Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 15458/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. C. în contradictoriu cu pârâții P. S., B. R. și O. M. Nicușor, având ca obiect pretenții – acțiune în răspundere civilă delictuală.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.12.2015 și la data de 17.12.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2015 reclamanta R. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. S. și B. R., să pronunțe o hotărâre prin care să îi oblige pe aceștia să îi plătească suma de 4.000 lei, ce reprezintă valoarea prejudiciului cauzat prin neplata rovinietei pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 17.02.2010 a vândut autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ pârâtului P. S..
Ulterior, la data de 17.07.2012 (printr-o cerere precizatoare arată că este vorba despre 17.07.2013), reclamanta a învederat instanței că a primit în cutia poștală un plic de la pârâta B. R., în care scria că a cumpărat autoturismul de 6 luni și că vrea să perfecteze actele, lucru nerealizat până în prezent.
Reclamanta a susținut că pârâta a continuat să circule cu autoturismul pe drumurile naționale fără a deține rovinietă. S-a adăugat că pârâții se fac vinovați de faptul că nu au înmatriculat autoturismul în termen de 30 de zile de la cumpărare, circulând fără rovinietă, fiind astfel sancționați de 6 ori cu amenzi ce au fost trimise la adresa reclamantei. De asemenea, reclamanta a învederat că aceștia au acționat cu intenție pentru că știau că amenzile vor fi trimise la adresa sa.
În drept, reclamanta a invocat art. 1349 din Codul civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâților.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 285 lei, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, așa cum rezultă din chitanța nr. ACC_/10.03.2015, ce se află la fila nr. 11 în dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul P. S.-V., prin soția sa, P. M., acesta arată că a achiziționat autoturismul Dacia L. la data de 17.02.2010 de la reclamantă, însă a vândut-o la data de 18.02.2010, domnului O. M., atașând în acest sens contractul de vânzare.
Pârâtul a arătat că a avut în proprietate automobilul doar pentru 24 de ore și că nu era obligat să înmatriculeze în circulație autoturismul, ci doar să îl declare la Administrația Financiară, lucru pe care l-a făcut. În acest sens, a depus decizia de impunere și certificatul fiscal.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta B. R., aceasta solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivare, aceasta a arătat că a văzut un anunț de vânzare a autoturismului și a negociat cu un domn cunoscut ca „BÂRLIC”, acesta dându-i autoturismul împreună cu certificatul de înmatriculare și cartea tehnică a acestuia, în schimbul sumei de 7.000 lei, urmând ca ulterior să încheie actele de vânzare-cumpărare.
S-a precizat că, din moment ce nu a încheiat contractul de vânzare, nu s-a înregistrat la Direcția Finanțelor Publice a Municipiului B. și nici la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări B.. Întrucât pe actele autoturismului figura reclamanta, pârâta a precizat că i-a trimis o scrisoare la data de 11.07.2013 prin care o ruga să încheie actele necesare, deoarece a considerat că situația autoturismului este una complicată, la data de 17-18.07.2013, l-a telefonat pe numitul „Bârlic” și i-a relatat ceea ce aflase, exprimându-și dorința să îi restituie autoturismul, însă pentru suma de 6.000 lei.
Pârâta a învederat că toate cele șase procese-verbale depuse de către reclamantă datează din 2011, mai exact în intervalul 06.07._11, când autoturismul nu se afla în posesia sa.
S-a adăugat că autoturismul a fost în posesia sa între 10-11.01.2013 și 17-18.07.2013, iar reclamanta nu a făcut dovada faptului că a formulat plângere împotriva celor șase procese-verbal de constatare a contravenției, astfel că nu se poate susține că aceasta a fost nemulțumită de cele constatate de CNADNR.
Pârâta a invocat dispozițiile art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006, potrivit cărora proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligație să solicite radierea din circulație în termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Astfel, a susținut pârâta, culpa aparține reclamantei, iar prejudiciul nu a fost dovedit, reclamanta nefăcând dovada achitării celor 6 amenzi contravenționale. În plus, totalul celor șase amenzi este de 1.500 lei, iar nu de 4.000 lei.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta arată că a primit scrisoarea de la pârâta B. R. la data de 15.07.2013, iar unul dintre procesele-verbale datează din data de 25.07.2013.
De asemenea, reclamanta a învederat că pârâtul P. S. trebuia să o contacteze atunci când a vândut autoturismul, pentru a întocmi toate actele necesare.
Reclamanta a solicitat și chemarea în judecată a numitului O. M. Nicușor pentru a preciza cât timp a deținut acesta autoturismul și cui i l-a vândut. Mai mult decât atât, reclamanta a învederat că vinovat de contravenții este pârâtul O. M. Nicușor, întrucât contravențiile sunt săvârșite în zona Podului de la Mărăcineni, în proximitatea domiciliului pârâtului.
În temeiul art. 258 C.p.c., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâților.
La termenul din data de 03.09.2015, instanța a dispus introducerea în cauză a numitului O. M., în calitate de pârât.
La termenul din data de 15.10.2015, instanța a emis o adresă către Primăria Topliceni, județul B., pentru a se comunica dacă pârâtul O. M. Nicușor figurează înregistrat cu autoturismul în discuție.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 17.02.2015, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a vehiculului marca Dacia L., . UU1LSDAAH34620774, . UB50657, cu numărul de înmatriculare_, între reclamanta R. C., în calitate de vânzător și pârâtul P. S., în calitate de cumpărător. În acest sens, autoturismul a fost scos din evidențele Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4.
Ulterior, pe numele reclamantei au fost emise următoarele procese-verbale de constatare a contravențiilor reprezentate de circulația pe drumurile naționale fără rovinietă valabilă: procesul-verbal ., nr._/ 26.09.2011 (fila 14); procesul-verbal ., nr._/09.09.2011 (fila 15); procesul-verbal ., nr._/ 03.10.2011 (fila 16; procesul-verbal ., nr._/ 26.07.2011 (fila 17), procesul-verbal ., nr._/ 06.09.2011 (fila 18), procesul-verbal ., nr._/ 06.07.2011 (fila 20) – prin fiecare dintre aceste procese-verbale, aplicându-se o amendă contravențională de 250 lei.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, aflat la fila 31 în dosar, vehiculul marca Dacia L., înmatriculat cu numărul_, a fost înstrăinat la data de 18.02.2010 de pârâtul P. S.-V., în calitate de vânzător, către pârâtul O. M.-Nicușor, în calitate de cumpărător. Autoturismul a fost scos la aceeași dată din evidența Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4, București.
Ulterior, autoturismul a fost trecut în mod succesiv în proprietatea sau posesia altor persoane, aflându-se în perioada 10-11.01.2013 și 17-18.07.2013 în posesia pârâtei B. R..
În drept, instanța reține că, potrivit art. 998 și urm. din Codul civil de la 1864, în vigoare la data emiterii proceselor-verbale sus-menționate și aplicabil prezentului litigiu, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție.
Fapta ilicită constituie orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt aduse atingeri dreptului subiectiv sau intereselor legitime aparținând unei anumite persoane, iar prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur, atât în privința existenței sale, cât și a posibilității de evaluare. De asemenea, este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.
În speță, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește fapta ilicită, reclamanta pretinde că aceasta constă în faptul că pârâții nu au radiat din evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, consecința fiind aceea că reclamanta figurează în continuare ca proprietar, iar toate procesele-verbale de constatare a contravențiilor sunt emise pe numele și adresa acesteia. Instanța are în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, potrivit cărora, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligație să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Astfel, făcând aplicarea acestor dispoziții legale, instanța constată că reclamanta este cea care avea obligația ca în 30 de zile de la vânzarea automobilului, să depună documentele care atestă situația de la art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006 la Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în vederea radierii vehiculului de pe numele reclamantei. Astfel, pârâții nu au încălcat normele dreptului obiectiv, neexistând o faptă ilicită în prezenta cauză.
Analizând prejudiciul suferit, instanța constată faptul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a achitat contravaloarea amenzii contravenționale primite prin cele 6 procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului. În plus, se pot acorda despăgubiri de către instanță și pentru un prejudiciu viitor, atunci când producerea lui este neîndoielnică.
Cu toate acestea, instanța are în vedere și faptul că reclamanta a avut posibilitatea de a introduce plângere contravențională pentru fiecare dintre procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, în termenul legal prevăzut de Ordonanța Guvernului nr.2/2001. Astfel, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor datează din anul 2011, timp în care reclamanta nu a acționat în vederea lămuririi situației autoturismului.
În cauză nu există un prejudiciu cert, probat, reclamanta solicitând plata sumei de 4.000 lei, motivând faptul că a primit cele șase procese-verbale de contravenție și că va mai primi și altele în viitor. Reclamanta nu a dovedit faptul că a plătit cele șase amenzi contravenționale, astfel că aceasta nu a dovedit existența unui prejudiciu, iar în ceea ce privește un eventual prejudiciu viitor, instanța consideră că acesta nu este unul neîndoielnic.
Instanța urmează a respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată, stabilind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. C., cu domiciliul în București, Sector 4, .. 114, .. 3, ., în contradictoriu cu pârâții P. S., cu domiciliul în București, Sector 4, Ansamblul Rezidențial A. Persu nr. 132-158, .. 2, B. R., cu domiciliul în B., .. 179, județul B., și O. M. Nicușor, cu domiciliul în ., județul B., având ca obiect pretenții.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. 05.02.2015/V.S./6 Ex./4 Ex. .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
