Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-03-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2914/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 19.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. F.
GREFIER – A. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . prin lichidator judiciar Recuperare Consulting G. I.P.U.R.L în contradictoriu cu intimata . SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarea prin consilier juridic G. P. și intimata . SA prin apărător.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere prevederile art.650 alin.1 raportat la art.713 Cod pr.civ, la momentul formulării contestației la executare.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Se precizează de către consilierul juridic al contestatoarei faptul că până la sfârșitul ședinței de judecată va depune la dosar dovada achitării taxei de fotocopiere a dosarului de executare.
Nefiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatoarea . prin consilier juridic solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Apărătorul intimatei . SA solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
La întrebarea instanței, reprezentantul contestatoarei precizează faptul că nu există dovada notificării rezilierii contractului de leasing.
Se precizează de către apărătorul intimatei faptul că nu era absolut necesar să i se comunice declarația de reziliere întrucât în contractul de leasing a fost inserat un pact comisoriu de gradul IV, nefiind necesar să i se comunice hotărârea de reziliere, utilizatorul cunoscând încă de la semnarea contractului, că întârzierea plății unei facturi timp de 30 de zile atrage rezilierea contratului, fără nicio altă formalitate.
Reprezentantul contestatoarei apreciază că rezilierea contractului fără comunicarea deciziei de reziliere nu poate să nască dreptul de a cere reposesia bunului. De asemenea fără decizia de reziliere, menționată și în cererea pe care B. a depus-o la executorul judecătoresc pentru a începe executarea silită, apreciază că nu s-a realizat comunicarea titlului executoriu în condiții legale.
Apărătorul intimatei arată că în contractul de leasing se precizează clar la art.16.4 „Locatorul poate rezilia contractul, de plin drept, fără nicio formalitate prealabilă, fără punerea în întârziere a utilizatorului și fără intervenția instanței de judecată în următoarele situații: lit.g) întârzierea plății integrale timp de 30 zile lucrătoare a unei rate de leasing a unei prime de asigurare sau a oricărei obligații de plată prevăzute în contract.” De asemenea cu privire la excepția prescripției invocată de către contestatoare, arată că în anul 2010 a fost formulată o cerere de executare silită către executorul judecătoresc D..
La apelul nominal făcut în dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei sector 4 București au răspuns contestatoarea . SRL prin administrator G. A., intimata . prin lichidator judiciar Recuperare Consulting G. IPURL prin consilier juridic G. P. și intimata . SA prin apărător.
Instanța pune în discuție conexarea prezentei cauze la dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Părțile prin reprezentanții lor arată că sunt de acord cu conexarea celor două cauze.
Apreciind că între cele două dosare există o legătură dat fiind faptul că se contestă aceleași acte de executare din dosarul de executare nr.1630/2013 al B. Aequitas, urmează a dispune conexarea dosarului nr._/4/2014 la dosarul nr._ al Judecătoriei sector 4 București.
Nemaifiind alte ceri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarei . SRL arată că drepturile sale au fost încălcate atât sub aspect procedural cât și sub aspect al dreptului asupra bunurilor abandonate în favoarea sa. Solicită a se avea în vedere art.1043 NCod civil „ creditorii și orice altă persoană interesată pot să opună prescripția câștigată debitorului sau codebitorului lor, ori proprietarului, chiar și dacă acel debitor, codebitor sau proprietar renunță la dânsa”, coroborat cu art.649 N.C. „orice terță persoană vătămată printr-un act de executare poate solicita desființarea acestuia, sau după caz executarea silită însăși, numai pe calea contestației la executare”. Efectul prescripției este că B. L. nu mai are dreptul să ceară reposesia bunului în baza acestui titlu. Arată că s-a prescris atât dreptul de a executa cât și dreptul la acțiune. La data formulării cererii de executare silită dreptul B. de a solicita reposesia bunurilor era prescris, cererea formulată fiind depusă în anul 2013, prescripția operând încă din anul 2012. În aplicarea termenului de prescripție aferent obligației de a preda bunurile solicită a se avea în vedere disp.art.6 alin.4 din NCod civil potrivit căruia prescripțiile începute și neîndeplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, respectiv termenul de prescripție a început să curgă începând cu data de 25 martie 2009, împlinindu-se în data de 25 martie 2012, în speță fiind aplicabile dispozițiile decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Cu privire la neîntreruperea, suspendarea cursului prescripției arată că în temeiul art.405 ind.2 alin.3 C., prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Efectele renunțării la executare și ale perimării sunt aceleași în ceea ce privește cursul prescripției, în sensul că nu operează suspendarea cursului pentru nici una dintre cele două instituții. Solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, să se constate că este prescris contractul de leasing pus în executare. Procedura repunerii în termenul de prescripție trebuia să se facă în procedura prealabilă a executării silite. Solicită restituirea taxei de timbru în cazul admiterii contestației. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Reprezentanta contestatoarei . prin lichidator judiciar Recuperare Consulting G. IPURL solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată. Arată că termenul de prescripție s-a împlinit, creditorul avea obligația formulării unei cereri de repunere în termen în conformitate cu disp.art.709 alin.1 NCPC numai în situația în care au existat motive temeinice care l-au împiedicat să demareze executarea silită. Înainte de a demara prezenta executare silită, creditorul avea obligația formulării cererii de repunere în termen, fapt ce nu s-a întâmplat. Solicită admiterea contestației și anularea executării silite demarată în dosarul de executare nr.1630/2013 al B. Aequitas.
Intimata B. L. IFN SA prin apărător solicită respingerea contestației la executare. Cu privire la lipsa calității procesuale active a . SRL, arată că pentru a putea opera art.1909 Cod civil, invocat de către contestatoare, trebuie îndeplinite o . condiții, esențial fiind ca terțul dobânditor să fi avut o posesie reală, utilă și care să fie caracterizată de buna credință. Hotel Palace RRT SRL nu se poate spune că a dobândit bunul cu bună credință, care presupune că în calitate de terț dobânditor să fia avut credința că dobândește bunul de la adevăratul proprietar. Deși se susține că are un drept de proprietate asupra echipamentelor în cauză, contestatoarea nu depune în probarea afirmațiilor sale nici un înscris din care să rezulte că această societate a dobândit acest drept de proprietate. De asemenea, RR T. în baza contractului de leasing nu a dobândit decât o detenție precară, iar nu o posesie, prin urmare, nici Hotel Palace RRT care are același administrator, nu putea să aibă reprezentarea că deține pentru sie sub nume de proprietar. Aceste bunuri sunt proprietatea B. L. iar conducerea Hotel Palace RRT cunoștea regimul acestor bunuri. De asemenea solicită a se avea în vedere că în prezenta cauză este vorba de o societate comercială care are obligația de a inventaria bunurile și de a înregistra în contabilitate activele societății, pe baza unor documente justificative. În ceea ce privește aspectul privind nerespectarea procedurii de citare a terțului dobânditor invocată de către Hotel Palace RRT SRL arată că la data când s-a solicitat încuviințarea executării silite, B. era încredințată că aceste bunuri se află în mod firesc în deținerea utilizatorului său, RR T. iar nu a Hotel Palace RRT SRL, neavând cunoștință de pretențiile contestatoarei Hotel Palace RRT care este terț față de raportul juridic, prin urmare era imposibil de a se dispune citarea în raport de această societate. În contractul de leasing s-a prevăzut în mod expres interdicția utilizatorului de a înstrăina bunurile din contractul de leasing către terțe persoane, prin urmare, aceste bunuri nu aveau cum să fie revendicate de către o terță persoană. Cu privire la prescripția invocată solicită a se observa că cererea este formulată pe Noul Cod de procedură civilă iar contestatorii invocă faptul că ar fi aplicabil decretul 167/1958. Executarea silită a fost înregistrată la data de 06.09.2013 iar potrivit art.24 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., prin urmare legea aplicabilă este Noul Cod de procedură civilă în materia exercițiului drepturilor procesuale. De asemenea potrivit art.705 din Noul Cod de procedură civilă în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. Decretul 167/1958 constituia sediul materiei în ceea ce privește termenele de prescripție privind dreptul la acțiune privitor la drepturile subiective cât și exercițiul dreptului de a pune în executare silită un titlu executoriu. Noul cod civil reglementează doar cadrul juridic al termenelor de prescripție în ceea ce privește drepturile subiective, neatingând aspecte legate de dreptul de a pune în executare un titlu executoriu care este normat de Codul de procedură civilă. solicită a se avea în vedere disp.art.2516 alin.2 Cod civil în care se arată clar că aspectele care țin de prescripția dreptului de a pune în executare silită un titlu executoriu le regăsim în Codul de procedură civilă. aplicabilitatea Codului de procedură civilă nou sau vechi, o lămurește art.24 din Noul Cod de procedură civilă în care se arată că această lege se aplică cererilor care au fost demarate după . acestui act normativ, și cum cererea de executare silită a fost formulată după . noului Cod de procedură civilă, termenul este de 10 ani pentru punerea în executare a titlurilor privind drepturile reale și nu de 3 ani la care face referire contestatorul. În ceea ce privește necomunicarea declarației de reziliere arată că în contractul de leasing a fost inserat un pact comisoriu de gradul IV, nefiind necesar să i se comunice hotărârea de reziliere, utilizatorul cunoscând încă de la semnarea contractului, că întârzierea plății unei facturi timp de 30 de zile atrage rezilierea contractului, fără nicio altă formalitate. Potrivit art.8 din OG 51/1997 contractul de leasing este titlu executoriu în temeiul legii. Solicită admiterea excepției invocate și respingerea contestației la executare.
În replică reprezentantul contestatoarei Hotel Palace RRT SRL arată că se încearcă aplicarea retroactivă a Noului Cod de procedură civilă. Noul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare la 15.02.2013 iar prescripția dreptului s-a împlinit la data de 25 martie 2012, respectiv cu un an înainte, sub imperiul Vechiului Cod Civil și al Vechiului Cod de procedură civilă. În ceea ce privește detenția precară solicită a se observa că aceasta a încetat odată cu rezilierea contractului de leasing în 25.03.2009.
Apărătorul intimatei . SA solicită a se avea în vedere art.16.4 din contractul de leasing. Potrivit prevederilor legale în toate situațiile de reziliere utilizatorul are obligația de a preda bunul în termen de 3 zile. Teza posesiei nu poate fi reținută sub niciun aspect.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 06.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
Președinte, Grefier,
V. F. A. B.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2914
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.03.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea . prin lichidator judiciar Recuperare Consulting G. I.P.U.R.L și pe contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata . SA, având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.03.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ la data de 30.05.2014 contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimata . SA, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1630/2013 al B. Aequitas.
În motivarea cererii, contestatoarea . a arătat că a intervenit prescripția executării silite în privința obligației de predare a bunurilor prevăzute în titlul executoriu, respectiv contractul de leasing nr._/26.06.2007 întrucât termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 a început să curgă de la data de 25.03.2009 și se împlinise anterior începerii executării silite din 2013.
Astfel, contractul de leasing financiar a fost reziliat unilateral de B. potrivit hotărârii unilaterale a directoratului B. L. IFN nr. 842/25.03.2009, iar de la acea dată avea obligația de a plăti ratele restante și obligația de a preda bunurile care fac obiectul contractului de leasing.
S-a mai susținut că creditoarea ar fi putut formula o cerere de repunere în termenul de prescripție numai dacă ar fi putut dovedi motive temeinice care să o fi împiedicat-o să facă acte de executare silită.
Contestatoarea a mai arătat că în mod greșit s-a considerat că este competent un executor judecătoresc din București să efectueze acte de executare de vreme ce obligația de predare nu putea fi realizată decât în localitatea C., acolo unde se aflau bunuri, iar singura instanța care putea încuviința executarea silită era cea din circumscripția căreia se aflau respectivele bunuri.
De asemenea, a mai menționat că titlul executoriu nu a fost legal comunicat fiind încălcate dispozițiile art. 666 alin. 2 C.proc.civ., în sensul că lipsa deciziei de reziliere face ca aceasta să nu aibă putere executorie. Mai mult, executorul nu a comunicat somația nici direct, nici prin agentul său procedural conform art. 671 C.proc.civ.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 C.proc.civ., contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată întrucât executarea silită a fost înregistrată în data de 06.09.2013, iar potrivit art. 24 C.proc.civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . și, prin urmare, legea aplicabilă este noul Cod de procedură civilă în materia exercițiului drepturilor procesuale, iar nu Decretul nr. 167/1958.
Ca atare, nu se poate susține că dreptul procedural de a pune în executare titlul executoriu este prescris de vreme ce art. 705 C.proc.civ. dispune că în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
S-a mai arătat că noul Cod civil reglementează doar cadrul juridic al termenelor de prescripție în ceea ce privește drepturile subiective, neatingând aspecte legate de dreptul de a pune în executare un titlu executoriu care este normat de Codul de procedură civilă.
P. urmare, art. 6 alin. 4 noul Cod civil nu își găsește aplicabilitatea întrucât aceste reglementează doar regimul juridic al termenelor de prescripție privind dreptul la acțiune, iar nu și termenele de prescripție privind drepturile de a pune în executare silită care se regăsesc în Codul de procedură civilă.
În orice caz, chiar și dacă termenul de prescripție a executării silite ar fi fost de 3 ani, acesta a fost suspendat întrucât debitoarea și-a sustras cu rea credință bunurile de la urmărire, fiind aplicabil art. 705 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., dovadă stând chiar susținerile debitoarei care trădează rezoluția reprezentantului societății debitoare, dl G. de a sustrage bunurile deținute de către RR T. pentru a le da în utilizarea celeilalte societăți controlate tot de el și anume, Hotel Palace RRT.
Intimata a mai arătat că executorul judecătoresc este competent să efectueze executarea silită conform art. 651 alin. 1 lit. b C.proc.civ., iar în ceea ce privește caracterul executoriu al contractului de leasing, s-a menționat că acesta este titlu executoriu în temeiul legii, iar nu prin prisma comunicării declarației de reziliere, în acord cu prevederile art. 8 din OG 51/1997; oricum, nu era necesară comunicare declarației de reziliere întrucât în contractul de leasing a fost inserat un pact comisoriu de grad IV.
P. cererea înregistrată sub nr._ la data de 30.05.2014 contestatoarea . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatele . și . SA, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1630/2013 al B. Aequitas motivat de faptul că are calitatea de proprietar al bunurilor mobile aflate în incinta imobilului Hotel Palace situat în C., .. 5-7 în urma prescripției achizitive conform art. 1909 vechiul C.civ.
A arătat că din anul 2006, își desfășoară activitatea în imobilul din .. 5-7 loc. C., jud. C. și că în același imobil și-a desfășurat activitatea și RRT, dar numai până în anul 2009 când a părăsit imobilul, conform procesului verbal de predare primire din 27.03.2009 . Astfel, începând cu data de 25.03.2009, a avut posesia continuă și netulburată a imobilului și a tuturor bunurilor mobile din incinta acestuia, inclusiv cele instalate de RR T. SRL în anul 2007, inclusiv cele care au făcut obiectul contractului de leasing.
În privința încheierii prin care s-a autorizat pătrunderea în spațiu nu a fost citată deși prevederile art. 679 alin. 2 C.proc.civ. impuneau acest fapt.
De asemenea, a arătat că are calitate procesuală activă întrucât este un terț vătămat prin emiterea actelor de executare și a reiterat motivele invocate prin contestația la executare de către RR T. SRL.
Intimata . SA a depus întâmpinare (f. 114) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active întrucât aceasta nu a devenit proprietara bunurilor mobile din imobilul din C. prin posesia de bună credință, fiind un terț față de executarea silită începută.
A mai arătat că, de fapt, este vorba despre o detenție precară, iar, nu o posesie, și, prin urmare, contestatoarea care are același administrator ca ., nu putea să aibă reprezentarea că deține pentru sine sub nume de proprietar.
În privința necitării terțului dobânditor, s-a arătat că la data de 11.06.2014, executorul judecătoresc s-a prezentat la locul situării bunurilor mobile, însă nu a efectuat acte de executare propriu zisă ca urmare a opunerii contestatoarei la executare, consemnând în procesul verbal poziția exprimată de reprezentantul Hotel Palace RRT.
Cele două contestații la executare au fost conexate la termenul din 19.02.2015.
A fost atașat dosarul de executare nr. 1630/2013 al B. Aequitas.
Au fost depuse înscrisuri.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei . SRL, instanța apreciază că este neîntemeiată întrucât aceasta justifică calitatea sa întrucât invocă dobândirea dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor art. 1909 vechiul C.civ. asupra bunurilor mobile a căror predare face obiectul executării silite din dosarul de executare nr. 1630/2013; analizarea temeiniciei susținerilor sale urmând a se realiza de către instanță pe fondul cauzei.
De asemenea, văzând și dispozițiile art. 712, alin. 5 C.proc.civ. care prevede faptul că ,, În cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestația la executare poate fi introdusă și de o terță persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv”, instanța apreciază, că în cazul în care executării silite prin silită predarea unui bun, legitimare procesuală activă în vederea formulării contestației la executare are și unui terț, altul decât creditorul și debitorul din dosarul de executare, în cazul în care acesta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei . SRL ca neîntemeiată.
Analizând probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Între . SA, în calitate de locator și ., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/26.06.2007, având ca obiect finanțarea de către locator a unor utilaje de alimentație publică conform facturii fiscale nr. 148/15.06.2007, perioada de leasing fiind convenită de părți la 48 de luni. A fost încheiat totodată un proces-verbal de predare-primire a bunurilor menționate în contractul de leasing de către utilizator.
Bunul care a făcut obiectul contractului de leasing a fost achiziționat de . SA de la . SRL, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 876/10.07.2007.
P. hotărârea directoratului . SA înregistrată sub nr. 842/25.03.2009 (f. 165), s-a hotărât în baza art. 15 din OG nr. 51/2997 și art. 16.5, lit. g din contractul de leasing, rezilierea contractului de leasing financiar încheiat cu ..
La data de 05.09.2013, creditoarea a formulat cerere de executare silită privind predarea silită a bunurilor mobile ce au făcut obiectul contractului de leasing, formându-se dosarul de executare nr. 1630/2013 al B. Aequitas.
După obținerea încuviințării executării silite pronunțată de Judecătoria sector 4 (f. 58), executorul judecătoresc a emis la 21.05.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și somația.
1. În privința primul motiv al contestației la executare invocat privind prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța apreciază că termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită este guvernat de dispozițiile art. 405 vechiul C.proc.civ. întrucât aceasta a început să curgă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 6 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C.proc.civ., termenele rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.
În cauza de față, termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită aplicabil în speță este termenul de 3 ani, iar nu termenul de 10 ani deoarece dispozițiile art. 405 C.proc.civilă prevăd că termenul de prescripție este de 10 ani în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, iar contractul deleasing financiar a avut ca obiect doar bunuri mobile, neputându-se aplica termenul de prescripție de 10 ani întrucât acest titlu executoriu nu a fost emis în materia unei acțiuni reale imobiliare.
Acest termen de prescripție a executării silite de 3 ani a început să curgă la data de 25.03.2009, data luării deciziei de a rezilia contractul de către creditoarea B. L. IFN SRL, iar el s-a împlinit la data de 25.03.2012 și, prin urmare, cerere de executare silită din 05.09.2013 a fost formulată după împlinirea acestui termen.
Cât privește intervenirea suspendării termenului de prescripție ca urmare a sustragerii de la urmărire de către debitoare a bunurilor mobile, instanța apreciază că nu s-a dovedit săvârșirea unei acțiuni sau inacțiuni de către debitoare, cu rea credință în vederea sustragerii bunurilor de la urmărire, astfel că nu se poate discuta despre o suspendare.
De asemenea, în privința întreruperii termenului de prescripție ca urmare a formulării unor cereri de executare anterioare celei ce face obiectul dosarului de executare de față, instanța reține că, într-adevăr, s-au formulat și alte cereri de executare ce au stat la baza deschiderii dosarului de executare nr. 828/2009 al B. D. V. și G. A. M., cerere la care a renunțat așa cum rezultă din sentința civilă nr. 141/09.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2012 al Judecătoria C. sau a dosarului de executare nr. B. Sarkis I., în cadrul dosarului de executare nr. 743/2013, cerere la care aceasta a renunțat, astfel cum rezultă din încheierea din data de 02.09.2013, privind încetarea executării silite (f. 187).
Or, conform art. 4052 C.pc.civilă ,, Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Astfel, aceste cereri de executare silită nu au putut determina întreruperea termenului de prescripție a executării silite întrucât creditoarea a renunțat la executările pornite în anul 2009 și 2013.
Concluzionând, se reține că la data formulării cererii de executare silită, titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/26.06.2007 își pierduse puterea executorie, consecința fiind aceea că în temeiul acestui titlu nu mai puteau fi efectuate acte de executare silită, iar orice act de executare silită efectuat în acest interval de timp fiind afectat de sancțiunea nulității.
În conformitate cu dispozițiile art. 703 NCPC, ,,Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător”.
Având în vedere că executarea silită a fost începută în temeiul unui titlu care își pierduse puterea executorie, toate actele de executare efectuate în baza acestuia în dosarul de executare nr. 1630/2013 al B. Aequitas sunt nule.
2. În ceea ce privește invocarea de către contestatoarea . SRL a dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile care au făcut obiectul contractului de leasing financiar, întemeiată pe dispozițiile art. 1909, alin.1 C.proc.civilă, instanța reține că prevederile art. 1909 C.civil pot fi invocate numai de către terțul dobânditor care cu bună-credință dobândește bunul de la un detentor precar căruia adevăratul proprietar i l-a încredințat de bunăvoie.
Condiția bunei-credințe a terțului dobânditor al bunului semnifică ca, în momentul în care a dobândit bunul mobil de la detentorul precar, să aibă convingerea că a tratat cu adevăratul proprietar.
Însă, în cauza de față, se poate observa că numitul G. A. avea calitatea atât de administrator al utilizatorului ., dar și calitatea de asociat și administrator al . SRL, astfel că este imposibil ca acesta să nu fi cunoscut că . nu putea fi adevăratul proprietar al bunurilor mobile, acesta având doar calitatea de detentor precar în temeiul contractului de leasing.
3. Motivul invocat de către contestatoarea . SRL privitor la necitarea sa cu ocazia judecării cererii de autorizare a pătrunderii în imobilul situat în C., .. 5-7, jud. C. este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 679 alin. 2 teza finală C.proc.civ., instanța, se pronunță, de urgență, în cameră de consiliu, cu citarea terțului care deține bunul, prin încheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.
Or, potrivit art. 153 alin. 2 C.proc.civ., instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.
În consecință, este nulă încheierea pronunțată la data de 19.09.2013 în dosarul nr._/4/2013 al Judecătoriei sector 4 prin încălcarea drepturilor terțului deținător a bunului imobil de a fi citat în condițiile art. 679 alin. 2 C.proc.civ.
4. În privința motivului referitor la necompetența executorului judecătoresc față de dispozițiile art. 651 C.proc.civ., instanța apreciază că nu este întemeiat întrucât, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului”; or, în speță, sediul debitoarei se află în București, iar acest executor judecătoresc era competent în efectuarea actelor de executare.
5. Este neîntemeiat ultimul motiv invocat legat de necomunicarea integrală a titlului executoriu și a deciziei de reziliere întrucât, pe de o parte, acesta a fost comunicat debitoarei la data de 26.05.2014, conform dovezii de comunicare (f. 62), iar pe de altă parte, se poate prezuma că aceasta cunoștea faptul rezilierii contractului întrucât anterior aceste executări silite, creditoarea mai formulase alte două cereri de executare în anul 2009 și 2013 în temeiul aceluiași titlu executoriu.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1630/2013 al B. Aequitas și încheierea pronunțată la data de 19.09.2013 în dosarul nr._/4/2013 al Judecătoriei sector 4.
În temeiul art. 718, alin.1 C.proc.civ., având în vedere soluționarea contestației la executare, va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimatei . SA, o va obliga la plata către contestatoarea . SRL a sumei de 54,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă fotocopiere dosar de executare și către contestatoarea . la plata sumei de 62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă fotocopiere dosar de executare.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestatoarea . a sumei de 2382,65 lei cu titlu de taxă de timbru, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, având în vedere soluția de admitere a contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei . SRL.
Admite contestațiile la executare conexate privind pe contestatoarea . cu sediul în București, ., ., . prin lichidator judiciar Recuperare Consulting G. I.P.U.R.L cu sediul în București, Calea V., nr.104, ., ., sector 3 și pe contestatoarea . SRL cu sediul în București, ..19, sector 3 în contradictoriu cu intimata . SA cu sediul în București, Piața A. I., nr.8, ..
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1630/2013 al B. Aequitas.
Anulează încheierea din 19.09.2013 pronunțată în dosarul nr._/4/2013 al Judecătoriei sector 4.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Dispune restituirea către contestatoarea . a sumei de 2382,65 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
Obligă intimata la plata către contestatoarea . SRL a sumei de 54,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și către contestatoarea . a sumei de 62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Numai cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./6ex/ 2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2887/2015. Judecătoria... → |
|---|
