Validare poprire. Sentința nr. 48/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 48/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 48
Ședința publică din data de 06.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte - M. C.
Grefier - veronica burcin
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de creditorul B. G. în contradictoriu cu debitoarea Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și cu terțul poprit DIRECȚIA DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ, având ca obiect validare poprire.
La apelul făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, în temeiul art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, considerând-o concludentă și utilă și, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare pe baza acestora.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei sector 4 Bucuresti sub numărul_ la data de 07.02.2014 (cerere depusă prin poștă la data de 05.02.2014), creditorul B. G. a formulat cerere de validare a popririi înființate de B. D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr.1730/2013, în temeiul titlului executoriu reprezentat prin sentinta civila nr.4583/29.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București in Dosarul nr._ .
În motivarea cererii, creditorul a arătat, în esență, că la data de 28.10.2013 a fost înființată poprirea pentru suma de 92.177,28 lei reprezentand debit plus onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare în conformitate cu sentința civilă 4583/29.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București in Dosarul nr._ .
Terțul poprit nu a înțeles să se conformeze adresei de înființare a popririi, respectiv nu a consemnat suma de bani și nu a trimis dovada executorului judecătoresc. La adresa de înființare a popririi s-a făcut o revenire la data de 14.01.2014.
În drept au fost invocate dispozițiile art.789 și urm.C.pr.civ.
Creditorul a depus înscrisuri în susținerea cererii sale-f.3-21.
La data de 08.08.2014, prin Serviciul registratură, debitoarea Î. C. de Casație și Justiție, a depus întîmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de validare poprire .
În motivare a arătat că sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.71/2009, potrivit căruia plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:
a) in anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
d) in anul 2015 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
e) in anul 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept.”
Consideră că prevederile actului normativ se impun a fi respectate și în privința executării hotărârii judecătorești invocate de creditoare în cererea de validare a popririi. Precizează faptul că și Curtea constituțională în jurisprudența sa constată a susținut constituționalitatea actului normativ menționat.
Mai arată că prevederile OUG nr.71/2009 se coroborează cu dispozițiile art.43 din Legea nr.293, art.52 din Legea nr.5/2013, art.46 din Legea nr.356/2014.
Menționează că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin decizia din data de 4 septembrie 2012 în cauza „D. și alții împotriva Romaniei” a apreciat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială.
Situația avută în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului este similară cu cea a creditorului din prezenta cauză.
Arată că OUG nr.71/2009 stabilește un impediment legal, de ordine publică, pentru declanșarea sau continuarea executării silite. Prin adoptarea și aplicarea acestui act normativ nu se neagă existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nici nu se refuză punerea în executare a acestora, ci doar se stabilește o modalitate de executare, justificată de apărarea stabilității economice a statului.
Mai arată că s-a executat deja, în favoarea creditorului, cu respectarea reglementărilor în vigoare, o parte din dispozitivul sentinței civile nr.4583 din 29 iunie 2011, urmând ca diferența să fie executată în continuare în conformitate cu rigorile legii.
Menționează că suma stabilită în raportul de expertiză contabilă nu reflectă realitatea fiind greșit calculată, deoarece expertul a avut în vedere o indemnizație de încadrare brută lunară mai mare decât cea reală și nu a ținut cont de plățile deja efectuate. Consideră că nu se justifică cheltuielile de executare deoarece nu a refuzat executarea sentinței, ci a executat deja în favoarea creditorului o parte a dispozițiilor respectivei hotărâri, cu respectarea dispozițiilor legale imperative ale OUG nr.71/2009.
Mai arată că a formulat contestație la executare împotriva executării ce formează obiectul dosarului de executare nr.1730/2013 al B. D. G., L. G. și M. P., ce a format obiectul dosarului nr._/2013 al Judecătoriei Sector 4 București, soluționat prin sentința civilă nr.4768/28 mai 2014, prin care s-a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.1730/2013 al B. D. G., L. G. și M. P..
De asemenea, actele din dosarul de executare nr.2895/2012 al B. D. G., L. G. și M. P., ce priveau executarea aceluiași titlu cu cel în baza căruia s-a pornit executare silită în dosarul de executare nr.1730/2013, la cererea aceluiași creditor, au fost anulate prin sentința civilă nr._/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 și urm.C.pr.civ. și au fost atașate înscrisuri-f.45-50.
Creditorul a depus, la data de 30.09.2014, prin Serviciul Registratură, răspuns la întîmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei. În esență, a aratat că există numeroase cazuri în care debitoarea a permis plata sumelor datorate și că CEDO s-a pronunțat și în alte cazuri.
Terțul poprit, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Au fost înaintate, la solicitarea instanței, de B. D. G., L. G. și M. P., copii de pe dosarul de executare nr.1730/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin adresa din data de 28.10.2013, B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., în dosarul de executare nr.1730/2013, a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitoarea Î. C. de Casație și Justiție le are deschise la terțul poprit DIRECȚIA DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ, până la încasarea sumei totale de 92.177,28 lei (f.109). Adresa de înființare a popririi a fost emisă în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4583 din 29.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ (f.93-97). Ca răspuns la adresa de înființare a popririi, la data de 31.10.2013, terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc faptul că a luat act de înființarea popririi în dosarul de executare menționat și că va proceda la consemnarea sumei de 92.177,28 lei pe măsura creării de disponibil în conturile Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu respectarea prevederilor OMFP nr.2336/2011, întrucât la momentul respectiv cuantumul sumelor ce puteau fi indisponibilizate era zero (f.114).
La data de 10.01.2014, executorul judecătoresc a revenit cu adresă în vederea înființării popririi la terțul poprit (f.115), însă răspunsul acestuia, la data de 21.01.2014, a fost că de la data depunerii adresei de înființare a popririi și până la momentul respectiv, cuantumul sumelor ce puteau fi indisponibilizate era zero (f.117).
Prin sentința civilă nr.4768/28.05.2014, pronunțată în dosarul nr._/4/2013, de Judecătoria Sectorului 4 București (f.59-63), s-a admis în parte contestația la executare formulată de debitoare și s-au anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.1730/2013 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., fiind păstrată încheierea de încuviințare a executării silite. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât creditorul B. G., cât și debitoarea Î. C. de Casație și Justiție.
Din considerentele hotărârii menționate, reiese faptul că, în vederea pronunțării acesteia, instanța a avut în vedere, raportat la actele de executare efectuate în dosarul de executare menționat, inclusiv adresele de înființare a popririi. Prin urmare, atunci când s-a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.1730/2013, s-au avut în vedere inclusiv adresele de înființare a popririi cu privire la care s-a declanșat litigiul din prezenta cauză.
Sentința civilă arătată nu este definitivă, conform art.634 Cod procedură civilă, împotriva acesteia fiind declarată calea de atac a apelului, atât de creditor, cât și de debitoare.
Potrivit art.430, alin.(1) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit alin.(4) al aceluiași articol, când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
Prin urmare, sub rezerva de a fi reformată în soluționarea căii de atac a apelului, sentința civilă invocată este executorie și are autoritate de lucru judecat provizorie, iar potrivit acesteia adresele de înființare a popririi, pe baza cărora se solicită validarea popririi în prezenta cauză, sunt nule.
Instanța reține de asemenea că, prin sentința civilă nr._/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2013 (f.48-50), a fost anulată executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.2895/2012 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P.. În respectivul dosar de executare, același creditor ca și în prezenta cauză, B. G., a solicitat executarea silită a aceluiași titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4583 din 29.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, față de debitoarea Î. C. de Casație și Justiție. În cuprinsul hotărârii pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, referitor la punerea în executare a titlului executoriu menționat, s-a pus problema incidenței dispozițiilor OUG nr.71/2009, privind eșalonarea creanței și suspendarea de drept a procedurii de executare silită pe parcursul termenelor de eșalonare, precum și compatibilitatea acestor prevederi cu cele ale art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și respectiv cu cele ale art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție. S-a stabilit în acea hotărâre că dispozițiile OUG nr.71/2009 sunt aplicabile în ceea ce privește punerea în executare a sentinței civilă nr.4583 din 29.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ (titlul executoriu din prezenta cauză), atât din perspectiva naturii creanței executate, cât și a calității părților, precum și că acest act normativ este compatibil cu prevederile art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și respectiv cu cele ale art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Potrivit art.431, alin.(2) Cod procedură civilă, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Acest text de lege reglementează prezumția legală de lucru judecat, ce presupune impunerea judecății ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranșate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat. Nu este necesar pentru aplicarea acestor prevederi legale să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în al doilea litigiu să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat în primul litigiu, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, având în vedere dispozițiile art.430, alin.(2) Cod procedură civilă.
Ținând seama de aceste dispoziții, instanța, în prezenta cauză, trebuie să aibă în vedere ceea ce s-a stabilit prin sentința civilă nr._/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2013, cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.71/2009, având în vedere că se pune în discuție același titlu executoriu și aceleași părți ca și în hotărârea menționată. Faptul că obiectul litigiului este diferit, dosarul nr._/300/2013 având ca obiect contestație la executare în dosarul de executare nr. 2895/2012 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., iar prezenta cauză având ca obiect validare poprire în dosarul de executare nr.1730/2013 al aceluiași executor judecătoresc, nu poate conduce la o altă concluzie, având în vedere legătura evidentă ce există între cele două cauze, dată de identitatea titlului executoriu și identitatea părților.
Astfel, în considerentele hotărârii menționate, s-a arătat că, în ceea ce privește creanța pentru care s-a început executarea silită, aceasta nu îndeplinește condiția de a fi exigibilă, din moment ce pentru punerea în executare a titlului executoriu este incidentă o procedură specială, prevăzută de OUG nr.71/2009, care stabilește eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din sectorul bugetar, precum și suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită în cursul termenelor de eșalonare. Instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, întrucât debitoarea este o instituție publică, în sensul art.1 din OUG nr.71/2009, creanța ce a fost pusă în executare are o natură salarială, fiind stabilită în favoarea personalului din sectorul bugetar, iar hotărârea ce reprezintă titlu executoriu a devenit executorie înainte de 31.12.2011.
În ceea ce privește compatibilitatea dispozițiilor OUG nr.71/2009 cu prevederile Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în hotărârea indicată, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului – cauza „D. și alții împotriva României”, nu există o încălcare a Convenției și respectiv a art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție în situația în care autoritățile interne au refuzat să pună de îndată în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, care recunoșteau drepturi salariale restante, Curtea Europeană apreciind că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut. Astfel, Curtea Europeană a reținut că eșalonarea realizată de către Guvern, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat Statul Român începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților. S-a mai arătat, în hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, că situația creditorului din acea cauză (aceeași și în prezenta cauză) este similară celei analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și s-a reținut că neexecutarea sentinței civile în temeiul unui act normativ care eșalonează plata tuturor sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, nu poate fi considerată nerezonabilă, creditorul urmând a obține satisfacerea creanței în modalitatea și termenul prevăzute de OUG nr.71/2009.
Față de cele arătate, în prezenta cauză, instanța reține aplicabilitatea prevederilor OUG nr.71/2009 cu privire la punerea în executare a sentinței civilă nr.4583 din 29.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ .
Potrivit art.1, alin.(1) din OUG nr.71/2009 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedura de executare după cum urmează:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Potrivit aceluiași act normativ (art. 1, alin. 2), în cursul termenului prevăzut, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Referitor la susținerile creditorului în sensul că tratarea judecătorilor ca pe orice funcționar public dependent de stat contravine prevederilor Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza „Zubko împotriva Ucrainei”, instanța arată faptul că, prin actul normativ criticat nu s-a adus o atingere substanțială dreptului creditorului la un proces echitabil și dreptului de proprietate al acestuia, drepturi garantate prin prevederile convenționale, măsurile adoptate de legiuitor fiind proporționale cu scopul de utilitate publică urmărit, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat Statul Român. Astfel, deși situația creditorului este una mai specială, având în vedere statutul acestuia, nu se poate considera că prin aplicarea și în cazul său a dispozițiilor OUG nr.71/2009, i se creează acestuia un prejudiciu disproporționat față de interesul general urmărit. Finalitatea prevederilor actului normativ criticat conduce la achitarea integrală a creanței creditorului, doar că acest lucru nu se va face de îndată, ci în etape succesive. În plus, trebuie arătat că în jurisprudența invocată de creditor, cauza „Zubko împotriva Ucrainei”, situația de fapt este diferită de cea din prezenta cauză, cea mai apropiată analiză de circumstanțele acestei cauze fiind făcută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „D. și alții împotriva României”. În cauza invocată de creditor, Curtea Europeană a considerat că nu s-a realizat un just echilibru între interesul general și interesele particulare ale reclamanților, prevederile legale incidente fiind de natură să creeze o stare de incertitudine cu privire la obținerea beneficiilor salariale la care reclamanții erau îndreptățiți, această stare de incertitudine fiind cu atât mai gravă, cu cât reclamanții, în calitate de judecători, îndeplineau un important serviciu public, acela de administrare a justiției, iar efectele acelei stări de incertitudine putea aduce atingere inclusiv independenței acestora, cu importante consecințe negative în plan general. Or, situația din speță este diferită, prevederile OUG nr.71/2009 prevăzând în mod clar și precis modalitatea de executare a creanțelor de natură salarială, fiind stabilite termene concrete în acest sens. În plus, nu există indicii care să conducă la concluzia că debitoarea nu va respecta termenele prevăzute de OUG nr.71/2009.
Potrivit art.789, alin.(1) Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Conform art.662, alin.(1) Cod procedură civilă, executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Așa cum s-a reținut și în hotărârile judecătorești arătate mai sus, creanța stabilită prin titlul executoriu din prezenta cauză este certă și lichidă, însă nu este exigibilă, trebuind a fi respectate termenele prevăzute de OUG nr.71/2009. În plus, potrivit art.1, alin.(2) din OUG nr.71/2009, executarea silită este suspendată de drept pe parcursul termenelor prevăzute în art.1, alin.(1) din același act normativ. Având în vedere aceste aspecte, adresele de înființare a popririi au fost emise cu nerespectarea condițiilor legale.
Ținând seama de cele arătate, instanța consideră că nu mai este necesar să analizeze criticile debitoarei referitoare la întocmirea raportului de expertiză în dosarul de executarea în vederea stabilirii debitului și nici pe cele referitoare la cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va respinge cererea având ca obiect validarea popririi, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de validare a popririi formulată de creditorul B. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 102-104, ., sector 2, în contradictoriu cu debitoarea Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sector 2 și cu terțul poprit DIRECȚIA DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 6-8, sector 4.
Cu drept de apel în 5 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.01.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. C. V. B.
Red./Tehnored. Jud. M.C./5 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2563/2015.... | Cereri. Sentința nr. 1635/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
