligatiilor prevazute in sentinta civila nr. 5142/2006 pronuntata de Judecatoria Sector 3 in dosarul nr._/301/2005, astfel cum a fost lamurita prin sentinta civila nr._/2008 pronuntata de Judecatoria Sector 3 in dosarul_ .
Situatia de fapt avuta in vedere la data pronuntarii sentintei prin care s-a aplicat amenda civila contestatoarei nu s-a schimbat, toate motivele invocate de catre aceasta fiind analizate pe larg de catre instanta in considerente. Astfel instanta retinut ca obligatia de stabilire a pretului revine paratei cu respectarea criteriilor legale, conform art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, respectiv în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990, anexa I sau după caz, anexa II și ale Legii nr. 85/1992 completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, fara a putea invoca lipsa de colaborare a chiriașilor.
Instanta a mai retinut ca pârâta a trimis notificări chiriașilor în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, atașând acestora tabele privind prețul terenului și al construcțiilor ce vor face obiectul contractelor apreciind că susținerea pârâtei potrivit căreia executarea obligației de a face stabilită în titlul executoriu a fost împiedicată de imposibilitatea stabilirii prețului de vânzare este neîntemeiată. In aceste conditii, constatnd ca în cauză nu a rezultat existența unor motive temeinice care să justifice o astfel de conduită, instanța a dispus obligarea paratei contestatore la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere, până la momentul îndeplinirii obligației.
In drept, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 580/3 alin. 3 C.pr.civ. care prevad ca “amenda civila poate fi anulata in tot sau in parte, ori redusa, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu sau, dupa caz, pentru motive temeinice, pe cale de contestatie la executare.”
In consecinta, analizand situatia de fapt expusa de contestatoare din perspectiva textului de lege invocat, instanta urmeaza sa respinga contestatia la executare pentru urmatoarele motive:
- sustinerea contestatoarei privind buna-credinta in executarea obligatiei de avinde locuintele catre chiriasi nu corespunde adevarului. Astfel, contestatoarea conditioneaza incheierea contractelor de vanzare-cumparare pentru locuinte de achitarea unui prêt pentru terenul afferent acestora, desi in titlul executoriu nu se face vorbire despre teren. Este adevarat ca in prezent terenul figureaza ca fiind in proprietatea contestatoarei, insa intimatul, impreuna cu ceilalti chiriasi, au aratat acesteia prin notificarea de la 15.01.2010 ca inteleg sa se foloseasca de dispozitiile art. 10 alin. 4 din Legea 85/1992. Chiar daca contestatoarea nu este de accord cu caracterul accesoriu al dreptului de proprietate asupra terenului in raport cu dreptul de proprietate asupra locuintei ce se instraineaza, nu exista nici un temei pentru obligarea chiriasului la cumpararea terenului, mai ales cu un prêt stabilit aleatoriu. Faptul ca unii creditori-chiriasi au ales sa incheie contracte de vanzare-cumparare in acest mod nu naste drepturi si obligatii in patrimonial partilor din prezenta cauza. Astfel, din acest punct de vedere, notificarile trimise intimatului de catre contestatoare, care conditioneaza dobandirea locuintei, pentru care intimatul are titlu executoriu, de dobandirea terenului, pe care intimatul nu are obligatia si poate nici interesul sa-l cumpere la pretul stabilit de vanzator, nu fac dovada indeplinirii obligatiei.
Cum in speta contestatoarea nu a invocat alte motive si nici nu si-a executat obligatia prevazuta in titlul executoriu instanta va respinge contestatia la executare ca neintemeiata.
In baza art. 274 C.pr.civ. va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecata in favoarea intimatului, reprezentand onorariu avocat in cuantum de 1500 lei, conform chitantei fiscale nr. 119/02.04.2012 emisa de CA I. A. P. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulata de contestatoarea F. SA cu sediul in Bucuresti, sector 3, ., in contradictoriu cu intimata L. R. M. domiciliata in Bucuresti, sector 2, ., ., ..
Obliga reclamanta contestaoare sa lateasca intimatei creditoare 1500 lei cheltuieli de judecata .
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2012.
P. GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 907/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7748/2012.... → |
|---|
