Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 09-11-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 13803/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA DIN CAMERĂ DE CONSILIU DIN DATA DE 09.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –R. E. S.
GREFIER: R. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâții DA C. F. și DA C. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din 26.10.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 09.11.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2015 sub nr._, declinată de la Judecătoria Sector 6 București prin sentința civilă nr. 1388 din 19.02.2015 pronunțată în dosarul nr._/300/2014, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții Da C. F. și Da C. V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 5028.40 lei, debit restant, la plata de dobânzi, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 496 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 17 ianuarie 2011, a fost aleasă de către pârâții mai sus menționați în vederea încheierii unui contract de calificare și prelucrare a sângelui din cordon ombilical și stocare în condiții de criogenie a celulelor stem.
Solicitarea pârâților s-a materializat prin contractul nr. 04RO11011704 din data de 17.01.2011.
Serviciile medicale solicitate au fost prestate de către reclamantă în cel mai scurt timp posibil și în conformitate cu standardele de calitate în vigoare în această materie.
În acest sens, reclamanta a emis facturile fiscale aferente, în conformitate cu art. 8.1 din contract, în funcție de modalitatea de plată aleasă de către pârâți la momentul încheierii contractului, acestea fiind comunicate în timp util și acestora.
Pârâții nu au respectat însă obligațiile asumate în privința plății, în sensul că aceștia nu au achitat facturile fiscale emise în baza muncii prestate de către reclamanta societate comercială.
Reclamanta și-a executat întocmai obligațiile asumate, dar cu toate acestea, în ciuda insistențelor sale, nu a primit nici până în prezent contravaloarea facturilor restante decât parțial.
Pârâții au răspuns negativ la toate încercările reclamantei de soluționare amiabilă a litigiului. Aceștia au fost contactați în nenumărate rânduri de către reclamantă (telefonic, prin e-mail, sms, li s-au comunicat mai multe notificări prin poștă și prin SMS etc.) pentru a li se aduce la cunoștință debitul, pentru a li se comunica unitățile unde aceștia pot face plata sumelor restante.
Mai mult decât atât, acestora li s-a propus de către societatea reclamantă plata eșalonată a debitului, în funcție de posibilitățile financiare ale acestora, menționându-li-se în nenumărate rânduri dorința de soluționare amiabilă a diferendului ivit de către reclamantă.
Reclamanta a menționat că debitul principal nu a fost niciodată negat de către pârâți.
Din păcate, orice încercare amiabilă de soluționare a diferendului ivit a fost refuzată de către pârâți, aceștia arătându-și de fiecare dată dezinteresul pentru plata facturilor.
În privința transmiterii facturilor și a notificărilor, reclamanta a menționat că acestea au fost transmise la adresa de domiciliu a pârâților, ce rezultă din cărțile de identitate ale pârâților și din contractul încheiat cu reclamanta societate, această adresă fiind singura ce i-a fost comunicată de către pârâți și singura de care are cunoștință.
Reclamanta a menționat că, în conformitate cu dispozițiile art. 14.4 și 8.6 din contract, aceștia aveau obligația de a o informa în situația în care își modifică sediul sau adresa de domiciliu, precum și adresa de corespondență. În caz de lipsă a acestor informații, înștiințările sau declarațiile părților expediate la ultima adresă indicată vor fi considerate ca fiind remise. De asemenea, toate facturile au fost comunicate telefonic, pe adresa de e-mail și prin SMS.
Având în vedere că facturile mai sus menționate au fost comunicate debitorilor și au fost acceptate la plată de către pârâți, că sumele facturate nu au fost niciodată contestate, au fost însușite la plată și au rămas neachitate în ciuda nenumăratelor solicitări de a respecta obligațiile de plată ce revin pârâților în urma furnizării serviciilor facturate, că facturile au fost emise în conformitate cu dispozițiile contractuale, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate conform contractului nr. 04RO11011704/ 17.01.2011, că sumele cuprinse în aceste facturi au fost necontestate în termenul contractual de la primirea facturilor, respectiv 10 zile de la emiterea facturii, dispozițiile art. 8.2 din contract prin care părțile au convenit ca în cazul în care facturile nu vor fi achitate până la termenul scadent, clientul va putea fi obligat la penalități de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, precum și faptul că, prin neonorarea obligațiilor de plată mai sus detaliate de către pârâți, reclamanta a suferit prejudicii în ceea ce privește drepturile sale materiale, fluxul de capital, dobânzile pe care le-ar fi putut încasa pentru sumele neachitate, reclamanta a solicitat instanței să constate îndeplinirea condițiilor art. 1025-1032 din Noul Cod de procedură civilă privind procedura cererilor cu valoare redusă și admiterea cererii de valoare redusă astfel cum a fost formulată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 Noul Cod de civilă privind cererile cu valoare redusă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, contract nr. 04RO11011704 din data de 17.01.2011, anexă contract, notificare din data de 13.03.2014, facturile fiscale emise, fișă client din evidența contabilă, anexă calcul penalități, confirmare de primire, analize medicale de laborator, notificare emisă în 13.03.2014.
Cererea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Reclamanta a arătat că nu solicită să aibă loc o dezbatere orală.
Pârâții, deși legal citați, nu au completat formularul de răspuns care le-a fost comunicat acestora odată cu cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate.
La termenul din 26.10.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției extinctive pentru suma de 3949,60 lei aferentă facturilor fiscale nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 27.05.2011.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În baza art. 248 C.pr.civ., instanța va examina cu prioritate excepția prescripției extinctive pentru suma de 3949,60 lei aferentă facturilor fiscale nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 27.05.2011.
În primul rând, sub aspectul legii civile aplicabile, se reține incidența art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil. Potrivit acestui text legal, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
De asemenea, instanța are în vedere Decizia ÎCCJ nr. 1/2014 privind Recursul în Interesul Legii prin care Instanța Supremă a stabilit că „prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
În cauza de față, termenul de prescripție extinctivă pentru facturile antemenționate a început să curgă de la scadența fiecărei facturi, moment la care era în vigoare Decretul 167/1958.
In consecință, în prezenta cauză legea aplicabilă pentru stabilirea prescripției extinctive este Decretul 167/1958.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care poate fi invocată oricând, în cursul procesului, normele care reglementează această instituție având caracter imperativ.
Articolul 18 din Decretul 167/1958 prevede că instanța judecătorească este obligată să cerceteze din oficiu dacă dreptul la acțiune este prescris.
Potrivit art.1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune având obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul general de prescripție aplicabil acțiunilor personale, prin care se valorifică drepturi de creanță, este de 3 ani, așa cum stabilește art.3 din același act normativ, termen care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, în cauza de față de la scadența facturilor menționate anterior.
Intrucât nu a intervenit vreo cauză de suspendare și termenul de prescripție a curs neîntrerupt, neexistând nici una dintre cauzele de întrerupere prevăzute de art. 16 din Decretul 167/1958, instanța, constată că termenul de prescripție pentru suma de 3949,60 lei aferentă facturilor antemenționate era împlinit la data înregistrării acțiunii (22.07.2014), motiv pentru care va admite excepția prescripției extinctive pentru suma de 3949,60 lei aferentă facturilor fiscale nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 27.05.2011și va respinge acțiunea ca prescrisă, pentru această sumă.
Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată, se reține că reclamanta . a încheiat cu pârâții Da C. F. și da C. V. contractul nr. 04RO11011704 din 17.01.2011, de calificare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare în condiții de criogenie a celulelor stem, prin care pârâții s-au obligat să achite în favoarea ., prima variantă, respectiv suma de 1190 lei la 10 zile de la emiterea certificatului de stocare, reprezentând plata inițială, în principal pentru furnizarea kitului de recoltare și serviciile legate de încheierea contractului; 1200 lei la 30 de zile de la emiterea certificatului de stocare, în principal pentru transportul și analizarea primară a probei de sânge ombilical; 1200 lei la 60 de zile de la emiterea certificatului de stocare, reprezentând plata principală, de regulă pentru testarea complexă, prelucrare și criogenare, 290 lei, facturabili la 90 de zile de la emiterea certificatului de stocare, facturile având termenele de plată precizate anterior, iar începând de anul următor se va achita suma de 290 lei anual timp de 17 ani. Conform art. 8.2 din contract, în caz de întârziere la plată, părinții copilului au obligația de a achita penalități de 0,1% pe zi, iar potrivit art. 8.6, părinții copilului împuternicesc societatea B. SRL să emită factura și fără semnătură. Totodată, conform art. 8.5 din contract, în caz de modificare a prevederilor legale referitoare la taxe și impozite în domeniu, pe paecursul derulării contractului, reclamanta și-a rezervat dreptul de majorare a prețurilor contractuale cu suma taxei sau impozitului în vigoare.
În baza acestui contract, reclamanta a emis certificatul de prezervare a celulelor stem din sângele ombilical cu privire la minorul V.-Dominique, născut la data de 09.02.2008, factura fiscală nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 27.05.2011, nr._ din 05.06.2013, nr._ din 05.06.2013 și nr._ din 26.02.2014, pentru suma de 5028,40 lei.
Pârâții nu au contestat obligația lor de a plăti suma la care se referă facturile fiscale menționate și nici nu au depus la dosar dovezi cu privire la stingerea în vreun fel a acelei obligații.
Având în vedere momentul încheierii actului juridic în cauză și dispozițiile art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, instanța va face aplicarea dispozițiilor de drept material incidente la momentul încheierii contractului nr. 04RO11011704 din 17.01.2011, respectiv dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit art. 969 alin.1 și art. 970 alin.1 din Codul civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință, iar în baza prevederilor art. 1073 cod civil și art. 43 Cod comercial, reclamanta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.
Așa cum rezultă din art. 663 alin 2 Cod procedură civilă, o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 663 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 663 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În raport de prevederile menționate, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se considera certă, lichidă și exigibilă creanța reclamantei în cuantum de 1078,8 lei, după cum rezultă din contractul însușit de părți prin semnătură și din facturile fiscale nr. nr._ din 05.06.2013, nr._ din 05.06.2013 și nr._ din 26.02.2014 emise în temeiul acestuia, care atestă atât existența și întinderea obligației de plată cât și termenul convenit pentru executarea acelei obligații.
În cauza dedusă judecății, pârâții au încălcat principala obligație care le incumbă potrivit art. 8.1 din contract, aceea de a achita integral și la termen contravaloarea prestării serviciilor de prezervare a celulelor stem. Reclamanta pretinde o creanță certă și lichidă și exigibilă, existența și cuantumul ei rezultând în mod neîndoielnic din cuprinsul facturilor emise în executarea contractului încheiat de părți.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 1.031 Cod procedură civilă C. proc. civ., instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1078,8 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor conform facturilor fiscale nr._ din 05.06.2013, nr._ din 05.06.2013 și nr._ din 26.02.2014.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind acordarea penalităților de întârziere, instanța reține că pârâții sunt de drept în întârziere conform art. 43 Cod comercial, în prezent abrogat, dar în vigoare la data încheierii contractului, iar cuantumul daunelor-interese pentru executarea cu întârziere a fost stabilit de către părți prin contract. În consecință, în temeiul art. 969-970 și art. 1066 din Codul Civil în vigoare la data încheierii contractului dintre părți, instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei penalitățile de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 1078,8 lei, de la scadența fiecăreia dintre cele 3 facturi menționate mai sus, până la achitarea efectivă a debitului respectiv.
Totodată, în conformitate cu art. 1032 rap. la art. 451 alin. 1 și 2 și art. 453 alin. 2 C.proc.civ, constatând culpa procesuală a pârâților în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța îi va obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei, din care 50 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, iar suma de 100 lei reprezintă o parte din onorariul de avocat achitat de reclamantă. La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată instanța are în vedere faptul că cererea a fost admisă numai în parte, a fost soluționată la al treilea termen de judecată, acordarea termenelor de judecată a fost necesară pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, iar avocatul reclamantei nu s-a prezentat la judecată. De asemenea, complexitatea cauzei nu este foarte ridicată iar suma pentru care s-a admis cererea este mică în raport cu pretențiile reclamantei.
Conform art. 1032 alin. 1 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată iar conform alin. 2 al aceluiași articol, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii. Potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, iar conform art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererile de valoare redusă se timbrează cu o taxă judiciară de timbru de 50 lei dacă valoarea cererii este mai mică de 2000 lei și cu o taxă de timbru de 200 lei dacă valoarea cererii este mai mare de 2000 lei.
În cauză s-a constatat că reclamanta nu era îndreptățită să se mai adreseze instanței decât cu privire la pretențiile referitoare la suma de 1078,8 lei, pentru celelalte fiind împlinit termenul de prescripție, motiv pentru care pârâții nu pot fi obligați decât la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constând din taxa de timbru care ar fi fost achitată de reclamantă dacă aceasta și-ar fi limitat pretențiile la suma pentru care nu a operat prescripția extinctivă. De asemenea, în raport de complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de avocat pentru acest dosar, precum și împrejurarea că cererea este admisă numai în parte, instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite excepția prescripției extinctive pentru suma de 3949,60 lei aferentă facturilor fiscale nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 27.05.2011, excepție invocată din oficiu de instanță.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta .., CUI_, J40/3491/20.02.2007, cu sediul procesual ales la C..av. M. C.-D. din București, ., ., în contradictoriu cu pârâții DA C. F., CNP_ și DA C. V., CNP_, ambii domiciliați în București, .. 7D, ., ., sector 4.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1078,80 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._ din 05.06.2013, nr._ din 05.06.2013 și nr._ din 26.02.2014, la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului.
Respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sumei de 3949,60 lei aferentă facturilor fiscale nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 28.02.2011, nr._ din 27.05.2011..
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. E. S. R. N.
Red./tehnored. Jud. RES/Gr. R.N./Noiembrie 2015
a
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
