Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 10888/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 10.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. RĂIEANU
GREFIER - T. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul N. E. și pe intimat C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect: contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ambele strigări ale cauzei nu au răspuns părțile, contestatorul solicitând judecata în lipsă, în temeiul art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul Registratură, la data de 04.09.2015 a fost atașat dosarul de executare nr. 2931/T/2014 al B. T. G. și M. I. și neîndeplinirea de către contestator a obligației de a depune la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 24,8 lei, după care:
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei sector 4 București, invocată de intimată, prin întâmpinarea formulată în cauză.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cerereaînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2015, sub numărul de mai sus, contestatorul N. E. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, contestație la executare, prin care a solicitat admiterea contestației, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 2931/T/2014 al B. T. G. și M. I. și întoarcerea executării silite.
În motivare, în esență, contestatorul a arătat că s-a procedat cu rea credință la executarea silită a creanță întrucât a achitat amenda și tariful de despăgubire, precum și faptul că procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât lipsește semnătura olografă.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG. 15/2002, art. 711 -719 C.proc.civ., OG 2/2001.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a formulat întâmpinare la data de 03.06.2015, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimata a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea acestuia s-a realizat potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în termenul de o lună de la momentul aplicării sancțiunii.
S-a mai învederat faptul că procesul verbal comunicat în termen util și neatacat în termen legal a devenit titlu executoriu.
Intimata a mai precizat că aspectele învederate de către contestator, referitor semnătura olografă, sunt nefondate, precum și faptul că aceste aspecte nu pot fi invocate în contestația la executare ci doar pe calea plângerii contravenționale.
Analizând, în temeiul art. 237 alin. (2) pct. 1 și art. 248 alin. (1) C.proc.civ. cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 713 alin. (1) C.proc.civ. „Contestația se introduce la instanța de executare.”
Instanța reține că cererea de executare silită a fost formulată anterior datei de 19.10.2014 (data modificării Codului de procedură civilă prin Legea nr. 138/2014), respectiv la data de 31.07.2014, când cererea a fost înregistrată pe rolul B. T. G. și M. I..
Demararea procedurii de executare silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată la data de 17.09.2014 de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014 (fila 10).
Potrivit art. 650 alin. 1 Cod de procedură civilă, în forma avută la data sesizării executorului judecătoresc, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc care face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
Instanța mai constată că, prin Decizia nr. 348/17.06.2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ., iar de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014, a devenit incident art. 147 alin. 1 din Constituția României potrivit căruia dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
La data sesizării executorului judecătoresc dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. nu au fost modificate de către legiuitor astfel încât au fost suspendate de drept, iar efectele lor juridice au încetat la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în lipsa unui text care stabilește în mod expres instanța de executare, devin aplicabile prevederile art. 107 C.proc.civ., dreptul comun în materie de competență teritorială, care instituie competența instanței în circumscripția căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul, iar în procedura de executare silită această calitate aparține debitorului.
Astfel fiind, în acord și cu Decizia C.C.R. nr. 348/2014, la momentul sesizării executorului judecătoresc, în materia contestației la executare, instanța de executare era reprezentată de instanța unde își are sediul sau domiciliul debitorului.
Totodată, art. 25 alin. 1 C.proc.civ. stipulează faptul că „procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân suspuse acelei legi”
Prin raportare la data sesizării organului de executare și la dispozițiile art. 25 C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta contestație la executare Judecătoria Sectorului 2 București, în circumscripția căreia se afla la data începerii executării domiciliul sau sediul debitorului.
Are în vedere în acest sens instanța și principiul unicității instanței de executare, aceasta fiind competentă să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și incidentele ce apar în cursul executării, cum este și contestația la executare.
Aceeași soluție se impune, în opinia instanței, și față de noile dispoziții ale art. 650 C.proc.civ., care stabilesc competența instanței de executare la momentul sesizări organului de executare.
Prin urmare, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și alin. (3) C.proc.civ., va admite excepția necompetenței teritoriale, urmând a declina judecata cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul N. E., cu domiciliul în București, ., ., . și pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
Președinte, Grefier,
T. C. R. T. I.
Red.jud.T.C.R./teh.T.I./4 ex./
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... → |
|---|
