Contestaţie la executare. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 14888/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 4 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. în contradictoriu cu intimatul M. S. E. și cu terțul poprit S.C. I. S.A., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare și întoarcere executare silită.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța – având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865 (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea la data de 04.12.2015 și la data de 17.12.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2015 contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. S. E. și cu terțul poprit .., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform art. 403 alin. 1 C.p.c., admiterea contestației la executare și anularea popririi dispusă prin actul de executare din data de 30.10.2015, și întoarcerea executării potrivit art. 4041 C.p.c.
În motivare, contestatoarea a arătat că solicită suspendarea executării civile până la soluționarea contestației la executare în mod irevocabil, având în vedere că executarea silită începută este nelegală și va produce un prejudiciu imediat și irecuperabil.
În ceea ce privește începerea executării silite, contestatoarea a precizat că aceasta ar fi nelegală întrucât nu se respectă dispozițiile art. II din Legea nr. 113/2013 întrucât toate actele de executare întocmite asupra debitoarei C.N.V.M. nu își mai pot produce efectele juridice, fiind nule de drept ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia, astfel că executorii sunt obligați să emită alte acte de executare, cu respectarea dispozițiilor aplicabile; executorul judecătoresc ar fi trebuit să solicite instanței de executare competente, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 București, încuviințarea executării silite împotriva AAAS; or, în lipsa unei asemenea încheieri de încuviințare a executării silite emise de instanța competentă, executarea este lovită de nulitate absolută;
Al doilea motiv de nulitate invocat de contestatoare este acela că executorul nu a comunicat acesteia procesul-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare și procesul-verbal de actualizare efectuate de B. în dosarul de executare nr. 221/2012.
În ceea ce privește al treilea motiv, contestatoarea a învederat că începerea executării silite împotriva sa este nelegală, deoarece actul de executare, respectiv poprirea, încalcă prevederile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale. Astfel, actul de executare, respectiv somația, încalcă prevederile O.G nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, în sensul că termenul de grație de 6 luni începea să curgă de la data preluării obligațiilor CNVM de către aceasta.
Totodată, în raport de prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că nu s-a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile acestui act normativ, întrucât creditorul nu s-a adresat instituției pentru a solicita punerea în executare de bună voie a titlului și putea proceda la executarea silită numai dacă instituția publică nu își îndeplinea obligația de plată în termenul de 6 luni;
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 387, art. 411, art. 399, art. 403 alin. 1 și 404 C.p.c., O.G nr. 22/2002, Legea nr. 92/2011, Legea nr. 116/2011 și O.U.G. nr. 51/1998.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, contestația este scutită de plata taxei de timbru judiciar.
Deși legal citați, intimații și terțul poprit nu au formulat întâmpinare.
În urma adresei emise de instanță, au fost atașate de către executorul judecătoresc actele din dosarul de executare contestat.
Analizând actele dosarului, pe baza aspectelor invocate, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, pe rolul B.E.J.A. D., I. și Crafcenco a fost înregistrată la data de 16.03.2012, cererea de executare silită formulată de intimat pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București – Secția penală în dosarul nr_/3/2006, definitivă prin decizia penală nr. 164A/18.06.2008 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și irevocabilă prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 221/2012 al B.E.J.A. D., I. și Crafcenco.
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007 s-a dispus obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente (printre care și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, cu modificări, atât în apel, cât și în recurs.
Prin adresa emisă la data de 16.10.2015, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de contestatoarea A.A.A.S. la terțul poprit .., până la concurența sumei totale de 56.435,03 lei, reprezentând debitul actualizat și cheltuielile de executare. Cuantumul cheltuielilor de executare este 10.479 lei și este dezvoltat în procesul-verbal din 16.10.2015.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc:
„Art. 399. Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Art. 403. alin. 1 – Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Art. 404. alin. 1 – Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Art. 4041. alin. 1 – În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Conform Legii nr. 113/2013 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, în vigoare de la 26.04.2013: „Art. II. (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
Conform Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:
„Art. 39. (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite; b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.
În speță, referitor la susținerile contestatoarei potrivit cărora actele de executare ar fi lovite de nulitate în ceea ce o privește, întrucât nu își produc efecte asupra sa actele de executare întocmite împotriva debitoarei C.N.V.M., instanța arată că acest argument este neîntemeiat, în lumina art. II din Legea nr. 113/2013. Astfel, contestatoarea A.A.A.S. s-a subrogat de drept în toate drepturile și obligațiile C.N.V.M., toate actele procesuale și procedurale îndeplinite față de aceasta din urmă fiind opozabile și A.A.A.S.
Cu alte cuvinte, executorii judecătorești și creditorii C.N.V.M. nu au obligația de a reface toate actele de procedură întocmite împotriva acestei debitoare, acestea manifestându-și pe deplin efectele în ce o privește pe contestatoarea A.A.A.S., care preia procedura de executare silită în stadiul în care se afla la data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013. Executorul judecătoresc a respectat aceste dispoziții, întrucât după data intrării în vigoare a legii a întocmit actele de executare față de contestatoare, iar nu față de C.N.V.M.
Instanța nu poate primi drept argument valid nici aspectul referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002. Din analiza acestui din urmă text legal instanța stabilește că nu rezultă o amânare automată a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu (un termen de grație) în toate cazurile, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că intimata a somat AAAS la data de 31.01.2013. Între momentul acestei somări și până în prezent, au trecut mult mai mult de 6 luni, interval în care contestatoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. P. a beneficia de aceste dispoziții, contestatoarea trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale.
Mai mult, în virtutea dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 22/2002 sus-citate, debitoarea contestatoare avea posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali virarea unor credite bugetare suplimentare sau o rectificare bugetară în acest sens, dispunând de un interval rezonabil pentru aceste demersuri, având în vedere că sentința penală nr. 423/20.03.2007 a devenit irevocabilă la data de 04.06.2009, prin decizia penală nr. 2098 din data de 04.06.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este, de asemenea, în sensul celor arătate de instanță, conturând o jurisprudență constantă începând cu hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în cauza Hornsby contra Greciei, conform căreia dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie sa rămână inoperantă față de una dintre părți, executarea unei hotărâri judecătorești trebuind astfel considerată ca făcând parte din „proces” în sensul art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea Europeană a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Aceeași optică jurisprudențială a fost menținută și în cauzele ulterioare, printre care hotărârile în cauzele Ș. împotriva României și T. împotriva României.
În ce privește critica în sensul că unii dintre creditori au răscumpărat unitățile de fond, instanța constată că nu s-a făcut dovada în acest sens de către contestatoare, aceasta având sarcina probei conform art. 1169 din Codul civil de la 1864. Pe cale de consecință, instanța nu reține drept întemeiat acest argument.
Instanța reține că prin decizia penală nr. 164 A/18.06.2008, astfel cum a fost citată de însăși contestatoare, Curtea de Apel București a stabilit criterii alternative, iar nu cumulative de cuantificare și acordare a despăgubirilor civile (carnete de investitor, confirmări de sold, ordine de plată, chitanțe și alte acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare). Cu alte cuvinte, copia carnetului de investitor conformă cu originalul este suficientă, conform criteriilor stabilite de Curtea de Apel București, pentru determinarea cuantumului despăgubirilor.
Mai mult, chiar dispozițiile din Reglementările interne privind administrarea și funcționarea Fondului Național de Investiții prevăd la art. 8 alin. 2 că deținerea de unități de fond este dovedită de carnetul de investitor, confirmarea de sold, ordinele de plată, chitanțe sau alte acte doveditoare ale achiziției. Printr-o interpretare gramaticală se deduce faptul că enumerarea este una exemplificativă, mijloacele de dovedire fiind enumerate alternativ („sau alte acte”), iar nu cumulativ („și”).
Cu privire la procesul-verbal de cheltuieli de executare, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuantumul onorariului executorului judecătoresc încadrându-se în limitele prevăzute de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, sus-citat, fiind adecvat activității desfășurate de executor, care a inclus înregistrarea cererii de executare silită, efectuarea demersurilor la instanța de judecată în vederea încuviințării cererii, precum și la expertul contabil și înființarea popririi.
Având în vedere argumentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare. Având în vedere această soluție, instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea de întoarcere a executării, întrucât au fost menținute actele de executare silită.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, Sector 1, . nr. 50, în contradictoriu cu intimatul M. S. E., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 11, ., ., și cu terțul poprit S.C. I. S.A., cu sediul în București, Sector 3, ..
Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. 05.02.2016/V.S./V.V./5 Ex./3 Ex. .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 17/2015.... → |
|---|
