Contestaţie la executare. Hotărâre din 02-11-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 13472/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 26.10.2015
Instanța compusă din:
Președinte: MĂNESCU MARIA-RAMONA
Grefier: M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI AAAS în contradictoriu cu intimații B. I. G., S. A., M. D., B. S., O. I., N. C., C. V., B. A., B. I., G. M., G. A., S. C., G. I., G. I., J. D., J. A., A. G., A. A., A. I. și R. G., având ca obiect „contestație la executare - suspendarea executarii silite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații prin avocat, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii și discutării probatoriului.
Avocatul intimaților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Deliberând asupra probelor propuse, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, asupra fondului.
Avocatul intimaților solicită respingerea contestației și depune practică judiciară la dosar. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă,
DISPUNE :
Amână pronunțarea pentru data de 02.11.2015.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. M. A.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 02.11.2015
Instanța compusă din:
Președinte: MĂNESCU MARIA-RAMONA
Grefier: M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI AAAS în contradictoriu cu intimații B. I. G., S. A., M. D., B. S., O. I., N. C., C. V., B. A., B. I., G. M., G. A., S. C., G. I., G. I., J. D., J. A., A. G., A. A., A. I. și R. G., având ca obiect „contestație la executare - suspendarea executarii silite”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședință publică din data de 26.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.11.2015, hotărând următoarele,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 05.06.2013, sub dosar nr._/299/2013, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -A.A.A.S. ( FOSTĂ A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimații B. I. G., S. A., M. D., B. S., ORASANU I., N. C., C. V., B. A., B. I., G. M., G. A., S. C., G. I., G. I., J. D., J. A., A. G., A. A., A. I. și R. G. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform art. 403, alin.1 C.proc.civ., anularea actelor de executare efectuate de B. Paviliu B. A. în dosarul de executare nr. 100/2012, constând în somația nr. 100/2012, procesul-verbal din data de 21.05.2013 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară, precum și întoarcerea executării silite.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 403, alin. 1 C.proc.civ., aceasta fiind grav prejudiciată, întrucât veniturile obținute de AAAS cu titlu de venituri din procesul de privatizare se varsă la bugetul de stat, este prejudiciată, deoarece sunt solicitate sume foarte mari, așadar, prin executarea acesteia se va produce un prejudiciu mare și greu recuperabil AAAS, în același sens, există riscul de a se proceda la distribuirea sumei mai sus menționate până la soluționarea contestației la executare, fapt care i-ar prejudicia, creditorii sunt persoane fizice de drept privat, iar solvabilitatea acestora în viitor nu poate fi garantată, ceea ce ar îngreuna posibilitatea AAAS de recuperare a sumelor care au constituit obiectul procedurii de executare silită.
S-a învederat instanței faptul că începerea executării silite împotriva AAAS este nelegală, deoarece actele de executare efectuate în acest dosar încalcă prevederile OG nr. 22/2002, care prevede un regim special și derogatoriu de la dreptul comun.
Conform art.1 al acestui act normativ, ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Conform art.2, ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
AAAS a preluat în baza Legii nr. 113/2013, pentru aprobarea OUG nr. 93/2012, pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată la plata de despăgubiri către investitorii Fondului Național de Investiții.
Termenul de 6 luni curge de la data de 23.04.2013, data adoptării Legii nr. 113/2013.
Sumele preluate de la CNVM nu au fost prevăzute în bugetul propriu al AAAS.
De asemenea, prin art. 3 din OG nr. 22/2002 se prevede că ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Legiuitorul, prin dispoziții legale cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AAAS de la urmărirea silită de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii împotriva AAAS.
Prin aceasta, patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silită, fiind stabilită doar o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii.
Prin prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 a fost acordată posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plată a sumelor de bani care le revin voluntar, într-un termen de 6 luni de la data la care au primit somația de plată comunicată de creditor.
D. în măsura în care instituțiile publice debitoare nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea trece conform art. 3 din OG nr. 22/2002 la executarea silită potrivit Codului de procedură civilă sau potrivit dispozițiile legale aplicabile în materie.
Așadar, în cauză nu a fost respectată procedura obligatorie instituită de prevederile OG nr. 22/2002, procedând direct la executarea silită de drept comun prevăzută de dispozițiile Codului de Procedură Civilă, fără a se adresa direct AAAS în vederea efectuării plății, solicitând punerea în executare de bunăvoie a dispozițiilor titlului executoriu.
S-a solicitat anularea procesului-verbal de calcul al cheltuielilor de executare din data de 21.05.2013, deoarece este nelegal.
Executorul judecătoresc nu a prezentat un mod de calcul detaliat al sumelor reprezentând cheltuielile de executare silită și nici temeiul legal al acestuia.
Deși executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare cuprinzând somația de plată, a considerat în mod nelegal că somația de plată face parte din dosarul de executare a solicitat ca suma cuvenită creditorului să fie plătită către el și nu a calculat onorariul executorului judecătoresc la prețul unei notificări.
Cheltuielile de executare ar fi trebuit a fi calculate pentru categoria ,,Notificare și alte acte de procedură, adică un onorariu situat între 20 și 400 de lei”.
S-au stabilit în sarcina AAAS sume de plată foarte mari cu titlu de cheltuieli de executare, fără a lua în considerare că în termenul de 6 luni, plata debitului poate fi făcută de bunăvoie.
S-a solicitat anularea procesului-verbal de calcul al cheltuielilor de executare, ca fiind nelegal, deoarece acesta încalcă dispozițiile Legii nr. 188/2000, cheltuielile de executare nu sunt mai mici de 6.300 +1% din suma care depășește 100.000 de lei din titlul executoriu aferentă creditorului.
Dispoziția legală privitoare la onorariu trebuie interpretată restrictiv, în sensul că plafonul nu trebuie depășit sub nicio formă, deci nici prin adăugarea TVA-ului.
Referitor la acest aspect, atunci când a intenționat ca la onorariul maximal să se adauge și contravaloarea taxei pe valoare adăugată, legiuitorul a stipulat expres în conținutul actului normativ.
În cauză, executorul judecătoresc a depășit plafonul legal prin solicitarea unui onorariu de executare mult mai mare.
A mai fost contestată valoarea despăgubirii stabilite, având în vedere faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și de stabilire a despăgubirilor impuse prin Decizia Penală nr. 164 A, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24.05.2000, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării, astfel cum a impus Curtea de Apel.
Nu se poate verifica dacă executorul judecătoresc a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate.
În mod clar, creditorii au arătat că nu dețin și alte înscrisuri doveditoare ale achiziționării unităților de fond, astfel încât întocmirea actelor de executare având la bază numai certificatul de investitor încalcă dispozițiile Deciziei Penale nr. 164.
Prin Decizia Penală nr. 164A/18.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus ,,înlăturarea dispozițiilor privind numărul unităților de fond menționate în dispozitivul sentinței penale apelate cu referire expresă la fiecare parte civilă. Despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, alte acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de ofertă publică continuă, precum și a Reglementărilor interne privind administrarea și funcționarea FNI”.
În luarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere faptul că s-a preluat haotic baza de date de către Tribunal, că în dispozitiv au fost trecute nume, prenume și unități de fond greșite, că se impune stabilirea unor criterii ferme, care urmează a fi avute în vedere la despăgubirea acestora și nu stabilirea unor sume de bani sau un număr de unități de fond cu privire la care nu există garanții că sunt și cele corecte. Valoarea unităților de fond va fi raportată la momentul achiziționării acestora, despăgubirile fiind corespunzătoare sumelor inițial investite. Toate aceste acte nu au fost avute în vedere de executorul judecătoresc la calcularea despăgubirilor.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 și urm., 403, alin.1, C.proc.civ., OG nr. 22/2002.
În probațiune, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, pct. 2 C.proc.civ..
Contestatoarea a depus la dosar comunicare, somația nr. 100/2012, proces-verbal din data de 21.05.2013, Sentința Penală nr. 423/20.03.2007, Rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2005, coroborate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 92/2011.
Intimații, la data de 24.09.2013, prin serviciul registratură, au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, și menținerea actelor de executare ca fiind temeinice și legale.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat în esență faptul că în ceea ce privește invocarea prevederilor art. II din Legea nr. 113/2013, s-a arătat că actele de executare împotriva CNVM nu produc efecte juridice, însă nu produc față de CNVM, care nu mai există, dar produc efecte față de AAAS prin efectul subrogării legale, toate actele de executare efectuate până în prezent fiind câștigate cauzei.
În ceea ce privește susținerea privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, s-a arătat că somația reprezintă un act de înștiințare al debitorului cu privire la obligația de plată, ca act ultimativ, premergător al executării silite propriu-zise.
Termenul de 6 luni este condiționat de dovada intenției de a executa benevol obligația de plată, sau de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Astfel, contestatoarea nu poate opune cu succes termenul de 6 luni, deoarece nu rezultă din nicio dovadă intenția sa de executare voluntară a obligației, prezumția de bună credință nu poate fi reținută, și nici demersurile făcute pentru obținerea fondurilor necesare.
A fost invocată în acest sens jurisprudența CEDO, în cauzele Ș. împotriva Romaniei, S. P. împotriva Romaniei, Bourdov c. Rusiei.
Dată fiind reaua-credință a debitorului, manifestată în mod expres, s-a început executarea silită propriu-zisă, prin înființarea popririi, așteptând ca AAAS să crediteze contul operațional cu sumele de bani datorate până la data de 22.11.2013.
În ceea ce privește calcularea onorariului executorului judecătoresc la o valoare superioară celei maxime legale de 1% din creanță prin aplicarea TVA, această critică nu este întemeiată, deoarece onorariul executorului a fost stabilit în cuantum de 1% din debitul actualizat, la care s-a adăugat TVA, taxa care reprezintă un impozit indirect suportat de destinatarul final al serviciului prestat de executorul judecătoresc. În situația de față, pentru onorariul executorului judecătoresc calculat în limitele impuse de lege, se percepe această taxă. TVA reprezintă o taxă cu o natură juridică specială și este un impozit direct de consum, astfel încât rolul executorului judecătoresc este acela de a colecta și de a vărsa la buget TVA-ul.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare, acestea au fost foarte bine detaliate, astfel cum reiese din actele de executare, creditorii sunt din diferite județe ale țării, iar contractarea s-a făcut în județul din care fiecare creditor face parte. La acestea se adaugă munca depusă pentru obținerea titlurilor executorii, contractarea unei echipe de experți contabili pentru efectuarea expertizelor, plata taxelor judiciare. Prin urmare, apreciază ca fiind justificate onorariile avocaților, ale executorului judecătoresc și ale experților, care presupun costurile de deplasare în județele creditorilor, produse de birotică și papetărie, taxe judiciare de timbru, onorariul executorului judecătoresc și onorariile experților.
Au mai precizat intimații faptul că a fost avută în vedere valoarea soldului de la ultima tranzacționare, în sensul achiziționării unității de fond înregistrată în carnetul de investitor, aceasta însemnând numărul de unități de fond nerăscumpărate înmulțite cu valoarea unității de fond de la data ultimei tranzacționări. Executorul a ținut cont de unitățile de fond care au fost răscumpărate. S-a avut în vedere soldul unităților de fond, adică unități cumpărate-unități răscumpărate.
Intimații au mai arătat că apreciază că este suficientă deținerea carnetelor de investitor, act în care sunt reflectate în mod cronologic achiziționarea și răscumpărarea unităților de fond, cu valorile aferente. Toate aceste elemente pot fi prezentate în plus sau în lipsa carnetului de investitor.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1141, alin.2, art. 115 și urm. C.proc.civilă.
Intimații au depus la dosar adresa nr._/17.07.2013, adresa nr._/28.08.2013.
Prin Sentința Civilă nr._/2013 din data de 07.10.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 26.11.2013, sub dosar nr._/301/2013.
Prin Sentința Civilă nr. 2233din data de 19.02.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 07.08.2015, sub dosar nr._ .
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 100/2012 al B. Paviliu B. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, ., COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.
La data de 01.06.2012, creditorii au formulat cerere de executare silită adresată B. Paviliu B. A., împotriva debitoarei COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE -CNVM, fiind format dosarul de executare nr. 100/2012.
Prin încheierea din data de 18.07.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, împotriva debitoarei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la cererea creditorilor.
La data de 07.05.2013, creditorii au solicitat B. Paviliu B. A. ca toate actele de executare silită să fie comunicate și îndreptate împotriva debitoarei subrogatoare prin efectul legii, A. P. Administrarea Activelor Statului.
În cadrul dosarelor de executare au fost întocmite rapoarte de expertiză contabilă extrajudiciară pentru fiecare dintre creditori de către doamna expert M. M. L., prin care a fost calculată creanța actualizată cu indicele de inflație cuvenită fiecărui creditor, valoarea totală a debitului fiind calculată la suma de 190.786, 45 de RON.
La data de 21.05.2013, a fost întocmit procesul-verbal de stabilire a debitului și de calcul al cheltuielilor de executare privind pe debitoarea AAAS, prin care a fost stabilit un debit total în valoare de 190.786, 45 de lei, fiind stabilite de asemenea cheltuieli de executare silită în valoare de 22.965, 05 de RON.
La data de 21.05.2013, a fost emisă somația de plată, nr. 100/2012, prin care a fost somată debitoarea să achite creditorilor suma totală de 213.751, 50 de RON, din care suma de 22.965, 05 de RON, reprezintă cheltuieli de executare, somația fiind comunicată la data de 22.05.2013.
La data de 09.07.2013, creditorii au formulat cerere de continuare a executării silite.
Prin adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2013, a fost înființată poprirea asupra conturilor debitoarei A. P. Administrarea Activelor Statului deschise la terțul poprit Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică, la cererea creditorilor, până la concurența sumei de 213.751, 50 de RON, contestatorul fiind înștiințat cu privire la înființarea popririi, la data de 27.08.2013.
Instanța reține că potrivit art. II din Legea nr. 113/2013, pentru aprobarea OUG nr. 93/2013, pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, ,, A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții.
(2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013, și anume data de 26.04.2013, contestatoarea AAAS a preluat obligația de plată a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a dobândit de drept, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 113/2013 calitatea de debitor în cadrul dosarului de executare nr. 100/2012, actele de executare îndeplinindu-se începând de la data intrării în vigoare a legii în contradictoriu cu AAAS.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
P. a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că a efectuat demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor de plată. Din actele dosarului de executare rezultă că deși somația a fost comunicată debitoarei la data de 22.05.2013, de la această dată și până la data înființării popririi nu a existat nici un demers al debitoarei în vederea achitării voluntare a obligației de plată, și nici un demers pentru a obține alocarea resurselor bugetare necesare realizării obligației de plată, situație în care nu se poate prevala de termenul de grație de 6 luni instituit de legiuitor prin art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea art.110/2007.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Prin urmare, debitoarea AAAS avea la dispoziție posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali de credite virarea unor credite bugetare suplimentare sau avea chiar posibilitatea de a solicita o rectificare bugetară în acest sens.
În sensul executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești este și jurisprudența CEDO. Astfel, începând cu cauza Hornsby contra Greciei, Curtea a decis că dreptul de acces la justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu.
Pe cale de consecință, s-a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. În cauza Ș. împotriva României, Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. A mai arătat Curtea că dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Totodată, s-a subliniat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
În Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 29 iulie 2008, în Cauza T. impotriva Romaniei, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 386 din 9 iunie 2009, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecatorești.
În ceea ce privește suținerea în sensul că, creditorii nu s-au adresat direct AAAS în vederea efectuării plății, solicitând punerea în executare de bunăvoie a dispozițiilor titlului executoriu, astfel cum se desprinde din interpretarea dispozițiilor art. 371 indice 1 C.proc.civ., executarea silită are loc în cazul neexecutării de bunăvoie a titlului executoriu, iar dispozițiile legale nu condiționează începerea procedurii de executare silită de formularea în prealabil a unei cereri de executare voluntară.
Titlul executoriu a devenit irevocabil prin Decizia ÎCCJ nr. 2098/04.06.2009 la data de 04.06.2009, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 01.06.2012, interval de timp rezonabil în care debitorul nu a efectuat nici un demers pentru punerea în executare de bunăvoie a hotărârii. De altfel, deși poprirea a fost înființată la data de 26.08.2013, contestatoarea nu a dovedit că până în prezent și-a executat obligația de plată stabilită prin titlul executoriu.
Instanța reține că procesul-verbal de calcul al cheltuielor de executare din data de 21.05.2013 a fost în mod legal întocmit.
În ceea ce privește motivul de contestație în sensul că în mod greșit au fost stabilite cheltuieli de executare, cu toate că în interiorul termenului de 6 luni plata debitului poate fi făcută de bunăvoie, instanța reține că este neîntemeiată, având în vedere și considerentele expuse mai sus privind aplicabilitatea termenului de 6 luni instituit de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, precum și faptul că potrivit art. 371, indice 7 C.proc.civ., ,, Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. P. actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
P. sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Contestatoarea are obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 371, indice 7 C.proc.civ., de a suporta toate cheltuielile de executare efectuate după data înregistrării cererii de executare silită și până la data realizării obligației, acesta neputând fi exonerat de obligația de plată a cheltuielilor de executare.
Cu privire la susținerea contestatoarei în sensul că trebuiau a fi stabilite cheltuieli de executare pentru categoria notificare și alte acte de procedură, instanța reține că notificarea va fi formulată de executorul judecătoresc numai în situația în care nu a fost începută executarea silită, numai în acest caz urmând a fi calculate cheltuielile de executare potrivit categoriei ,,Notificarea și comunicarea actelor de procedură”. Or, având în vedere că executarea silită s-a desfășurat în modalitatea popririi, în mod legal a fost calculat onorariul executorului judecătoresc în funcție de valoarea debitului care face obiectul executării silite.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 21.05.2013, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit. d din Legea nr. 188/2000, care prevăd faptul că ,,P. creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite”, la care a fost adăugată cota de TVA de 24%.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art.39 alin.1 litera d din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 3711 alin. 3 și cele ale art. 3717 alin. 2 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
Instanța reține că onorariul executorului judecătoresc este proporțional cu valoarea debitului care face obiectul executării silite, cu durata procedurii de executare și complexitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc. Onorariul executorului judecătoresc se determină raportat la întreaga activitate de executare silită pe care o presupune pentru executor deschiderea unui dosar execuțional și reprezintă prețul muncii fizice și intelectuale depuse de executor în timpul executării silite.
În ceea ce privește plata onorariului avocatului creditorilor, achitarea acestuia este dovedită prin chitanțele de plată depuse la dosarul de executare, fiind perceput pentru fiecare dintre creditori în parte, acesta este proporțional în raport de complexitatea activităților desfășurate de avocatul creditorilor intimați, constând în asistarea și reprezentarea acestora în fața executorului judecătoresc în derularea activității de executare silită și oferirea de consultații juridice în legătură cu actele de executare. În aprecierea proporționalității onorariului de avocat trebuie a fi avute în vedere și costurile suportate de avocat în vederea deplasării la biroul executorului judecătoresc, costurile de birotică și papetărie, precum și timpul alocat de avocat desfășurării tuturor acestor activități și studierii documentelor din cadrul dosarului de executare.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare, acestea au fost detaliate în procesul-verbal privind cheltuielile de executare din data de 21.05.2013, având un cuantum rezonabil, și având un caracter cert, lichid și exigibil, procesul-verbal prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 371, ind.7, alin. 4 C.proc.civ..
În ceea ce privește modul de calcul al debitului, instanța reține că despăgubirile au fost în mod corect calculate prin rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară, în acord cu dispozițiile titlului executoriu, expertul contabil a pornit de la datele cuprinse în carnetul de investitor și a înmulțit numărul de unități de fond cu valoarea unei unități de fond, valoare care este menționată în certificatul de investitor, iar în continuare, acesta a actualizat suma obținută cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de S. pentru perioada mai 2000-mai 2013, actualizarea debitului fiind în acord cu dispozițiile art. 3712, alin. 3 C.proc.civ., suma finală fiind avută în vedere de executorul judecătoresc la efectuarea actelor de executare.
În ceea ce privește critica având ca obiect faptul că unii dintre creditori și-au răscumpărat unitățile de fond, instanța reține că, contestatoarea, căreia îi revine sarcina probei în condițiile art. 1169 C.civ., nu a făcut dovada acestei susțineri.
Instanța reține din actele și lucrările dosarului, că, carnetul de investitor, este singurul act care dovedește calitatea de investitor și dreptul de creanță. Din cuprinsul Deciziei nr. 164A/18.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București rezultă că instanța a stabilit criterii alternative, iar nu cumulative de cuantificare și acordare a despăgubirilor civile, copia carnetului de investitor conformă cu originalul fiind suficientă pentru determinarea cuantumului despăgubirilor.
De asemenea, somația de plată din data de 21.05.2013 a fost în mod legal emisă, iar adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2013 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 454 C.proc.civilă.
P. considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere legalitatea și temeinicia tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 100/2012, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării în dosarul de executare nr. 100/2012, potrivit art. 404, ind.1, alin.1 și art. 404, ind.2, alin. 1 C.proc.civ., instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 404, ind.1, alin.1 C.proc,civ., ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”, iar potrivit dispozițiilor art. 404, ind.2, alin. 1 C.proc.civ., ,,În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării”. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinită condiția desființării titlului executoriu sau a actelor de executare, această condiție nefiind îndeplinită în speță, întrucât titlul executoriu nu a fost desființat, iar actele de executare nu au fost desființate de instanța de executare, fiind menținute, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată,
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 403 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI -AAAS, cu sediul în București, . Șerbanescu nr. 50, sector 1 în contradictoriu cu intimații B. I. G., S. A., M. D., B. S., O. I., N. C., C. V., B. A., B. I., G. M., G. A., S. C., G. I., G. I., J. D., J. A., A. G., A. A., A. I. și R. G., toți cu domiciliul procesual ales în București, .. 25 sector 4, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. M. A.
Red./ jud. M.M.R. /23 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria... → |
|---|
