Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 657/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 657/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 657/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 657
Ședința din Camera de consiliu din data de 21.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte - M. C.
Grefier - veronica burcin
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta G. S. ROMANIA S.A., PRIN MANDATAR EOS KSI ROMANIA S.R.L., în contradictoriu cu pârâta T. R., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul făcut în Camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, procedând la verificarea competenței, potrivit art. 131 C.pr.civ., la primul termen de judecată cu părțile legal citate, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, față de dispozițiile art. 94 C.pr.civ., raportat la art. 107 C.pr.civ. și, în temeiul art. 238 C.pr.civ., estimează durata cercetării procesului la 3 luni, cu administrarea probelor în fața instanței de judecată, după care, în temeiul art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar considerând-o concludentă și utilă, după care, reține cauza spre soluționare pe baza acestora.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._ la data de 29.08.2014 (cerere depusa prin posta la data de 28.08.2014), reclamanta S.C. G. S. Energy România S.A., prin mandatar EOS KSI Romania S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta T. R. la plata sumelor de 940,03 lei debit principal reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate și 17,86 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că pârâtei i-au fost furnizate gaze naturale în baza contractului nr._/24.11.2009, conform facturilor fiscale_/20.03.2014 si_/05.12.2013. Reclamanta a apreciat că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând la dosar, în copii contractul nr._/24.11.2009, facturile fiscale_/20.03.2014 si_/05.12.2013, extras de cont și fișă calcul dobânzi, contractul nr._/07.02.2012, procura speciala.
Reclamanta a arătat că nu solicită să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 1).
Deși pârâtei i s-a transmis formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, potrivit art. 1029 alin. 3 C.p.c., aceasta nu a răspuns în vreun fel.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici nr._/24.11.2009.
În baza acestui contract, pârâtei i-au fost furnizate gaze naturale, pentru contravaloarea cărora au fost emise facturile fiscale_/20.03.2014 si_/05.12.2013 în cuantum total neachitat de 940,03 lei debit, la care se adauga penalități in cuantum de 17,86 lei.
În drept, instanța constată că cererea, astfel cum a fost formulată, îndeplinește condițiile pentru a fi soluționată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, potrivit art. 1025 C.p.c., care prevede că „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Astfel, acțiunea promovată este evaluabilă în bani și nu depășește, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
In cauza sunt aplicabile dispozitiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, precum și art.102 din Legea nr.71/2011, astfel încât se va aplica legea în vigoare la data încheierii contractului, respectiv dispozitiile vechiului Cod civil.
Instanța reține că art. 969 C.civ. de la 1864 consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 970 C.civ. 1864 „convențiile trebuie executate cu buna-credință”. Rațiunea textelor citate constă în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Totodată, instanța constată că obligațiile bănești (astfel cum este cazul în speță) pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară analiza condițiilor răspunderii civile contractuale în vederea determinării prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. În acest sens, instanța apreciază că, în cazul unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, trebuie să analizeze dacă există o creanță certă, lichidă și exigibilă a reclamantului împotriva pârâtului.
Așa cum rezultă din art. 662 alin 2 C.p.c., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Astfel, instanța constată că, în raport de prevederile art. 662 alin. 2, 3 și 4 C.p.c., creanța reclamantei este certă, rezultând din contractul încheiat între părți și facturile fiscale depuse la dosar, emise în executarea acestuia, este lichidă, fiind stabilită în bani prin facturile emise și exigibilă, deoarece s-a împlinit data scadentă înscrisă pe acestea.
Instanța reține că pârâta nu a negat raportul juridic obligațional stabilit între părți, după cum nu a contestat nici existența și întinderea creanței invocate de reclamantă și nici nu a dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege.
Instanța constată că penalitățile de întârziere, echivalând cu o clauză penală, au fost inserate în contractul încheiat între părți care, potrivit principiului de drept pacta sunt servanta, reprezintă legea părților și trebuie respectat întocmai și cu bună-credință. Clauza penală este o convenție prin care părțile stipulează că pârâtul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, prin neexecutare înțelegându-se și executarea necorespunzătoare sau executarea cu întârziere, cum e cazul în speță.
Conform art. 1.082 cod civil de la 1864 „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”, iar potrivit art. 43 Cod comercial, „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”, pârâta fiind astfel de drept în întârziere.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 3 din contract, „Neachitarea facturii reprezentand contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, in termen de 15 zile de la data scadentei atrage perceperea de majorari de intarziere, conform prevederilor din conditiile standard, nivelul majorarii de intarziere este egal cu nivelul majorarii de intarziere datorat pentu neplata la termen a obligatiilor catre bugetul de stat, in conditiile precizate de Codul de procedura fiscala. „
De asemenea, potrivit art. 10 alin. 1 lit. 1 din Ordinul ANRE nr. 77/2009, „neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termenul stipulat în contractul de furnizare, atrage: a). perceperea de majorări de întârziere, dacă obligația de plată nu a fost îndeplinită în termen de 15 zile calendaristice de la data scadenței; nivelul majorării de întârziere este calculat asupra valorii neachitate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare scadenței și până la achitarea integrală a facturii, inclusiv ziua plății; nivelul majorării de întârziere este egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, stabilit în condițiile precizate de Codul de procedură fiscală; totalul majorărilor de întârziere nu poate depăși nivelul debitului”.
Prin urmare, instanța reține că și penalitățile de întârziere în cuantum de 17,86 lei, reprezintă o creanță certă, lichidă (cuantumul acestora fiind determinabil, respectiv nivelul dobânzii datorate pentru neplata în termen a obligațiilor bugetare – potrivit art. 120 alin. 1 și 7 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare pentru fiecare perioadă de calcul a penalităților) și exigibilă.
În consecință, având în vedere aceste considerente, în baza art. 1.030 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei sumele de 940,03 lei debit, reprezentând contravaloarea gazelor naturale furnizate în baza contractului nr._/24.11.2009, conform facturilor fiscale_/20.03.2014 si_/05.12.2013 precum 17,86 lei majorări de întârziere calculate potrivit art. 3 alin. 3 din contract, coroborat cu art. 120 alin. 1 și 7 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
In temeiul art.453 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand taxa de timbru-f.1.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta G. S. ROMANIA S.A. (înregistrată la Reg. ._, CUI_, cont bancar RO26BRDE450SV_, deschis la BRD GSG SMCC), PRIN MANDATAR EOS KSI ROMANIA S.R.L., cu sediul în București, B-dl. D. P. nr. 10A, clădirea C3, . (sediu procesual ales de reclamantă), în contradictoriu cu pârâta T. R. (CNP_), cu domiciliul în București, ., ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a suma de 940,03 lei debit si suma de 17,86 lei penalități de întârziere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. C. V. B.
Red./Tehnored. Jud. M.C./4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 757/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 800/2015. Judecătoria... → |
|---|
