Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2622/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2622/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2622/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2622
Ședința din Camera de Consiliu din data de 27.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. V.
Grefier: D. O. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul L. P., în contradictoriu cu pârâții D. M., I. V., D. C. și P. D., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal se prezintă reclamantul, prin avocat ales cu împuternicire la dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, în baza art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art. 1.027 raportat la art. 121 Cod procedură civilă.
La solicitarea instanței, reclamantul prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin apărător solicită admiterea cererii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Potrivit art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 30.09.2014 cu nr._, reclamantul L. P. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții D. M., I. V., D. C. și P. D. la plata sumei de 10.722 lei, din care 3.574 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute și 7.148 lei penalități contractuale de întârziere, calculate pentru 100 de zile de la scadența facturii fiscale . nr. 398/02.10.2013, cu cheltuieli de judecată.
Înmotivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 683/02.10.2013, pentru contravaloarea mărfurilor vândute fiind emisă factura fiscală . nr. 398/02.10.2013, în cuantum de 3.574 lei, care nu a fost achitată de către pârâți, deși termenul scadent a expirat.
Astfel, reclamantul a apreciat că deține împotriva pârâților o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025-1032 C.p.c.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 683/02.10.2013, factura fiscală . nr. 398/02.10.2013, notă calcul penalități întârziere.
Reclamantul a arătat că nu solicită să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea a fost timbrată cu suma de 200 lei taxa judiciară de timbru, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 11).
La data de 15.12.2014, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a menționat că înțelege să solicite penalități de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere, valoarea acestora ridicându-se, pentru o perioadă de 350 de zile de la scadența facturii, conform notei de calcul anexate (f. 38-39), la suma de 3.752 lei.
Deși pârâților li s-a transmis formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant, potrivit art. 1029 alin. 3 C.p.c., aceștia nu au răspuns în vreun fel.
Pentru pârâta I. V. a fost desemnat curator special, respectiv avocat N. D.-A., care nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 37/15.01.2015, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Z. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 683/02.10.2013, iar pentru contravaloarea mărfurilor vândute reclamantul a emis factura fiscală . nr. 398/02.10.2013, în cuantum de 3.574 lei, care nu a fost achitată de către pârâți, deși termenul scadent a expirat.
În drept, instanța constată că cererea, astfel cum a fost formulată, îndeplinește condițiile pentru a fi soluționată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, potrivit art. 1025 C.p.c., care prevede că „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Astfel, acțiunea promovată este evaluabilă în bani și nu depășește, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că art. 1.270 C.civ. consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1.170 „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”. Rațiunea textelor citate constă în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
În acest sens, instanța reține că în prezenta cauză s-au desfășurat relații comerciale în urma cărora pârâții și-au asumat obligația de a achita contravaloarea produselor achiziționate de la reclamant, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 683/02.10.2013.
Conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1350 C. civ. atunci când fără justificare o partea unui contract nu își îndeplinește această îndatorire (respectiv obligațiile pe care le-a contractat), ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 1548 C. civ. culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Totodată, instanța reține că obligațiile bănești (astfel cum este cazul în speță) pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară analiza condițiilor răspunderii civile contractuale în vederea determinării prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. În acest sens, instanța apreciază că, în cazul unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, trebuie să analizeze dacă există o creanță certă, lichidă și exigibilă a reclamantului împotriva pârâților.
Așa cum rezultă din art. 662 alin 2 C.p.c., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Astfel, instanța constată că, în raport de prevederile art. 662 alin. 2, 3 și 4 C.p.c., creanța reclamantului este certă, rezultând din contractul încheiat între părți, semnat de acestea și factura fiscală emise, acceptate în mod expres la plată, prin semnarea acesteia, este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin contract și prin factura fiscală depusă la dosar și privește sumele datorate de pârâți pentru mărfurile cumpărate, astfel că întinderea obligației de plată este conținută de însuși titlul constatator al pretenției și exigibilă, deoarece s-a împlinit data scadentă, respectiv 16.12.2013, potrivit art. II din contract.
Instanța reține că pârâții nu au negat raportul juridic obligațional stabilit între părți, după cum nu au contestat nici existența și întinderea creanței invocate de reclamant și nici nu au dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege.
Referitor la cererea de acordare a penalităților de întârziere, instanța subliniază că nerespectarea obligațiilor contractuale asumate atrage răspunderea pârâților.
Analizând acest capăt de cerere, instanța constată că penalitățile de întârziere, echivalând cu o clauză penală, au fost inserate în contractul încheiat între părți care, potrivit principiului de drept pacta sunt servanta, reprezintă legea părților și trebuie respectat întocmai și cu bună-credință. Clauza penală este o convenție prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, prin neexecutare înțelegându-se și executarea necorespunzătoare sau executarea cu întârziere, cum e cazul în speță.
Potrivit art. 1.523 alin. 2 pct. d Cod civil, pârâta este de drept în întârziere (fiind vorba despre obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi), iar potrivit art. 1.535 Cod civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Astfel, potrivit art. III din contract, „Părțile convin ca în cazul neplății benevole sau a plății cu întârziere a ratelor, așa cum au fost convenite, cumpărătorii vor plăti penalități de întârziere denumite în continuare daune moratorii de 2% pentru fiecare zi de întârziere, daunele moratorii putând depăși cuantumul debitului restant”.
Prin urmare, instanța reține că și penalitățile de întârziere, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. În temeiul principiului disponibilității, instanța va lua act că reclamantul a solicitat penalități de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi de întârziere, valoarea acestora ridicându-se, pentru o perioadă de 350 de zile de la scadența facturii, conform notei de calcul anexate (f. 38-39), la suma de 3.752 lei.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 1.030 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei totale de 7.326 lei, din care 3.574 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 683/02.10.2013, conform facturii fiscale . nr. 398/02.10.2013 și 3.752 lei penalități contractuale de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi, calculate pentru o perioadă de 350 de zile de la scadența facturii.
Totodată, în conformitate cu art. 1.031 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 1 și art. 452 C.proc.civ, constatând culpa procesuală a pârâților în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța ii va obliga la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 448 lei, din care 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 11) și 248 lei onorariul de avocat (conform chitanței de la f. 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul L. P., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat C. F. în comuna Pietrosani, .. 52, județ Teleorman, în contradictoriu cu pârâții D. M. și I. V., ambii cu domiciliul în București, .. 17, ., ., sector 4, cea din urmă reprezentată prin curator special avocat N. D.-A., cu sediul profesional în oraș Z., ., ., ., D. C., domiciliată în București, ., sector 4 și P. D., domiciliat în București, ., sector 4.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei totale de 7.326 lei, din care 3.574 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 683/02.10.2013, conform facturii fiscale . nr. 398/02.10.2013 și 3.752 lei penalități contractuale de întârziere.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 448 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. V. D. O. M.
Red./tehnored. Jud. VF/Gr. D./ 4 ex/2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2881/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2563/2015.... → |
|---|
