Acţiune pauliană. Sentința nr. 6805/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6805/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 6805/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6805
Ședința publică din data de 22 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – V. S.
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. D. & V. ..L. în contradictoriu cu pârâții C. S. și N. O., având ca obiect acțiune pauliană.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 22.05.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la 18.02.2014 reclamanta S.C. D. & V. ..L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. S. și N. O. declararea ca inopozabil a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 742/21.08.2013 de B.N.P. R. S. și Asociații.
În motivare, reclamanta a arătat că a derulat relații comerciale cu GRĂTARUL ROMÂNESC S.R.L., în baza cărora au fost emise 21 de bilete la ordin, în cuantum total de 183.382,1 lei, avalizate de pârâtul C. S. și în baza cărora s-a demarat executarea silită împotriva acestuia.
Aceasta a adăugat că actul prin care a fost înstrăinat imobilul deținut de pârât în indiviziune, situat în București, Calea Văcărești nr. 293, Sector 4, respectiv actul de partaj voluntar sus-menționat, s-a realizat cu fraudarea intereselor creditorilor, întrucât s-a stabilit un preț derizoriu în vederea măririi stării de insolvabilitate a pârâtului C. S..
Reclamanta a precizat că prețul cotei de ¼ din imobil, deținută de acest din urmă pârât, a fost înstrăinată la un preț de 6 ori mai mic decât prețul pieței, în frauda creditorilor celui care a înstrăinat cota.
În drept, aceasta a invocat art. 1562 – art. 1565 din Codul civil.
Reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile anexate.
Cererea a fost legal timbrată ulterior, ca urmare a dispoziției instanței, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4773 lei (fila 41).
Pârâtul C. S. a depus întâmpinare la data de 24.10.2014 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În combaterea cererii de chemare în judecată, acesta a arătat că prețul de 4000 euro este unul serios și cinstit, reclamanta având în vedere prețul pe metru pătrat pentru un teren în cotă de 1/1, iar nu pentru un teren în indiviziune, în cotă de ¼, ce nu ar putea fi întrebuințat în mod efectiv de către un potențial cumpărător.
Pârâtul a adăugat că actul de partaj voluntar a fost încheiat la data de 21.08.2013, înaintea încuviințării silite în baza biletelor la ordin enumerate de reclamantă, la data de 20.09.2014.
Acesta a învederat că și în situația unui preț mai mare, acesta nu ar fi intrat în patrimoniul creditorilor, suma putând fi cheltuită de pârât înainte de declanșarea executării silite.
Pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul N. O. a depus întâmpinare la data de 24.10.2014 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, învederând în esență aceleași aspecte ca pârâtul anterior.
La termenul de judecată din data de 07.01.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar și pentru reclamantă și proba cu expertiza imobiliară cu următoarele obiective: 1. Identificarea imobilului și stabilirea valorii de circulație a întregului imobil la data încheierii partajului voluntar, respectiv 21.08.2013, cu indicarea criteriilor stabilirii acestei valori. 2. Stabilirea valorii de circulație a cotei indivize de ¼ din imobilul menționat în aceleași condiții.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 22.04.2015 (fila 96 și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, între cei doi pârâți, coproprietari ai imobilului situat în București, Calea Văcărești nr. 293, Sector 4, s-a încheiat actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 742/21.08.2013 de B.N.P. R. S. și Asociații (fila 25), prin care pârâtul C. S. a transferat dreptul de proprietate asupra cotei sale de ¼ din imobil celui de-al doilea pârât, N. O., în schimbul unei sulte în cuantum de 4000 euro, acesta din urmă devenind singurul proprietar al imobilului.
Prin încheierea din data de 20.09.2013 (fila 6) pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013 a fost încuviințată executarea silită a debitorilor GRĂTARUL ROMÂNESC S.R.L. și C. S. în baza a 21 de bilete la ordin (fila 9 și urm.) emise de aceștia în favoarea creditoarei reclamante în perioada 23.05._13 și scadente în perioada 04.07._13 pentru suma totală de 183.382,1 lei.
Instanța reține din raportul de expertiză tehnică depus de expertul judiciar C. M. (fila 96) că la momentul încheierii actului de partaj voluntar valoarea totală a imobilului sus-menționat era de 280.051 lei, aproximativ 63.000 euro la cursul euro de la momentul respectiv al Băncii Naționale a României.
Instanța nu poate reține că valoarea cotei de ¼ din imobil este de 70.013 lei (aproximativ 15.500 euro la momentul respectiv), prin simpla împărțire la 4 a valorii totale a terenului, întrucât valoarea acestei cote era mai scăzută la momentul respectiv și prin prisma faptului ca terenul se afla în indiviziune, aspect ce determina costuri suplimentare pentru eventualul cumpărător pentru ieșirea din indiviziune.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate, instanța face trimitere la dispozițiile Codului civil:
„Art. 1.562. (1) Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.
Art. 1.563. Creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii.
Art. 1.564. Dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
Art. 1.565. (1) Actul atacat va fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză. Aceștia vor avea dreptul de a fi plătiți din prețul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferință existente între ei.
(2) Terțul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea acțiunii o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. În caz contrar, hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii revocatorii indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea, dispozițiile privitoare la publicitatea și efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzător.”
Din textele sus-citate se desprind condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei acțiuni revocatorii (pauliene) în ce privește un act juridic cu titlu oneros: creditorul să dețină o creanță certă la data introducerii acțiunii, actul juridic atacat să fi fost încheiat de debitor în frauda drepturilor creditorului, terțul cocontractant să fi cunoscut faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate și creditorul să dovedească crearea unui prejudiciu prin încheierea acestui act juridic.
De asemenea, instanța face trimitere la următoarele dispoziții relevante din Codul de procedură civilă:
„Art. 249. Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Art. 453. (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. ”
În speță, instanța stabilește că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1562 și art. 1563 din Codul civil, sus-citate, respectiv cu privire la scopul fraudării intereselor sale de către cei doi pârâți împreună.
În acest sens, instanța nu poate reține că prețul vânzării a fost derizoriu; chiar dacă sulta stabilită este de 3-4 ori mai mică decât prețul pieței relevat de expert, instanța stabilește că aceasta nu este totuși derizorie, termenul „derizoriu” făcând referire la o sultă infimă față de valoarea reală.
Cu alte cuvinte, instanța constată că nu au fost dovedite nici intenția de fraudare a pârâtului C. S. și nici complicitatea terțului, pârâtul N. O., reclamanta având sarcina probei propriilor afirmații, conform art. 249 C.p.c., sus-citat.
Mai mult, instanța constată că încheierea actului de partaj voluntar s-a realizat înaintea încuviințării executării silite și înainte ca pârâtul C. S. să afle de demararea executării silite împotriva sa, neexistând un indiciu în sensul că la stabilirea sultei a avut în vedere și fraudarea reclamantei creditoare.
Față de cele ce preced, instanța stabilește că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor pentru admiterea acțiunii revocatorii (pauliene), enumerate mai sus, urmând să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere art. 453 alin. 1 C.p.c., sus-citat, și faptul că instanța va respinge cererea reclamantei, stabilind culpa procesuală a acesteia, instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata sumei de 3000 lei către fiecare pârât cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturilor și chitanțelor de la filele 114-117.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. D. & V. ..L., cu domiciliul în B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâții C. S., cu domiciliul în București, ., .. ., Sector 2, și N. O., cu domiciliul în București, ., ., ., Sector 3, ambii cu domiciliul procesual ales la S.P.R.L. D. si D. din București, Splaiul Unirii nr. 41, ., ., având ca obiect acțiune pauliană.
Obligă reclamanta la plata sumei de 3000 lei către fiecare pârât cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./5 Ex./3 Ex. .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6773/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 6797/2015. Judecătoria... → |
|---|
