Plângere contravenţională. Sentința nr. 6970/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6970/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 6970/2012
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6970
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.04.2012
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: N. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față avînd ca obiect plângere împotriva procesului verbal de constatare si sancționare contraventionala formulata de petena P. M. in contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta personal și martorul T. A. D. I. lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință dupa care,
Este audiat martorul T. A. D. I. în conformitate cu dispozițiile art. 192 și urm. C.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra fondului cauzei.
Petenta solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
INSTANȚA
Deliberînd asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr._ petenta P. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 anularea procesului-verbal . nr._/27.10.2011.
În motivarea plângerii, petenta P. M. a aratat locul de parcare nr. 32 nu era in niciun fel semnalizat sau marcat ca fiind un loc plătit spre deosebire de alte locuri limitrofe.
In drept plangerea a fost motivata pe dispozitiile art. 19 și 32 din OG 2/2001 105 din OUG nr. 195/2002.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și pe cale de consecință, menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
În motivare a arătat că petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1500 lei, sumă ce reprezintă limita minimă a amenzii pentru fapta reținută în sarcina sa, conform art. 22 alin 1 lit b) din HCGMB 124/2008.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. c.pr.civ., HCGMB 124/2008, OG 2/2001.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și testimonială.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/27.10.2011 (fila 4)_/27.10.2011 a fost sanctionat contraventional cu o amenda in suma de 1500 lei in baza art. 21 coroborat cu art. 22 alin 1 lit b) din HCGMB nr. 124/2008, retinandu-se ca in ziua de 27.10.2011, a parcat autoturismul cu numarul de inmatriculare_ pe ..4 pe locul de parcare nr. 32 care aparține numitului T. C. (autorizația de parcare nr. 233/18.02.2010)
Instanta retine ca plangerea a fost formulata in termenul legal.
Analizand procesul-verbal contestat, instanta constata ca acesta îndeplineste toate conditiile de valabilitate prevazute imperativ de lege (art. 17 din OG 2/2001), neexistand nici o cauza de nulitate absoluta a acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal constestat instanța constată că potrivit art. 22 alin 1 lit b) din HCGMB nr. 124/2008 constituie contravenție nerespectarea dispozițiilor art. 21 lit. a care prevăd este interzisă blocarea accesului în parcare.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petenta o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar de petentă – planse foto – cu declarația martorului T. A. D. I. rezultă că locul cu nr. 32 este semnalizat corespunzător, existând marcaje pe asfalt.
Totodată instanța apreciază că petenta putea și trebuia să își dea seama că respectivul loc era plătit întrucât exista un indicator cu mențiunea „ Parcare de reședință”, iar potrivit cererii introductive petenta domiciliază în blocul de lângă această parcare.
Astfel, având în vedere împrejurările menționate, nu pot fi primite apărările petentei conform cărora ar fi fost indusă în eroare existența unor locuri numerotate care conțineau și nr. autorizației de parcare și a unor locuri doar numerotate și semnalizate prin marcaje de delimitare în 4 colțuri.
În concluzie, întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța reține că procesul-verbal este legal și temeinic.
Pentru considerentele expuse instanța va respinge, ca neintemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta P. M. împotriva procesului verbal . nr._/27.10.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulată de petenta P. M. cu domiciliul în București, .. 23, ., . în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 cu sediul în București, .. 3, clădirea C13, sector 3, ca neintemeiata.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunciare.
Pronunțată în ședința publică de la 17.04.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
C. B. N. D.
Red./Dact. CB – 4 ex./25.04.2012
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6522/2012.... | Anulare act. Sentința nr. 7138/2012. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
