Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 13868/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 11.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatorul B. G. - CABINET DE AVOCAT și pe intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, prin ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 11.11.2015, pentru a da posibilitatea să se depună la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la data de 4.06.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București sub nr._, formulată în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Sector 4 București a Finanțelor Publice, contestatorul Cabinet de Avocat B. G. a solicitat anularea parțială a titlului executoriu nr._ din 4.05.2015 în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de_ lei prevăzută în acel titlu sub formă de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, anularea tuturor actelor de executare emise în vederea executării sumei de_ lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare contestatorul a învederat că a existat o inspecție fiscală cu privire la perioada 1.01._13 în ceea ce privește impozitul pentru veniturile din activități independente și 1.04._14 în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, inspecție în urma căreia a fost emisă decizia de impunere nr._/28.01.2015 prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de a plăti o diferență de_ lei, reprezentând TVA, suma de_ lei, dobânzi la acea taxă și suma de 8927 lei, penalități de întârziere, decizie pe care a contestat-o în conformitate cu art. 205 din Codul de procedură fiscală. A mai învederat că în data de 17.05.2012 a solicitat mutarea sediului fiscal al Cabinetului din Dâmbovița AFP T. în București, AFP Sector 4, înregistrarea în București făcându-se cu întârziere în 25.09.2012 din cauza faptului că AFP T. nu a transmis dosarul de contribuabil în termenul legal. A susținut că ultimul decont de TVA l-a depus la Administrația Financiară T. pentru trimestrul II 2012 fiind înregistrat letric iar începând cu trimestrul III 2012 a depus regulat deconturile de TVA pe suport de hârtie, însoțit de înregistrarea electronică pe CD, prin poștă cu confirmare de primire la Adm. Financiară Sector 4 București, deconturile referindu-se la perioada 1.07._13 respectiv pentru trimestrele III 2012-II 2013 dar în august 2013, Adm. Financiară sector 4 i-a comunicat decizia nr._ din 7.08.2013 privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA pe considerentul eronat că nu au fost depuse deconturile de TVA pentru 6 luni consecutiv. În consecință, prin decizia_/2015 s-a stabilit valoarea TVA colectată în perioada 1.04._14 dar fără a se stabili și valoarea TVA deductibilă din achiziții, singurul decont luat în calcul fiind cel înregistrat la Adm. Financiară T. pentru trimestrul II 2012. Contestatorul a mai învederat că a depus cererea nr._ din 10.03.2015 la Adm. Financiară sector 4 București prin care a solicitat anularea deciziei nr._/7.08.2013 și înregistrarea deconturilor de TVA aferente perioadei 1.07._13 iar prin decizia nr._/31.03.2015 emisă de Adm. Financiară sector 4 București ca răspuns la acea cerere a fost anulată decizia din 7.08.2013 și s-a îndreptat eroarea în sensul revenirii asupra anulării înregistrării în scopuri de TVA pentru trecut și pentru viitor, considerându-se că nu s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA pe întreaga perioadă. Ulterior, la 24.04.2015, a depus decont rectificativ de TVA, în urma căruia a rezultat un sold de 5908 lei dar intimata a menținut dobânzile și penalitățile stabilite prin decizia din 28.01.2015. Contestatorul a învederat că situația eronată cu privire la TVA se datorează erorilor săvârșite de ANAF astfel încât i se pretinde achitarea unor accesorii la o sumă reprezentând TVA deși nu a putut colecta acest TVA în perioada în care a produs efecte decizia eronată referitoare la anularea înregistrării în scopuri de TVA. De asemenea, a învederat că pentru anul 2015 a estimat un venit brut de 45.000 lei care nu îi permite să plătească acele accesorii.
În dovedire contestatorul a depus la dosar copiile mai multor înscrisuri.
Intimata Administrația sector 4 a Finanțelor Publice, prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare intimata a precizat că titlul executoriu și somația au fost emise în temeiul deciziei de impunere nr._/28.01.2015 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau în asociere prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de_ lei cu titlul de TVA, a sumei de_ lei, cu titlul de dobânzi, și suma de 8927 lei cu titlul de penalități de întârziere. Intimata a mai precizat că, efect al compensării între suma de_ lei stabilită prin acea decizie și suma de_ lei, conform decontului de TVA cu sold negativ aferent lunii martie 2015, s-a stins o parte din obligația referitoare la TVA, rămânând un rest de plată de 5908 lei cu scadența la data de 5.04.2015, creanță care nu a fost achitată și în privința căreia decizia a devenit executorie. Intimata a mai precizat că decizia din 28.01.2015 a fost contestată de Cabinetul de avocat B. G. în conformitate cu art. 205 din Codul de procedură fiscală și că la data de 31.03.2015 a fost emisă decizia nr._ prin care s-a revenit asupra anulării din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA. Referitor la sumele stabilite cu titlul de dobânzi și penalități, contestatorul nu a făcut dovada achitării acestora și nici nu s-a dispus anularea actului administrativ prin care acestea au fost stabilite astfel încât intimata apreciază că s-au emis în mod legal titlul executoriu și somația. Intimata a învederat că cererea formulată de contestator reprezintă o veritabilă contestație la titlu ce nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 și art. 712 alin. 2 C.p.c. deoarece decizia de impunere putea fi contestată în conformitate cu art. 205 din OG nr. 92/2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 172, art. 205-218 C.p.c. iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a subliniat că în titlul executoriu contestat este menționată decizia de impunere nr._/4.03.2015, nu decizia nr._/28.01.2015, iar contestația la titlu se referă la decizia de impunere din 4.03.2015 menționată în titlul executoriu nu la decizia din 28.01.2015. Contestatorul a mai susținut că intimata nu poate invoca propria culpă și a subliniat că situația creată se datorează erorilor săvârșite de intimată dar și faptului că până în prezent nu i s-a soluționat formal contestația împotriva deciziei din 28.01.2015, astfel încât intenționează să formuleze acțiune în contencios administrativ în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 554/2004. Contestatorul a mai susținut că a fost prejudiciat chiar și cu suma stabilită ca debit principal în condițiile în care în perioada 7.08.2013 (data emiterii deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA) – 31.03.2015 (data emiterii deciziei de anulare a deciziei din 7.08.2013) nu a colectat TVA, nu a mai emis facturi cu TVA.
Prin răspunsul la interogatoriu contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul intimatei.
Cererea a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei în conformitate cu art. 10 din OUG nr. 80/2013 iar la termenul din 20.08.2015 s-au încuviințat pentru părți probele astfel cum au fost solicitate de acestea, respectiv proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu interogatoriul intimatei pentru contestator.
Din analiza înscrisurilor de la dosar instanța reține că Baroul București, prin decizia nr. 992/8.05.2012 a aprobat avocatului B. G. exercitarea profesiei de avocat în cadrul Cabinetului de Avocat B. G. cu sediul în București, sector 4 începând cu data de 15.04.2012 iar la data de 4.05.2015 Administrația Sector 4 București a Finanțelor Publice a emis somația nr._ și titlul executoriu nr._ în cadrul dosarului de executare nr._/40/_ /_ pentru suma totală de_ lei, din care 5908 lei reprezintă taxa pe valoare adăugată, 8927 lei și_ lei, dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată. În titlul executoriu se menționează că sumele respective au fost stabilite prin decizia de impunere nr._/4.03.2015. Având în vedere susținerile intimatei din întâmpinare și faptul că la dosar nu s-a depus, de către niciuna dintre părți, copia unei alte decizii de impunere decât cea din 28.01.2015, este evident că menționarea datei de 4.03.2015 în titlul executoriu ca fiind data de emitere a deciziei de impunere nr._ este rezultatul unei simple erori materiale, în realitate actele de executare fiind emise în baza deciziei de impunere nr._/28.01.2015 ANAF, serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a plăti suma de 69.514 lei cu titlul de TVA, suma de_ lei cu titlul de dobânzi la TVA și suma de 8927 lei cu titlul de penalități de întârziere la TVA. Împotriva acestei decizii Cabinetul de Avocat B. G. a formulat o contestație prin care a solicitat ajustarea situației privind taxa pe valoarea adăugată dar și cea privind dobânda și penalitățile aferente. De asemenea, prin decizia nr._/31.03.2015 emisă de Administrația sector 4 a Finanțelor Publice s-a constatat că înregistrarea în scopuri de TVA a contestatorului a fost anulată din eroare începând cu data de 1.08.2013 și s-a dispus anularea deciziei nr._ din 7.08.2013 cu efect pentru viitor și pentru trecut. Menționarea eronată a datei de 4.03.2015 în loc de 28.01.2015 ca fiind data de emitere a deciziei de impunere în baza căreia s-au făcut actele de executare nu a cauzat contestatorului nicio vătămare pentru a se justifica anularea actelor de executare din acest motiv. Prin contestația promovată în cauza de față contestatorul a formulat apărări cu privire la modul de stabilire a dobânzilor și penalităților la TVA iar singurul act comunicat acestuia referitor la acele accesorii este decizia de impunere din 28.01.2015 astfel încât este evident că dreptul său la apărare nu a fost lezat de menționarea eronată a datei deciziei de impunere.
Prin cererea de față, contestatorul solicită numai anularea parțială a actelor de executare, cu privire la suma de_ lei, stabilită în sarcina sa cu titlul de dobânzi și penalități învederând, în esență, că nu datorează această sumă deoarece anularea înregistrării în scopuri de TVA s-a dispus în anul 2013 în mod eronat de către intimată și tot intimata este cea care a anulat decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA cu efect retroactiv astfel încât pretinde că, prin actele emise de intimată, a fost prejudiciat prin imposibilitatea colectării de TVA pentru perioada în care a produs efecte decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, până la anularea sa ulterioară, în condițiile în care i s-a pretins plata de TVA pentru acea perioadă și, mai mult, i se pretind dobânzi și penalități. Cererea, astfel formulată, constituie o veritabilă contestație la titlu câtă vreme contestatorul nu invocă alte motive de pretinsă nelegalitate a actelor de executare în afara criticilor referitoare la existența și întinderea obligației de a plăti dobânzi și penalități. Mai mult, judecătorul nici nu ar putea analiza legalitatea actelor de executare sub alte aspecte decât cele invocate de contestator în condițiile în care, potrivit art. 22 alin. 6 C.p.c, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Întrucât existența și întinderea obligației de plată a dobânzilor și a penalităților au fost stabilite printr-o decizie de impunere iar potrivit art. 205 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii” iar „Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună”, instanța reține că în raport de dispozițiile art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003, nu pot fi analizate pe calea contestației la executare formulate în condițiile art. 172 și urm. din OG nr. 92/2003 aspecte care țin de legalitatea titlului în baza căruia s-au emis actele de executare, în speță cele care vizează legalitatea deciziei de impunere nr._/28.01.2015. Astfel, conform art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003, „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”. Pentru contestarea deciziei există procedura administrativă reglementată de art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003 iar modul de soluționare a unei astfel de contestații poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004. În conformitate cu art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, sesizarea instanței de contencios administrativ se poate face nu numai în cazul în care persoana vizată de actul administrativ contestat este prejudiciată ci și în cazul în care autoritatea nu îi soluționează cererea. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
În consecință, reținând că nu poate fi analizată pe calea contestației la executare legalitatea deciziei de impunere nr._/28.01.2015 și că nu s-a invocat un alt motiv de nelegalitate a actelor de executare din dosarul nr._/40/_ /_, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare promovată de Cabinetul de Avocat B. G. împotriva titlului executoriu nr._ din 4.05.2015 în condițiile în care nu s-a făcut dovada modificării sau retractării deciziei de impunere de către autoritatea emitentă și nici a anulării acelei decizii de către instanța de contencios administrativ. Până la anularea sa, decizia de impunere beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, fiind vorba despre un act administrativ individual emis de o autoritate publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare privind pe contestatorul B. G. - CABINET DE AVOCAT, C. RO_, cu sediul procesual ales în București, sectorul 3, . bis, parter, . cu primirea actelor de procedură - avocat B. G. și pe intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, prin ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sectorul 2, ..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.11.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Tehnored. Jud. N.M.C.S, Gref. E.C.B./2015/4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
