Întoarcere executare. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 12503/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 13.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. U.
GREFIER: Florența B.
Pe rol, se află pronunțarea cauzei civile formulată de reclamantul-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice București în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. G., având ca obiect întoarcere executare silită.
Dezbaterile si cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 13.10.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 08.09.2015, sub numărul de mai sus, ulterior precizată, reclamantul-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M. G., ca instanța să dispună întoarcerea executării în dosarul de executare nr.915//2011 al B. D. și D., în sensul obligării pârâtei la restituire a sumei de 48.812 lei, ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație, calculat de la data de 02.12.2011 până la data plății efective a debitului, precum și a dobânzii legale aferente, calculată de la data de 01.12.2011, până la data plății efective a debitului, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul-pârât a arătat că prin actele emise în dosarul de executare nr.915//2011 al B. D. și D., s-a solicitat, în baza titlului executoriu reprezentat de către sentința civilă nr. 5276/07.07.2011, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, plata sumei de 55.297,83 lei, compusă din 48.812 lei, debit principal, și 6458,83 lei, cheltuieli de executare.
Se învederează faptul că sentința civilă nr. 5276/07.07.2011, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, care constituie titlul executoriu, a fost modificat în parte prin decizia civilă nr.2065/11.09.2012, pronunțată de către Tribunalul București, în sensul că s-a respins cererea de obligare la plata despăgubirilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se mai relevă că, urmare a solicitării B. D. și D., reclamanta a virat suma de 55.297, 83 lei, în contul executorului judecătoresc.
Se mai arată că reclamanta a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare menționate mai sus, soluționată irevocabil prin decizia nr.1771/28.06.2013 a Tribunalului București în dosarul nr._/4/2011.
În continuare, se învederează că la data de 20.11.2014, pârâta-reclamantă a virat în contul Ministerului Finanțelor Publice suma de 6.485,83 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1531 și art.1535 C.proc.civ.
Reclamantul-pârât a alăturat cererii sale înscrisuri, în copii.
Pârâta-reclamantă, legal citat, a formulat întâmpinare la data de 24.09.2015, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de întoarcerea executării silite formulată de către reclamantă, iar, în subsidiar, constatarea compensării parțiale a debitului ce face obiectul cererii de întoarcere a executării silite cu creanța ce face obiectul cererii reconvenționale.
Se solicită să se respingă cererea de actualizare cu indicele de inflație și de plată a dobânzii legale aferente sumei de 48.812, având în vedere că pârâta-reclamantă nu a fost pusă în întârziere, conform art.1079 C. civ. de la 1865 și că aceasta a fost de bună credință la primirea plății.
Se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 24.09.2015, pârâta-reclamantă a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 24.406, cu titlu de despăgubiri, pentru repararea prejudiciului cauzat prin pierderea șansei de a obține o hotărâre irevocabilă privind obligarea reclamantului-pârât la plata despăgubirilor în cuantum de 48.812 lei, anterior pronunțării deciziei nr.27/2011, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a reclamantului-pârât și a obligării acestuia la plata sumei solicitate cu titlu de despăgubiri.
Astfel, se arată că fapta ilicită decurge din decizia civilă nr.56R/25.01.2011, pronunțată de către C., prin care s-a desființat sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, constatând expres săvârșirea unei erori judiciare în soluționarea excepției lupsei calității procesuale pasive a Statului R., care s-a realizat printr-o denegare de dreptate a celor două instanțe inferioare.
Se relevă că vinovăția reclamantului-pârât rezultă din prelungirea procesului de fond și imposibilitatea pentru pârâta-reclamantă de a obține o hotărâre irevocabilă anterior pronunțării Deciziei nr.27/2011, iar prejudiciul constă în suma de 24.406 lei.
Se arată că legătura de cauzalitate este evidentă între fapta ilicită și prejudiciu.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse copii certificate de pe actele dosarului de executare nr.915//2011 al B. D. și D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5276/07.07.2011, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ s-a dispus obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 48.212 lei către pârâta-reclamantă.
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința menționată, s-a format dosarul de executare silită nr.915//2011 al B. D. și D., în care reclamanta-pârâtă a virat, la data de 02.12.2011, suma de 55.297, 83 lei, în contul deschis pe seama executorului judecătoresc.
Sentința civilă nr. 5276/07.07.2011, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, care constituie titlul executoriu, a fost modificat în parte prin decizia civilă nr.2065/11.09.2012, pronunțată de către Tribunalul București, în sensul că s-a respins cererea de obligare a reclamantului-pârât la plata despăgubirilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La data de 20.11.2014, pârâta-reclamantă a virat în contul Ministerului Finanțelor Publice suma de 6.485,83 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.
Potrivit art. 4041 C.proc.civ. de la 1865 „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.
În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când își găsește aplicare art. 449. ”, iar conform art. 4042 C.proc.civ., „În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul. Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii”, pentru ca art.3715 lit d) C.proc.civ. să se dispună „Executarea silită încetează dacă: …d) a fost desființat titlul executoriu. ”
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale situației de fapt din prezenta speță, instanța constată că, în urma desființării titlului executoriu pus în executare, a luat naștere dreptul reclamantei-pârâte la restabilirea situației anterioare, prin restituirea debitului principal reprezentat de suma de 48.812 lei, achitată pârâtei-reclamante.
În ceea ce privește capetele de cerere formulate de către reclamanta-pârâtă, vizând actualizarea sumei la restituirea căreia urmează să fie obligată pârâta-reclamantă cu indicele de inflație, calculat de la data de 02.12.2011 până la data plății efective a debitului, precum și a dobânzii legale aferente, calculată de la data de 01.12.2011 până la data plății efective a debitului, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 1084 C. civ. potrivit cărora reclamantului-pâârt, pentru repararea prejudiciului suferit, i se cuveneau daune interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflației (damnum emergens), cât și la dobânda legală (lucrum cessans).
Sub acest aspect, se constată că actualizarea sumei în raport de rata inflației nu poate fi considerată o sancțiune, ci mai degrabă o modalitate de asigurare a unui echilibru valoric în condițiile de instabilitate a monedei naționale, menită să îl protejeze pe creditor în fața debitorului rău-platnic.
Acordarea sumei reactualizată în raport de rata inflației se impune și ca urmare a respectării principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de dispozițiile articolului 1084 C. civ., potrivit căruia riscul devalorizării monedei naționale aparține debitorului (pârâta-reclamantă).
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește conservarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plata) iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), se ajunge la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se poate vorbi despre o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justa cauza a creditorului.
În sprijinul admisibilității cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței pot fi invocate și dispozițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată care prevăd, în mod expres, posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate la data plății efective.
În consecință, este nu numai posibil, dar și legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda legală deoarece, așa cum s-a arătat, numai prin această modalitate respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ., este asigurată.
Așadar, în condițiile în care dobânda reprezintă o veritabilă sancțiune aplicată pentru neexecutarea de către debitoare a obligației de plată, iar actualizarea sumei executate, prin raportare la indicele de inflație, reprezintă valoarea reală a obligației la data efectuării plății, atunci, în mod evident, pentru asigurarea unei reparații juste și integrale a prejudiciului, cumulul dintre actualizarea sumei și dobânda legală este posibil și justificat, potrivit dispozițiilor art. 1088 C. civ. și O.G. nr. 9/2000.
Astfel instanța va admite capătul de cerere vizând actualizarea sumei de 48.812 lei, reprezentând debit principal, cu indicele de inflație, calculat de la data de 02.12.2011, data la care reclamantul-pârât a achitat creanța către pârâta-reclamantă, până la data plății efective a debitului.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei-reclamante la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 01.12.2011 până la data plății efective a debitului, instanța reține faptul că, potrivit art.1088 din C. civ. de la 1864, aplicabil în cauză în temeiul art.3 din Legea nr.71/2011, „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Întrucât în cauză nu este incidentă nici o dispoziție legală specială care să prevadă curgerea de drept, de la data exigibilității debitului principal, a dobânzii legale, instanța va obliga pârâta-reclamantă la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 08.09.2015, data înregistrării cererii introductive la instanță, până la data plății efective a debitului principal.
Referitor la cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă, este de menționat că sub regimul C. civ. de la 1864 nu exista o dispoziție expresă corespunzătoare art.1385 alin.4 din C. civ. din 2009, potrivit căreia „Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.”
Totuși, din analiza teleologică a disp. art.1084 din C. civ. din 1864, potrivit cărora „Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepțiile și modificările mai jos menționate.”, instanța reține faptul că nu se poate considera ab initio ca nefiind motivată o cerere de dezdăunare cuprinzând pierderea șanselor de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, ca o componentă a damnum emergens, concretizat în beneficiul de care creditorul a fost lipsit prin acțiunea sau inacțiunea ilicită a debitorului.
În speță, instanța constată că despăgubirea decurgând din pierderea șanselor de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă este suspusă îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Cu privire la condițiile angajării răspunderii delictuale, instanța face trimitere la dispozițiile art. 998 – art. 999 din Codul civil din 1864, aplicabil prezentei cauze, conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara; omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Astfel, rezultă că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Pârâta-reclamantă invocă abuzul de drept drept temei de fapt al cererii sale de obligare a reclamantului-pârât la plata despăgubirii.
În acest sens, instanța reține că potrivit disp. art.723 din C. civ. de la 1865, „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.”
În speță, instanța stabilește că nu sunt îndeplinite condițiile faptei ilicite, vinovăției și legăturii de cauzalitate, nefiind dovedit de către pârâta-reclamantă că reclamantul-pârât și-a exercitat cu rea credință dreptul a apărare în procesul care a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București și a instanțelor de control judiciar.
Astfel, faptul că reclamantul-pârât a invocat, în dosarul menționat, excepția lipsei calității procesuale pasive, nu presupune neapărat faptul că această excepție ar fi fost formulată cu rea credință, mai ales că acest lucru nu a fost constatat nici de către instanțele învestite cu această excepție. Mai mult, caracterul neabuziv al invocării excepției menționate de către reclamantul-pârât reiese și din faptul că atât instanța de fond, cât și cea de apel au admis respectiv excepție, numai instanța de recurs fiind cea care a casat primele două hotărâri și care a respins excepția precizată, fără a constata caracterul abuziv al formulării acesteia de către reclamantul-pârât.
Instanța reține faptul că pârâta-reclamantă nu a produs nici un mijloc adecvat de probă din care să rezulte reaua credință a reclamantului pârât în exercitarea drepturilor procedurale în cursul judecății de fond.
Prin urmare, instanța va admite, în parte, cererea principală și va dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr.915/2011 al B. D. și D., prin restituirea debitului principal, și va obliga pârâta-reclamantă să restituie reclamantului-pârât suma de 48.812 lei, achitată în cursul executării silite.
Instanța va admite capătul de cerere vizând actualizarea sumei de 48.812 lei, reprezentând debit principal, cu indicele de inflație, calculat de la data de 02.12.2011, data la care reclamantul-pârât a achitat creanța către pârâta-reclamantă, până la data plății efective a debitului.
Instanța va obliga pârâta-reclamantă la plata dobânzii legale aferente debitului principal de 48.812 lei, calculată de la data de 08.09.2015, data înregistrării cererii introductive la instanță, până la data plății efective a debitului principal.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă împotriva reclamantului-pârât.
În temeiul art.453 aln.1 C pr civ, instanța va lua act că reclamantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul-pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice București, cu sediul procesual ales în București, ., sector 2, împotriva pârâtei M. G., domiciliat în București, ..3, ., ., sector 3.
Dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr.915/2011 al B. D. și D., prin restituirea debitului principal, și obligă pârâta-reclamantă să restituie reclamantului-pârât suma de 48.812 lei, achitată în cursul executării silite.
Admite capătul de cerere vizând actualizarea sumei de 48.812 lei, reprezentând debit principal, cu indicele de inflație, calculat de la data de 02.12.2011, data la care reclamantul-pârât a achitat creanța către pârâta-reclamantă, până la data plății efective a debitului.
Obligă pârâta-reclamantă la plata dobânzii legale aferente debitului principal de 48.812 lei, calculată de la data de 08.09.2015, data înregistrării cererii introductive la instanță, până la data plății efective a debitului principal.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă împotriva reclamantului-pârât.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel, în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. UlariuFlorența B.
Red. Jud. C.C.U/ Tehnored. C.C.U si F.B/ 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 02-11-2015,... | Întoarcere executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... → |
|---|
