Acţiune în constatare. Sentința nr. 8724/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8724/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 8724/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8724
Ședința publică de la 29.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. P.
Grefier – M. maria pană
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâtul ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul prin avocat N. P. cu împuternicire avocațială la dosar la fila 17 și pârâta prin avocat N. – H. Ț. cu împuternicire avocațială la dosar la fila 58.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale.
Avocatul pârâtei solicită instanței admiterea excepției necompetenței materiale pentru motivele expuse în întâmpinare.
Avocatul reclamantului solicită instanței respingerea excepției, judecătoria fiind competentă să judece prezenta cauză în temeiul dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. h.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 14.08.2014, reclamantul Z. I. a chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate inexistența unui drept cu caracter patrimonial al pârâtului de a solicita reclamantului obținerea d e la Consiliul Local Iași a Planului urbanistic de detaliu sau/și a planului urbanistic zonal în legătură cu bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 135/30.01.2007 la BNPA N. I. și M. M. C. din Iași, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat reclamantul, între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 135/30.01.2007 la BNPA N. I. și M. M. C. din Iași, prin car e reclamantul în nume propriu și ca mandatar al altei persoane, a vândut iar pârâtul a cumpărat bunul imobil. În contract a fost inserată o clauză prin care se stabilește ca o parte din preț să fie achitată de societatea cumpărătoare, prin virament bancar… până la 01.08.2007, dar numai sub condiția obținerii de către vânzători a hotărârii Consiliului Local Iași de aprobare a PUD prevăzut de art. 6.1. lit. c) din antecontract. În cazul în care nu se obține până la termen hotărârea, acest termen de achitare se va prelungi de comun acord. Prin 2 acte adiționale ulterioare părțile contractante au convenit prelungirea termenului de plată până la data de 01.02.2009. Prin actul adițional nr. 3 la contract, părțile au constatat îndeplinită condiția stabilită prin art. 6. Pct. 6.1. lit. c din antecontractul de vânzare cumpărare.
Conform clauzei stabilite prin art. 6 lit. c din antecontract reclamantul urma să facă toate demersurile necesare și legale în vederea obținerii unei hotărâri a Consiliului Local Iași cu privire la aprobarea PUD în perimetrul de interes al terenului achiziționat.
A menționat reclamantul faptul că între părți există un litigiu având ca obiect anularea contractului d e vânzare cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, pendinte la Tribunalul Iași, dosar_/99/2011* cu termen de probe la 3 septembrie 2014, pârâta pretinzând că s-a aflat în eroare substanțială cu privire la bunul imobiliar cumpărat.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 963, art. 969, art. 973, art. 1310 cod civil din 1864, art. 35 Cod de procedură civilă.
Instanța a stabilit obligația reclamantei de a timbra cererea cu suma de 28.201 lei calculată conform art. 3 (2) lit. lit. b din OUG 80/2013 la valoarea dreptului la apărarea căruia tinde reclamantul prin acțiune, 2.209.600 lei (echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro, la cursul BNR de 4.4192 lei/1 euro din 05.11.2014), în original.
Prin încheierea pronunțată la 08.12.2014 în dosarul_ a1 a fost admisă cererea de reexaminare a măsurii de stabilire a taxei judiciare de timbru, s-a constatat că taxa judiciară de timbru datorată este de 100 lei, conform art. 8 alin. 1 lit. a din OUG 80/2013.
Pârâta A. D. SRL a formulat întâmpinare (filele 44-57) prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, conexarea cauzei la dosarul_ al Tribunalului Iași, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, în subsidiar ca fiind lipsită de interes. Asupra fondului a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru determinarea competenței materiale a instanței, a învederat pârâtul, trebuie să ne raportăm la obiectul capătului 1 de cerere, respectiv, constatarea inexistenței unui drept. Clauza contractuală la car e se raportează reclamantul este referitoare la plata prețului stabilit în valoare de 1500.000 euro, mai exact în legătură cu plata celei de-a treia tranșe de preț, în valoare de 500.000 euro. Potrivit art. 101 C.”în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății”, iar potrivit art. 101 alin. 2 teza finală C. „aceeași valoare va fi avută în vedere și (…) în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept”.
De asemenea, a menționat pârâtul, potrivit art. 125 C. „în cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului”.
În temeiul dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j noul Cod procedură civilă, prin care se reglementează competența materială a judecătoriei de a judeca în primă instanță cererile evaluabile în bani de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, precum și dispozițiile art. 95 pct. 1 noul Cod de procedură civilă prin care se reglementează competența materială a tribunalelor de a judeca în primă instanță cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în temeiul art. 132 alin. 3 C. solicită instanței sesizate să își decline competența în favoarea Tribunalului București.
A mai arătat pârâtul faptul că, potrivit art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Reclamantul în cererea sa face referire la situația reglementată la art. 94 pct. 1 lit. h C. respectiv aceea a cererilor privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani. Or, în speță, obiectul cererii vizează constatarea inexistenței unui drept. În realitate, clauza contractuală la care se referă reclamantul constituie o modalitate a actului juridic, respectiv o clauză suspensivă, de care depinde obligația de plată a diferenței de preț . În aceste condiții, solicită pârâtul a observa referitor la acțiunea formulată că nu se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 94 pct. 1 lit. h C. și nici în celelalte ipoteze ale acestui articol, fiind de competența tribunalului potrivit art. 95 pct. 1 C..
Ambele părți au depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (fila 128) prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei sector 4 București, arătând că ambele contracte de ipotecă ce constituie obiect al litigiului au avut în vedere ipotecarea apartamentului său a cărui valoare nu depășește suma de 200.000 lei.
Pe fondul cauzei, reclamanta a precizat că est e vorba de nulitate absolută a celor două contracte de ipotecă, condițiile pentru valabilitatea unui contract fiind foarte clar stabilite de art. 1179 Cod civil, în prezenta cauză lipsind practic, consimțământul.
Analizând actele și lucrările dosarului,cu privire asupra excepției necompetenței materiale a judecătoriei, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța constată următoarele:
Pentru determinarea competenței materiale a instanței, ne raportăm la obiectul capătului 1 de cerere, respectiv, constatarea inexistenței unui drept.
Acțiune a formulată de reclamant are ca scop constatarea inexistenței dreptului pârâtului de a-i solicita obținerea de la Consiliul Local Iași a planului urbanistic de detaliu sau/și a planului urbanistic zonal în legătură cu bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 135/30.01.2007 la BNPA N. I. și M. M. C..
Clauza contractuală la care se referă reclamantul constituie o clauză suspensivă a actului juridic,, de care depinde obligația de plată a diferenței de preț de 500.000 euro.
Potrivit art. 101 C. ”în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății”, iar potrivit art. 101 alin. 2 teza finală C. „aceeași valoare va fi avută în vedere și (…) în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept”.
Potrivit art. 125 C. „în cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului”.
În drept, dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j noul Cod procedură civilă, prevăd competența materială a judecătoriei de a judeca în primă instanță cererile evaluabile în bani de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Art. 95 pct. 1 noul Cod de procedură civilă stabilește competența materială a tribunalelor de a judeca în primă instanță cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 noul Cod de procedură civilă care stabilesc că normele legale privind competența materială sunt de ordine publică, în temeiul art. 130 coroborat cu art. 132 noul Cod de procedură civilă urmează a admite excepția și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Z. I. CNP_ cu domiciliul în Iași, ., județul Iași și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat P. N. cu sediul în București, sector 6, ., ., . cu pârâtul . CUI RO_ cu sediul în București, sector 4,., . și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat N. – H. Ț. cu sediul în Iași, ., nr. 13, birou 02 în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. P. M.-M. P.
Red.jud. PC
Tehnored. MMP/4 ex./
| ← Succesiune. Sentința nr. 8723/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8796/2015. Judecătoria... → |
|---|
