Succesiune. Sentința nr. 8434/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8434/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 8434/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 8434
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. F.
GREFIER D. M. G.
------------------
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. I., B. N. și pe pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect succesiune constatare vacanta succesorala.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta hotărâre și instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.06.2015, la 09.06.2015, la 16.06.2015 și la 23.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 02.12.2010 sub nr._/300/2010, reclamanții B. I. și B. N. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL constatarea vacanței succesorale de pe urma defuncților T. G. și T. M., precum și constatarea uzucapiunii de 30 de ani cu privire la imobilul situat în București, ., sector 2, compus din teren în suprafață de 180 (1180) mp și construcție alcătuită din 4 camere, 2 holuri și un grup sanitar.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în data de 11.09.1966 au încheiat cu numiții T. G. și T. M. o chitanță prin care au dobândit terenul în suprafață de 180 mp, situat în București, ., sector 2, pe care era construită de către aceștia o casă compusă din 4 camere de locuit, 2 holuri și dependințe. De la data cumpărării și până în prezent au deținut imobilul continuu, netulburați, public și sub nume de proprietari și au achitat toate taxele și impozitele aferente, au încheiat contracte pentru furnizarea de utilități, apă, curent electric, etc.
În drept, au invocat disp. art. 482, 490, 1837, 1890 și urm. cod civil 1864 și art. 111, 112 și urm. Cod procedură civilă 1865.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar un set de înscrisuri (f. 5-24).
Pârâtul M. București prin Primar General a formulat întâmpinare (f. 91) invocând excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește uzucapiunea, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare (f. 113) invocând excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește uzucapiunea, excepția inadmisibilității în ceea ce privește constatarea vacanței succesorale, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._ din data de 10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă în dosar nr._/300/2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată în același dosar în camera de consiliu din data de 10.01.2012, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatare vacanță succesorală și, ca urmare, a fost declinată competența de soluționare a acestuia către Judecătoria Sectorului 1 București și a fost disjuns capătul de cerere având ca obiect uzucapiune cu privire la care s-a format un dosar distinct.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.01.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, ca instanță de la ultimul domiciliu al defuncților T. G. și T. M..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 07.08.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4408/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, constatându-se ivit conflict negativ de competență, iar cauza a fost înaintată spre soluționare Tribunalului București.
Prin Sentința civilă nr. 1498/18.07.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2013 s-a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza a fost astfel înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 13.02.2014 sub nr._ .
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamanții B. I. și B. N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. București prin Primarul General să se constate succesiunea vacantă rămasă de pe urma defuncților T. G., decedat la data de 08.08.1979 și T. M., decedată la data de 03.05.1999 și să se constate că S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de moștenitor legal al defuncților în condițiile în care aceștia au decedat și nu a fost dezbătută procedura succesorală.
Se reține că noțiunea de „succesiune”, utilizată în domeniul dreptului de moștenire, are un înțeles restrâns, referindu-se numai la transmisiunile pentru cauză de moarte, întrucât transmisiunea se produce numai în urma și prin efectul morții fizic constatate sau declarate prin hotărâre judecătorească a unei persoane fizice, iar noțiunea de succesori, la succesorii în drepturi mortis causa .
În drept, art. 644 Cod civil 1864, prevede „Proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune (…)”.
Dispozițiile art. 680 Cod civil 1864 prevăd, în ceea ce privește noțiunea de moștenire vacantă, că „în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.”
Rezultă că statul dobândește succesiunea vacantă în calitate de moștenitor, în condițiile art. 652 Cod civil 1864.
De asemenea, art. 646 Cod civil 1864 prevede că „bunurile fără stăpân sunt ale statului”.
Totodată, prevederile art. 477 Cod civil 1864 dispun că „toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public”.
Din aceste dispoziții legale rezultă că sunt supuse unui regim juridic identic, de trecere în proprietatea statului, moștenirile vacante, bunurile fără stăpân și bunurile abandonate, acestea reprezentând însă trei categorii distincte de bunuri pentru care sunt prevăzute condiții specifice privind declararea și predarea în proprietatea statului.
Cu privire la noțiunea de domeniu public, art. 25 din Legea 213/1998 prevede „În accepțiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsă în art. 477 Cod civil, se înțelege domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale, după caz.”
Art. 68 – 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, cu modificările și completările ulterioare, prevede procedura succesorală, art. 85 din același act normativ precizând „În lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificatul de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.”
Constatarea existenței unei succesiuni vacante și a componenței acesteia se poate face și de către instanța judecătorească, în mod direct, în lipsa certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public.
Pentru a exista o succesiune vacantă trebuie să se producă moartea unei persoane fizice în patrimoniul căreia se află bunuri care să alcătuiască masa succesorală și de pe urma căreia nu sunt moștenitori.
Din interpretarea prevederilor art. 724 Cod civil 1864 rezultă că succesiunea devine vacantă în cazul în care nu se prezintă nimeni să o reclame și erezii nu sunt cunoscuți sau când aceștia s-au lepădat de succesiune.
Din declarația numitei B. O., se reține că aceasta este nora defunctei T. M. care a avut doi copii, pe B. P. care a fost soțul său și a decedat în 1989 și pe M. E. care este în viață. Martora a mai învederat că are doi copii împreună cu soțul său, B. P., care a decedat, pe numiții B. R. E., născut la 24.02.1975, și pe B. I. Ș., născut la 27.12.1984. A mai menționat că fiii săi nu sunt în țară și nu are cunoștință de averea defunctei T. M., știe doar că nu a fost bogată și nu cunoaște poziția copiilor săi, în sensul că au acceptat sau nu moștenirea (f. 169).
Totodată, din declarația numitei M. E., se reține că defuncta T. M. a fost mama sa și știe că aceasta a avut un imobil în ., care s-a vândut cu chitanță. A mai învederat că numitul T. G. este cel de-al doilea soț al mamei sale și acesta a avut de fapt acest imobil. Martora a mai declarat că nu a făcut succesiunea de la moartea mamei sale și, de pe urma acesteia, i-a rămas un cavou în proprietate și niște acțiuni la întreprinderi care se află în posesia sa. A precizat martora că nu dorește să renunțe la moștenire și este de acord să primească bunurile care au rămas de pe urma mamei sale. Totodată, a declarat că fratele său care a decedat în anul 1989 are doi copii și știe că succesiunea acestuia s-a dezbătut când copiii erau mici (f. 181).
Având în vedere declarația martorei M. E., instanța apreciază, în mod indubitabil, că actele săvârșite de către martoră reprezintă acte de acceptare tacită a succesiunii potrivit art. 689 Cod civil 1864 care prevede că „acceptarea este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune intenția sa de acceptare”.
Prin urmare, numita M. E. are calitate de moștenitoare legală a defunctei T. M..
Or, succesiunea vacantă presupune lipsa moștenitorilor. Împrejurarea că succesiunea defunctei nu a fost dezbătută anterior nu înseamnă existența vacanței succesorale, față de calitatea de moștenitoare pe care a dovedit-o martora M. E..
Astfel, instanța constată că S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. București prin Primarul General nu au calitate procesuală pasivă întrucât nu sunt moștenitori ai defuncților T. G. și T. M..
În speță, față de considerentele de fapt și de drept expuse, reclamanții nu justifică în cauză legitimarea procesuală pasivă a pârâților S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. București prin Primarul General, motiv pentru care urmează a respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții B. I. și B. N. ambii cu domiciliul în București, sector 2, . în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., nr. 13, sector 2 și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. F. D. M. G.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8756/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Partaj judiciar. Sentința nr. 8429/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
